A venit toamna...
A venit toamna. Dulcea-amara, cum o stiam si o asteptam.
Fiecare cadere e plina de nadejdea ridicarii. Moartea are in sine promisiunea invierii. Daca n-ar fi sfirsitul, n-am aprecia drumul pina acolo. Iar daca dupa asfintit n-ar urma rasaritul, viata n-ar avea rost.
Va propun sa va lasati putin in bratele melancoliei, pe muzica:1, 2, 3, 4, 5...
publicat de Claudiu Târziu @ 12:21
2 comentarii
Link-uri spre acest articol
2 comentarii:
toamna invatam a muri chiar daca ne simtim vesnic tineri lunile de toamna is grele mohorate pline de ceturi ploi cum ar zice bacovia dar exista in ele si ceva luminos in mohorelele lor dainuisec zone senine dainuieste o pace o liniste colorata care ne arata cat de mult ne asemanam noi cu natura viata ar fi plicticoasa si fara sens daca nu ar avea aceste melancolii exista si in moarte o frumusete un nou inceput asa dar sa ne bucuram ca suntem oameni sa privim cu toata puterea ochilor aceste schimbari din natura acele panze de paianjeni pictate de roua diminetii de tot ceea ce ne a dat Dumnezeu.
Erau cuvintele si muzica de care aveam nevoie acum. Multumesc
Trimiteţi un comentariu
Link-uri spre acest articol:
Creaţi un link
<< Pagina de pornire