Vedere de pe Centură

Micul pirania în lumea rechinilor

"Ui uon, ui uon! It uăz a veri impotent victări. It uăz a veri impotent victări!", striga Prostănacu în noaptea în care "insomarele" l-au făcut fericit. Degeaba! Iar a înfrânt! Ca Adrian Năstase! Gata! Am scăpat şi de alegeri! Vin altele...
O coaliţie C.E. contează!

Viorel Patrichi

Noi cu noi, ei cu ei! Avem premier nou, intră în biroul Marinelului cu ideile lui şi iese tot cu ale lui. Dincolo de orice glumă însă, eu i-aş acorda un credit moral de un an fiindcă ştiam că este un om deştept. Chiar inteligent, are şarm şi putere de muncă. A fost reales primar la Cluj, un oraş complicat şi nu au apărut nici zvonuri măcar că ar fi furat. Dar când ajungi în luminile rampei, te zăpăceşti, nu mai vezi pe unde calci din cauza reflectoarelor, nu-l mai auzi nici pe Marinelu şi te duci. Pe copcă... Aşa că omul şi-a început mandatul cu o ordonanţă de urgenţă prin care-l făcea pe Prostănacu, din chelner de bacşişuri pârlite, adjunct la CSAT. S-avem şi noi omul nostru acolo, sub aripa Marinelului! Să ştim ce coace!

Ioan Oltean traducea cel mai bine starea de spirit a bocilor: trebuie să înghită broasca râioasă. După o campanie electorală, în care nimeni nu a cârâit nimic despre corupţie, Marinelu şi-a văzut „visul cu ochii”: are un guvern cu majoritate absolută, alături de nepoţii Mătuşii Tamara. Ne întâlnim la ţepe, Traiane! Ce vom mai spune atunci? Că bine zicea Prostănacu înainte de alegeri: să dăm o amnistie pentru hoţi ca să nu mai fie judecat nimeni şi să se aplice legea doar pentru cei care fură de-aici înainte. Dar cum i-a căzut Marinelului broasca râioasă la lingurică? Guzganu Rozaliu are toxine fără egal. Cum simte el la mură balele Varanului-cu-Platoşă? Văzurăm că spionul Şereş este priponit la Investiţii Străine. Mai lipsesc alde Mucea şi Stancev, ca să avem securitatea naţională pe chituci, că butuci şi-aşa nu mai există. Şi de-aici tot felul de teorii, din care eu desprind două variante plauzibile: Marinelu a înghiţit broscoiu râios fiindcă aceasta este coaliţia C.E. contează la Bruxelles, iar semne au fost; Marinelu a comis-o ca să submineze PSD din interior, dar trebuie să acceptăm că ar fi diabolic de inteligent, iar noi nu admitem că printre contemporanii noştri ar fi unii mai deştepţi ca noi.

Traiane, dacă nu pricep de ce-ai comis-o cu Prostănacu, mă spânzur de antena Casei Scânteii, ca Traian Ungureanu. Că bine zicea Savonarola pe sticlă, tot la Casa Scânteii: „Traian Ungureanu este un propagandist. Ar trebui să zic că este un imbecil”. Dar omul nu zice, este elegant!

Ce vor mai spune acum cei care îl acuză pe Marinelu că se ceartă mereu cu „Cei 322”? Pupat toţi Piaţa Dependenţi! „Din 1992 şi până acum, am fost un adversar neîmpăcat al PSD. Poate că în intervalul ăsta de 16 ani, ne-am epuizat potenţialul de ură şi nu mai avem ce ne spune rău şi vom face şi ceva bun. Dragoste nu o să fie niciodată, poate conjunctura ne-a adus aici, pe un program ce mai trebuie ajustat... Asta a fost exigenţa liberalilor. După ce a scos o dată PD de la guvernare, cum puteam avea încredere să spun ,,mai ia o dată mandatul şi a doua zi, după ce ţi-l dau, fugi la Patriciu repede, pupă-te cu el şi vezi ce faceţi împotriva lui Băsescu... Doar proştii nu învaţă din greşeli”. Adâncă meditaţie şi, culmea, voi spune din nou că are dreptate. Un guvern cu PNL, plus Tăricelu, ducea inevitabil tot la dezastru, dar şi la suspendarea preşedintelui. Măcar aşa, vom asista la măcinarea forţelor PDL/PSD, iar cine va fi mai subtil va învinge. „Lupta iar începe!” şi, prin săptămâna patimilor, capra râioasă a Prostănacului, care mai ţine şi coada pe sus, va fi deşelată.

