IPS Daniel organizeaza si candideaza

Cum v-am avertizat, lupta pentru scaunul patriarhal a inceput inainte ca Prea Fericitul Parinte Teoctist sa fie coborit in cripta.
Azi, Sinodul a hotarit ca Patriarhul sa fie inmormintat in catedrala patriarhala.
Si a mai decis ca locotenenta patriarhala (interimatul) sa fie asigurata de IPS Daniel al Moldovei. Numai ca IPS Daniel va renunta la aceasta pozitie cu o zi inainte de alegerile pentru functia de patriarh, ca sa poata candida - spun sursele noastre. Nu stiu cum de i-a convins pe ceilalti ierarhi sa poata sa organizeze alegerile, in calitate de interimar, si sa si candideze. Dar afacerea incepe sa miroase urit.
Totodata, au inceput si atacurile asupra IPS Bartolomeu al Clujului, singurul care l-ar putea invinge pe IPS Daniel. Prin unele gazete, ca si pe unele bloguri se fac comentarii nerusinate cu privire la trecutul "politic" al Parintelui Bartolomeu. Un ticalos de blogger (despre care vom spune mult mai multe, daca va fi cazul), care isi zice abuziv ziarist, sustine nici mai mult, nici mai putin ca ierarhul ardelean este exponentul "extremei drepte". Dupa principiul comunist: cine nu e cu noi e impotriva noastra, iar cine e impotriva noastra, clar e legionar. Or Parintele Bartolomeu chiar nu poate fi in gasca cu masonii si "ecumenistii".
Parintele Mitropolit Bartolomeu nu vrea sa candideze, dar cred ca s-ar mai gindi daca o parte consistenta din mirenii din Biserica si din cler l-ar ruga sa o faca.

Pariarhul a murit! Start in lupta pentru Patriarhie!

Astazi, la ora 17.00, a trecut la cele vesnice Parintele Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.
Internat ieri de urgenta pentru o operatie la prostata, Intiistatatorul Bisericii noastre a fost operat azi dimineata si medicii erau optimisti in privinta evolutiei sanatatii sale. Catre ora 17.00, a facut insa stop cardiac, in urma complicatiilor ivite dupa operatie, inerente la virsta sa.
Parintele Patriarh s-a nascut pe 7 februarie 1915,in satul Tocileni, judetul Botosani, din parintii Dumitru si Marghioala Arapasu, ca al zecelea din cei unsprezece copii ai acestora. A primit la botez numele de Toader.
In 1928 a intrat, ca frate, la Schitul Sihastria Voronei, judetul Botosani, apartinind de Manastirea Vorona din acelasi judet.
In perioada 1932-1940 a urmat cursurile Seminarului Teologic special pentru monahi din Manastirea Cernica, iar la 6 august 1935 a depus voturile monahale la Manastirea Bistrita-Neamt, primind numele de Teoctist.
Pe 4 ianuarie 1937, este hirotonit in treapta de ierodiacon. In 1940-1944 a urmat cursurile Facultatii de Teologie a Universitatii din Bucuresti. In 1946-1950, la Iasi, a indeplinit, pe rand, functiile de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, exarh al manastirilor, iar din anul 1948, a ocupat postul de vicar administrativ al Mitropoliei, fiind ridicat la rangul de arhimandrit (1946).
Pe 28 februarie 1950, a fost ales de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la propunerea patriarhului Justinian, episcop-vicar al Patriarhiei, cu titlul de Botosaneanul.
Pe 28 iulie 1962, a fost ales de catre Colegiul Electoral Bisericesc in postul de Episcop al Aradului, a avut sub jurisdictie Vicariatul de la Gyula si doua protopopiate din Banatul Sarbesc.
La 9 noiembrie 1986, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales in demnitatea de Patriarh.
Moartea sa survine pe neasteptate, caci Parintele Teoctist participa cu multa vigoare la toate treburile adminstrative si duhovnicesti ale Bisericii si nu se stia ca este bolnav. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
A fost un Patriarh echilibrat si a reusit sa tina in mina tensiunile dintre principalele curente, "ecumenist" si "antiecumenist", din Biserica.
Din pacate, a avut o imagine nemeritat de proasta, iar posteritatea probabil ca ii va fi nerecunoscatoare. In plus, decesul Patriarhului va declansa atit de asteptata lupta pentru putere in sinul Bisericii.
Potrivit cutumei - si nu vreunei reglemantari interne - scaunul patriarhal este ocupat de mitropolitul Moldovei. Astazi, mitropolit al Moldovei este IPS Daniel Ciobotea, cunoscut pentru "ecumenismul" sau si pentru ca ii prigoneste pe monahii traditionalisti, care tin de invatatura adevarata a Bisericii.
Venirea lui in functia de patriarh ar putea dinamita din interior Biserica.
Sanse majore pentru a ocupa scaunul patriarhal mai are doar Parintele Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, care este o mare autoritate in Biserica si care a cautat tot timpul sa pastreze o linie traditionala, fara sa curme insa dialogul cu alte culte crestine. Inaltul Bartolomeu nu si-a dorit niciodata functii, a refuzat sa fie mitropolit al Moldovei si l-a propus pe Daniel Ciobotea la inceputul anilor '90, a fost ales in lipsa Arhiepiscop al Clujului, ceva mai tirziu, dar a infiintat o noua mitropolie in Ardeal, in fruntea careia a fost ales, acum doi ani, cind a vazut ca "ecumenistii" ameninta sa puna mina si pe inima tarii. Sper ca nu se va da in laturi nici de data asta de la a apara ortodoxia din institutia umana a Bisericii.
Din cite stiu, pe linga faptul ca detine controlul in cea mai mare si mai bogata mitropolie romaneasca, IPS Daniel are si sustinerea politica a PNL si a PSD. Sigur, in Biserica asta n-ar trebui sa conteze. Dar conteaza.
Ramine de vazut cine il va sustine pe IPS Bartolomeu, caci starea Bisericii noastre pentru urmatorii ani depinde de cine va fi patriarh.

Muzichie de supravietuire pe canicula

Canicula se intoarce pe calciie inainte sa luam o gura de aer proaspat. Dar bine ca a venit week-end-ul. Vom goli iarasi strazile Bucurestiului, disperati dupa un petec de umbra, o adiere de vint, o scalda intr-un riu rece, rece...
Cei care ramin prizonieri in praful fierbinte al Capitalei isi vor gasi, poate, consolarea dupa draperii groase, o tira de "briza" de la ventilator si eventual cu o bere in mina.
Oriunde ati fi insa totul devine mai placut sau, dupa caz, mai suportabil daca asculti o muzica buna.
Va propun sa ascultati:

Carla Bruni
Michel Petrucciani
Jewel

Altadata, o sa avansez si alte nume. Pina atunci, astept sa-mi spuneti daca v-au placut si,desigur, ce ascultati voi.

Minciuni in apararea unui extremist

Colegul Marius Cosmeanu se incumeta, in Cotidianul de azi, sa faca pe aparatorul lui László Tökés. Nu stiu cit din convingere, cit din dorinta de a provoca dezbateri si, prin asta, de a se “afirma”. Insa, prevazind reactiile, isi ia o masura de protectie si se autovictimizeaza inca din titlu articolului sau: “Cum am am devenit «extremist»”.
Sigur, opiniile sint la liber, dar incercarea de a prezenta negru drept alb se cheama inselatorie.
Marius Cosmeanu ne spune ca imaginea lui László Tökés de ungur sovin, nationalist extremist si revizionist este una falsa, fabricata in laboratoarele puterii politice de la Bucuresti, indiferent care a fost ea – inainte sau dupa ’89 – si difuzata cu ajutorul mass-media. In realitate, dupa parerea lui Cosmeanu, episcopul maghiar nu ar fi decit un opozant curajos al regimului Ceausescu, care a scos lumea in strada la Timisoara, in acel decembrie ’89 de pomina (in subtext ni se spune ca ii datoram revolutia lui Tökés) si care lupta pentru drepturile maghiarilor din Transilvania, cu aceeasi indreptatire cu care o fac, de pilda, patriotii romani de dincolo de Prut pentru drepturile romanilor basarabeni.
Jurnalistul de la Cotidianul (poate ca e important de stiut ca e romano-ungur)pretinde ca Tökés nu e extremist, ci are doar curajul de a spune adevarul, de a rosti public “nemultumirile acumulate de o mare parte a comunitatii maghiare din Ardeal in urma celor aproape 90 de ani de politici de asimilare si discriminare de la Bucuresti”.
Sa le luam pe rind.
Intii, Tökés nu a scos pe nimeni in strada. Daca solidarizarea cu el a timisorenilor si revolta lor a fost spontana, nu programata, atunci “cazul Tökés” a fost doar un pretext pentru protestul in strada. Pentru cei mai tineri: romanii aveau motive mai grave de revolta sub Ceausescu decit mutarea unui cleric maghiar din oras; de pilda, frigul din case, foametea ingrozitoare, teroarea politiei politice, inexistenta libertatii de expresie, abuzurile de tot felul comise de vatafii de partid si de stat, interdictia de a calatori in occident etc.
Doi, e o minciuna ca maghiarii din Transilvania au fost si sint supusi unor politici de asimilare. Cosmeanu o stie, macar pentru ca vine din secuime. Sa ne spuna el cum au fost asimilati ungurii si secuii din Odorheiul Secuiesc, de exemplu. Presa publica rareori abuzurile la care se dedau autoritatile locale din Harghita si Covasna impotriva minoritatii romanesti de acolo. Dar faptele sint cu mult mai grave si mai numeroase.
Trei, este nu numai de neacceptat, ci de-a dreptul ticaloasa comparatia dintre pretentiile ungurilor asupra Transilvaniei si lupta romanilor pentru revenirea Basarabiei (R. Moldova) la trupul tarii, la Romania. O demonstreaza toata istoria noastra.
Patru, a pune semnul egal intre Tökés si Ilie Ilascu este ca si cum a-i considera ca nu exista nici o diferenta intre Milosevici si Maica Tereza. Aberant. O dovedesc faptele celor doi, ca si cauzele pentru care lupta.
In fine, faptul ca cineva se preteaza la astfel de mijloace pentru a incerca reabilitarea lui Tökés in dauna “moderatilor” lideri ai UDMR ne-ar lasa poate reci. Este insa trist ca un ziar cu pretentiile Cotidianului publica acest text ca editorial, recte ca punct de vedere al redactiei.