Vrea sânge proaspăt în instalaţie!

Corul sclavilor a reacţionat pe toate coardele după ce Micul Pirania a dat o ordonanţă de urgenţă pentru a tăia dublul tain de la stat. Măsura era perfect justificată în această perioadă cumplită, prin care trece România. Emil Boc s-a referit la „structurili” are au beneficiat 20 de ani de legi speciale pentru lefuri şi pensii speciale. Scriam altădată despre legile adoptate de parlamentarii noştri pentru aviatori şi pentru personalul nenavigant, cu mult înainte să devină subiect zilnic pentru Realitatea TV. Cap de afiş printre cei care au iniţiat legile – Victor Ponta şi Daciana Sârbu. La fel s-a întâmplat cu procurorii, cu judecătorii, cu şefii din agenţiile guvernamentale. Să ne amintim de Dana Lulache, pupila lui Relu Fenechiu de la Fondul Proprietatea, cum sălta ea 17.000 de euro pe lună pentru competenţa ei, măi! În aceste zone a vrut Micul Pirania să lovească, dar nu s-a pregătit suficient. A dat ordonanţa şi au ţâşnit pe sticlă Radu Beligan, Gheorghe Dinică, profesorii pensionari, îngrijitorii handicapaţilor: Vampiru! Auzi, vrea sânge proaspăt în sistem! Dar în instalaţie are? Şi de-aici, o întreagă telenovelă cu Stela Popescu: Am eu sânge vechi, dar ce sânge, bă!...  Îmi pare rău pentru Emil Boc, dar a procedat aici aidoma legiuitorilor care au dat cu parul legile fondului funciar, încât avem astăzi sute de mii de procese pentru pământ. Mai întâi trebuie cercetate efectele pe care o lege ar putea să le aibă asupra diverselor categorii sociale, trebuie pus la punct cadrul de aplicare şi abia apoi poate să apară şi legea. Este adevărat că legislaţia muncii a creat în România un paradis al escrocilor susţinuţi de diverse partide. În timp ce oamenii obişnuiţi nu mai au parte de drepturi elementare mai ales la particulari (plata vechimii şi a experienţei în muncă, categorii, trepte, sporuri pentru condiţii grele de muncă etc. au fost uitate), avem indivizi abonaţi la binefacerile statului.

Au reuşit să impună legi care le dau 80% din ultimul salariu, pe care unii îl aduc de-acasă. Indiferent de cotizaţiile la fondul de pensii. Toate aceste aberaţii trebuie să înceteze, iar cine va încerca s-o facă va avea necazuri mari. Altfel, Poetu Portofel va ieşi din nou şi va scuipa prin strungăreaţă: „Bou dă Boc, bă!” Că eu tot pe Toni Greblă îl vedeam şef de Guvern în această perioadă de restrişte, să strângă dările toate. Iar pe blonda norvegiană o preferam ministru pentru bunele relaţii cu Palatul Cotroceni. Radu Mazăre era excelent ca ministru de Interne, iar Manivelă la Muncă, fiindcă tot nu i-a dat Prostănacu nimic. La Externe era ideal nepotul Mătuşii Tamara să se tot ducă, mai ales că alde Eugen Nicolicea au votat pentru neînceperea urmăririi penale. Iar la cultură postmodernistă îi stătea bine Titanului din Bârca.

Şi cum vorbeam de Micu Pirania, noi avem şi politicieni carnasieri. Ce bani am putea să scoatem din turism dacă vom şti să facem o legătură trainică între Manivelă şi Dracula, dragă Elena! „Cu Geoană am probleme. Mi-am băgat dinţii în beregata lui şi nu-i mai scot. La următoarea şedinţă, mai atac o dată, şi mai atac o dată, şi mai atac o dată! Până îl rup! Am vrut să candidez la funcţia de vicepreşedinte al Senatului şi mi-a spus că nu pot, că e funcţia PC-ului. Geoană nu poate, orice face, trebuie să-l ajute şi pe Voiculescu. Pup-o pe naşa din partea mea!”, îi spunea Manivelă lui DIP, în timp ce telefonul unui confrate din Partidu lu Mucles înregistra fidel. Şi uite-aşa, Manivelă a rămas de căruţă după ce l-a băgat pe Prostănacu al doilea stupid în stat. Că bine zicea el: „Liderul partidului nostru – eu – am fost desemnat candidat de un congres al partidului. Trebuie ca România să continue să fie un loc în care aceste reţele de crimă organizată să nu se întrepătrundă într-o reţea complexă, de tipul McMafia”. Adânc spus!
“În 2003, Băsescu a venit la mine precum căţelul de pe stradă – plouat, amărât, jigărit”, îşi aminteşte Tăricelu, după ieşirea definitivă de la Palatul Victoria. Şi asta după ce a aflat că Emil Boc i-a făcut inventarul la trezorerie şi a ieşit prost de tot.

Ieşirea din istorie

Planetaru Obama s-a instalat la Casa Albă. Provocări noi, speranţe deşarte. “Când l-am văzut pe Obama la televizor, mi-a crescut inima de bucurie. Am crezut că este un ţigan de-al nostru, din cauza culorii lui”, povesteşte Maria Savu din satul Rusciori, bunica lui Obama Rorin Ilie Scoică, cel născut chiar pe 4 noiembrie 2008.
“Cine se teme de lup nu intră în pădure! Totul este cum se intră şi mai ales cum se iese din pădure. Ne aşteaptă deci vremuri NU uşoare”, dă glas regretul bloggangiu Tataie după intrarea Prostănacului în laţ. Dar în istorie cum se intră şi, mai ales, cum se iese? Emil Constantinescu a primit în barbă “o stecluţă cu cerneală violentă”. Tataie a fost bătut cu ouă clocite chiar de ziua loviluţiei. Câtă lipsă de recunoştinţă! Cum putea să iasă din istorie unul ca Bush? Cu un bocanc în gură, suprema insultă în lumea arabă. “Americanii au votat cu Obama din cauza mea”, spunea George W. Bush după alegerile din noiembrie 2008.

Viaţa în leasing a provocat dezastrul din America şi din toată lumea. Nu putem să-l acuzăm pe Bush pentru criza financiară, dar nici nu e de scuzat. Dezastrul are rădăcini adânci. Joseph Stiglitz, economistul care a luat Premiul Nobel pentru economie, găseşte cinci cauze care au dus la criză: Ronald Reagan l-a numit la Trezorerie pe Alan Greenspan şi i-a cerut să deschidă robinetul politicii monetare, fără a respecta misiunea de reglementare, pe care o avea banca centrală. Greenspan a lansat două bule financiare: una în domeniul IT, alta în domeniul imobiliar. El a abrogat în 1999 “Glass-Steagall-Act”, în vigoare din 1933, de pe timpul lui Roosevelt. Această lege împărţea drastic instituţiile bancare în bănci de afaceri şi bănci comerciale. Administraţia Bush a semnat celebra reducere a impozitelor pentru cei bogaţi.