Filantropie ortodoxa

Biserica “Sfantul Spiridon Vechi” (atestata la 1618) este primul lacas ortodox, dintre cele 24 daramate de Ceausescu in Bucuresti, care a fost reconstruit dupa revolutie. Alaturi de ea, sub coordonarea preotului paroh Ioan Iordache, in prezent se cladeste unul dintre cele mai mari asezaminte social-medicale patronate de Biserica Ortodoxa Romana. O facere de bine uriasa, care are nevoie de ajutor.

De citit mai ales de catre circotasii care acuza BOR ca "nu se implica in social". De cind, cum, cit, unde, de ce etc, vedeti in articolul "Minunile Sfantului Spiridon pentru saracii de azi" din Formula As.

Lumea monahilor

A aparut pe piata o noua revista: "Lumea monahilor" - sora mai vechii "Lumea credintei". Se vrea o publicatie scrisa de si pentru calugari.
Arata bine grafic (desi cam multe brizbrizuri pt gustul meu), iar sumarul este promitator, chiar daca n-am gasit nimic entuziasmant si sint acolo si destule carari batute. In nr. 1 semneaza Arhim. Teofil Paraian de la Simbata de Sus, Dan Puric, ierom. Clement - staretul manastitii Stelea, dr. Pavel Chirila, protos. Melchisedec - staretul manastirii Lupsa. Echipa redactionala se afla sub coordonarea lui Razvan Bucuroiu (director) si a lui Cristian Curte (redactor sef).
Inteleg ca viata acestei reviste va depinde intr-o foarte mare masura de cum se vor mobiliza monahii pentru a o scrie si a o face cunoscuta. Destul de riscant...
Dar m-as bucura mult ca acest proiect sa reuseasca. Pina acum ceva timp a mai existat un lunar care, in mare, era scris de monahi dar tintea si catre mireni: "Glasul monahilor" - girat de avva Iustin Parvu de la Petru Voda. Din motive amestecate - si pe care nu le spun aici - "Glasul..." si-a incetat aparitia subit, desi prinsese destul de bine la un anumit public.
Ii doresc "Lumii monahilor" sa nu-i impartaseasca soarta.

Iman Maleki - picturi, nu fotografii

In prag de week-end, va invit sa va delectati cu o farima de arta, sub semnatura pictorului iranian Iman Maleki.
Nascut in 1976 la Teheran, Iman Maleki este un pictor foarte apreciat. La 15 ani a devenit ucenicul lui Morteza Katouzian, care este considerat cel mai mare pictor realist iranian. Critici de pe mai multe meridiane apreciaza ca Iman Maleki si-a depasit maestrul si ca avem de-a face cu cel mai mare pictor realist din lume.
Cert este ca e omul e genial. Picturile lui par fotografii facute cu cele mai performante aparate.

Un aventurier politic

Razvan Codrescu isi exprima, cu o intirziere pe care o justifica, pozitia fata de Traian Basescu.
Va indemn sa cititi acest text, care sper sa limpezeasca o data in plus si pozitia noastra, a celor de la ROST, luata in conflictul presedinte - "coalitia celor 322".
Redau aici doar concluzia, restul il gasiti la www.rostonline.org/blog/razvan:

"Nenorocirea Romaniei este ca, privind lucrurile de sus, Traian Basescu nu este deloc altceva decat adversarii sai, ci un aventurier politic inauntrul aceleiasi paradigme vicioase. (...)

De acord: decit Iliescu reintors la Cotroceni imbracat in Vacaroiu, e mai suportabila varianta Basescu. Si eventualitatii de a fi ajuns sa alegem la niste noi prezidentiale intre Geoana (daca nu cumva Vanghelie!), Vadim si Becali, iarasi ii e preferabila varianta Basescu. Sa nu ne facem insa iluzii! (...)