Această lege şi deschiderea robinetului cu bani a dus America pe drumul traiului în leasing. Pe timpul lui Bush s-au declanşat primele mari scandaluri financiare, cum ar fi Enron, cu complicitatea organelor de control şi a societăţilor de rating. Unde erau atunci serviciile secrete, care trebuiau să prevină asupra riscurilor economice pentru securitatea naţională a celei mai mari puteri din lume? Aşa au intrat companiile şi băncile în colaps. Stiglitz crede că Administraţia Bush a dat lovitura de graţie sistemului financiar pe data de 3 octombrie 2008, când a autorizat planul de salvare a sistemului financiar – “The Emergency Economic Stabilization Act of 2008, elaborat de Paulson. Numeroşi cetăţeni aveau venituri de 2000 de dolari şi contractau vile de un milion. Li se permitea fiindcă banca primea un comision de 5% din împrumut. Nu mai conta ce avea să urmeze. În acest desfrâu financiar, oamenii au ajuns să-şi părăsească vilele şi să fugă în lume. Oraşe întregi au fost închise. În timpul lui Bush, americanii au înregistrat cele mai crunte lovituri până şi în conturile de la băncile pentru pensii private. Dobânzile acestor fonduri de pensii au fost pur şi simplu rase. “Am renunţat la principiile economiei de piaţă pentru a salva sistemul economiei de piaţă. Am decis că nu doresc să fiu preşedinte în timpul unei crize mai mari decât Marea Criză. Cred că este o bună politică să nu-i las lui Barack Obama o catastrofă încă din primele zile ale administraţiei sale.

Multe din deciziile care au condus la criza economică au venit de pe Wall Street, înainte ca eu să ajung la Casa Albă”, se scuza Bush în plină recesiune economică. Unii republicani importanţi au elaborat o rezoluţie prin care-l acuză de socialism. “Nu putem fi un partid ce susţine neintervenţia guvernului, piaţa liberă şi taxe scăzute, în timp ce sprijinim planurile de salvare şi naţionalizarea industriilor, care duc la guvernul intervenţionist, socialism şi taxe ridicate, în detrimentul libertăţii individuale şi a libertăţilor noastre”, a afirmat Solomon Yue (Oregon), unul din iniţiatorii rezoluţiei. Situaţia dramatică, la care a contribuit şi Bush, l-a făcut pe Hugo Chavez să jubileze: “Bush se află acum la stânga mea. Tovarăşul Bush a anunţat că va cumpăra acţiuni în bănci private”. Mulţi analişti americani îl consideră cel mai slab preşedinte din istorie. “Este ridicol. Viitoarele generaţii îi vor mulţumi preşedintelui pentru ceea ce a făcut. Această administraţie va fi judecată pozitiv şi aştept judecata istoriei, nu pe cea a presei”, a spus Condoleezza Rice.

Cine pomeneşte de “adevărata mamă a lui Putin” moare!

Vera Putina, o bătrână de 82 de ani, cu ochi albaştri şi pomeţi proeminenţi, susţine că este adevărata mamă a lui Putin. “Eram mândră că un fiu de-al meu a ajuns preşedintele Rusiei. De când cu războiul din Georgia, mi-e ruşine cu Vova”, spune bătrâna din satul georgian Metehi, aflat la 20 km de Gori, oraşul natal al lui Stalin, arată “The Daily Telegraph”. Ea are zece copii şi chiar seamănă cu Putin. Sau, mai precis, Vova cu ea. În 1999, l-a văzut la televizor şi l-a recunoscut. În 1952, Vera Putina s-a măritat cu soldatul georgian Giorgi Osepahvili şi a plecat cu fiul ei în Georgia. În decembrie 1960, la insistenţele soţului, ea l-a dus pe Vova la buncii lui din Rusia. Băiatul a trăit de la doi la zece ani la Metehi, după care a fost dus la Ocior, în regiunea Permi, la bunicii dinspre mamă. În cataloagele şcolii de la Ocior, figurează într-adevăr numele elevului Vladimir Putin. Ziaristul rus Artiom Borovik a murit misterios înainte să publice ancheta despre Vova în revista “Soverşenno Secretno”: a explodat avionul la decolare. Reporterul italian Antonio Russo, care trimisese în Italia fotografii cu Vera Putina, a fost găsit mort lângă Tbilisi. Criminalii nu au fost descoperiţi. Vera vrea să i se facă o analiză ADN. Aşa că nu pomeniţi de mama lui Putin dacă mai rămâneţi fără gaze. Ucraina este calul troian al Washingtonului, cred analiştii de la Moscova.

Momeala lui Vova – exportul direct de gaze spre România

Premierul rus Vladimir Putin a făcut o propunere aparent surprinzătoare: Moscova este gata să exporte direct gazele naturale spre România, urmând ca ţara noastră să-l revândă Ucrainei şi altor ţări din UE. “Suntem dispuşi să vindem tot gazul companiei de stat din România, iar România să-l reexporte Ucrainei. Nu suntem împotrivă ca România să participe sau să facă parte din proiectul South Stream”, a spus Putin la o conferinţă cu jurnaliştii străini, acreditaţi la reşedinţa de la Novo-Ogarevo. South Stream este un proiect rusesc, opozabil proiectului european Nabucco. Vladimir Putin nu omite să justifice momeala pentru Bucureşti: “Nu facem parte din proiectul Nabucco, dar nici nu vom împiedica realizarea lui. Dacă sunt resurse, dacă există înţelegere – să se facă!”. El ştie că europenii sunt incapabili de “înţelegere” şi atunci nu e mai bine să se facă numai South Stream? Numai aşa Rusia va deţine monopolul gazelor pe continentul “unit”, mai ales dacă reuşeşte să preia şi gazele din Algeria şi din Iran. Specialiştii germani recomandă Berlinului să creeze alternative la gazul rusesc, dar Angela Merkel merge cu Moscova. Gerard Mestrallet, directorul GDF-Suez, spune că Franţa a consumat cu 40% mai mult gaz în 2008, decât în 2007. “Noi putem compensa complet lipsa gazului rusesc cu resurse din Norvegia, Olanda sau cu gaz lichefiat din Algeria, Qatar sau Trinidad-Tobago”, spune Mestrallet. Indirect, Putin recunoaşte deschis că Rusia nu are suficiente resurse şi că scoate profituri uriaşe din Asia Centrală. Iată dovada pentru cei care nu ştiu: “Aş vrea să vă atrag atenţia că, în toţi anii trecuţi, noi am cumpărat gaz din republicile din Asia Centrală- Turkmenistan, Kazahstan şi Uzbekistan, am tranzitat gazul prin teritoriul nostru şi l-am vândut Ucrainei. Până acum am reuşit să cumpărăm gaz ieftin de acolo,însă din acest an a devenit imposibil. Ţările din Asia Centrală au trecut la preţuri europene şi pentru Rusia”, explică Putin. Acceptă România hapul sau va reuşi să-i convingă pe gânditorii de la Bruxelles să se implice serios în proiectul Nabucco? Aici e dilema. Putin face un calcul simplu, raportat la rata profitului: “Dacă e să calculăm costul livrării la frontiera cu Ucraina, preţul va fi de 375 de dolari pentru mia de metri cubi. Le-am propus ucrainenilor să facem în felul următor: semnaţi cu 250, iar noi vom permite să scoateţi gaz din depozitele subterane din Ucraina şi împreună să-l comercializăm Occidentului la un preţ mai mare. Voi veţi avea un venit suplimentar, iar preţul real  pentru gazul rusesc pe care îl veţi plăti va fi de 235. Ei au refuzat de teamă că acest acord va fi folosit împotriva lor în luptele politice interne dinaintea alegerilor”.

Capitalismul nu face pomeni în funcţie de servilismul politicianist. Putin explică de ce Belarus are preţ preferenţial la gaze: Gazprom deţine 50% din Beltransgaz. Noi nu ne permitem să oferim Transgaz ruşilor: am înstrăinat destul. “România trebuie să depăşească mentalitatea de lacheu, fie că e vorba de relaţiile cu America sau cu Rusia. Ne aflăm într-o economie capitalistă, cu implicaţii geopolitice, iar Rusia devine partenerul obiectiv al României. Moscova nu are altă opţiune, în condiţiile în care Ucraina este un partener neloial şi adversara României”, apreciazăMircea Druc, fostul premier (ne-comunist) de la Chişinău. În timp ce caloriferele basarabenilor au făcut ţurţuri, preşedintele Vladimir Voronin îşi petrece vacanţa de iarnă în aceeaşi staţiune cu nume buclucaş din Croaţia. Spre iritarea populaţiei.

“Va trebui să învăţăm limbile care se vorbesc spre Marea Caspică. Vorbim foarte bine limbile europene, vorbim foarte bine engleza americană, dar va trebui să învăţăm foarte bine Azerbaidjanul, Kazahstanul, Turkmenistanul ăi toată zona de mare interes pentru Europa, pentru că noi suntem la zona de contact, din care putem face multe servicii Uniunii din care facem parte, dar, în acelaăi timp, servicii majore României”, a spus Traian Băsescu. Din nou, şi aici vorbeşte corect, dar să vedem ce vom face. Vom evalua doar faptele pe care le aşteptăm de 20 de ani.

Nuntă cu repetiţie: Rusia şi Ucraina s-au împăcat iar

După eşecul reuniunii de la Kiev pe tema gazului metan, nici Kremlinul nu s-a bucurat de mai multă trecere pe continent, iar summitul anunţat de preşedintele rus Dmitri Medvedev a fost un fiasco. Au venit doar demnitari de talia tovarăşei Zinaida Grecianîi de la Chişinău. Premierii Vladimir Putin şi Iulia Timoşenko au semnat totuşi la Moscova un nou acord cu privire la tranzitul gazelor pe teritoriul Ucrainei. “După 1 ianuarie 2010, tarifele la gaze şi tranzit se vor constitui exclusiv după formula europeană”, a anunţat Putin la terminarea negocierilor, în timpul nopţii de 17 spre 18 ianuarie. Cei doi au convenit ca Naftogaz Ucraina şi Gazprom Rusia să semneze noi contracte de livrare şi tranzit, tot la Moscova. Putin şi Timoşenko au asistat la ceremonia semnării de către miniştrii de resort din cele două ţări. “După semnarea acestor contracte privind tranzitul şi aprovizionarea Ucrainei cu gaze, Rusia va relua livrările de gaze spre Europa, iar din partea Ucrainei nu va exista niciun impediment pentru asigurarea, fără perturbări, a tranzitului”, a promis Iulia Timoşenko. Putin a acceptat reduceri cu 20% a preţului la gazele ruseşti pentru Ucraina în anul 2009, dar cu condiţia menţinerii actualului tarif pentru tranzit pe teritoriul ucrainean. În prezent, Rusia plăteşte o taxă de doar 1,6 dolari pe mia de metri cubi de gaze la 100 de kilometri, în timp ce tariful european la tranzit este de 3,2 dolari pe mia de metri cubi pentru o distanţă de o sută de kilometri. Putin a precizat că la 1 ianuarie 2010, Rusia şi Ucraina trec la preţuri europene în domeniul livrărilor de gaze. Prin urmare, acordul semnat cu Timoşenko pe 2 octombrie 2008 nu va mai fi valabil în 2010. Ca să nu mai fie vorbe, preşedintele ucrainean Viktor Iuşcenko a comunicat că Iulia Timoşenko dispune de toate prerogativele pentru semnarea documentelor. Uniunea Europeană a salutat semnarea acordurilor, dar aşteaptă să vadă efectul la celălalt capăt al conductei. Această nouă criză a fost necesară, în speranţa că multe guverne au făcut ochii mari. “Bulgaria are de câştigat de pe urma acestei crize, deoarece, pentru prima dată, ne obligă să privim în jur. Mulţi bulgari credeau că, dacă acest gazoduct din Rusia există, este fiabil şi funcţionează. Acum ne dăm seama că nu e fiabil şi că poate să nu meargă”, a avertizat Petăr Dimitrov, ministrul economiei şi energiei din ţara vecină. Ce vor înţelege gânditorii de la Bruxelles? Cum vor proceda românii pentru asigurarea securităţii energetice?