Ma tem insa, dupa toate semnele, ca pentru tara el nu va aduce decit o instabilitate permanenta, un razboi romano-roman de care am obosit deja, recrudescenta populismului falimentar, precum si o perpetuare marinareasca a “erei mitocanilor” – formula deja indelung verificata a compromiterii si sinuciderii noastre nationale."

O abordare mai relaxata, dar in sine nu mai rau prevestitoare decit ce a lui Razvan Codrescu, o are Dan Ciachir in Ziua de azi: http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-07-19&id=224108:
"S-au intreprins si cateva paralele intre raporturile domnului Basescu, respectiv ale fostului premier Adrian Nastase, cu intelighentia nationala. Dupa modesta mea parere, Adrian Nastase apartine tipologiei Gheorghiu-Dej, iar dl Basescu tipologiei Carol al II-lea - Ceausescu."

Da, clipei

Am primit un raspuns la provocarea mea privind "proiectele de viata". Sper sa poata cineva replica...

Proiecte? La ce bun?

"Omul propune si Dumnezeu dispune", spunea bunica-mea.

Nu ma pot pierde in proiecte, pentru ca as risca sa nu ma bucur de clipa... Nu vreau sa ma incrancenez in a-mi stabili nu stiu ce targeturi, ca apoi sa ma stresez ca nu ma tin de ele. Proiectele sunt pentru cei organizati. Eu vreau sa fac engleza? A doua zi m-am si inscris. Vreau carnet? A doua zi eram inscrisa la scoala.. Vreau sa cumpar tarc fiicei mele, am dat anunt, peste doua zile il aveam la usa ... Nu scriu pe hartie ce am de facut, ca ma tem sa n-o pierd. :-)
Ma bucur de ganguritul fetitei mele, de faptul ca baiatul meu deja stie mai multe ca mine (nu ca ar fi greu :-)), ma bucur ca suntem sanatosi si ca avem prieteni. E si greu, dar altfel cum ar putea fi?
Am sadit un pom, chiar mai multi, am doi copii… Am patru pereti dintr-un bloc... Si daca eu nu am adus nici o contributie omenirii :-), ma gandesc ca poate copiii mei o sa o faca.. Vreun vaccin care sa curme dureri sau ceva care sa nu polueze :-)). Daca nu.. tot aia e. Important e sa traiasca frumos. Sunt si trista ca fiul meu vrea sa plece din tara pentru ca "se taie pomi si se arunca pet-uri in padure", dar ce sa fac? un proiect pentru a-l face sa se razgandeasca?
Cu copii, vremea trece altfel… Nu te sperie trecerea unei zile, ci te bucura faptul ca te apropii de momentul cand ii poti vorbi copilului tau care, uite, a mai crescut cu o zi, ca unui prieten. Un prieten in plus e mereu un castig.
Doar PARE patetic.. dar nu e.
NU PROIECTELOR!! DA CLIPEI!!
Gabi

Iubirea este vindecatoare

Am primit pe mail textul de mai jos. Nu stiu cum si de ce am intrat pe o lista de discutii in care nu cunosc pe nimeni. Dar primesc informatii & opinii interesante. Si nu se face sa ma bucur singur. Iacata ce gindesc unii. Ce parere aveti?

Cred ca intreg universul comunica la nivel subtil, inconstient, ca o retea nevazuta. In centrul acestui univers este Dumnezeu.
Tot acest univers este regasit si la nivelul fiecaruia dintre noi. In centrul fiecaruia dintre noi este Dumnezeu.
Acest univers este creat in armonie. Are o parte nevazuta (spirituala) si una vazuta (materiala).

Omul obisnuit insa are obiceiul de a nu crede decat ceea ce vede (adica partea vazuta, materiala), ignorand-o pe cea nevazuta (spirituala), negand-o. Il neaga de fapt pe Dumnezeu din el. Din acest moment incepe “dezordinea”.
Si atunci, in plan fizic, omul ce “vede”?
Vede ca are ulcer, dar nu intelege ca adevarata cauza a ulcerului este orgoliul, ura.
Vede ca are o afectiune hepatica, dar nu intelege ca adevarata cauza a bolii este furia.
Vede ca are o multime de afectiuni dermatologice tip alergie, dar nu intelege ca adevarata lor cauza este mania.
Vede ca are cancer si nu intelege ca adevarata cauza este acea dezordine despre care scriam mai devreme.Si asa mai departe.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce noi consideram astazi ca si cauze ale bolilor (de exemplu: stresul, Helicobacter pilori, virusurile hepatitice, diversii alergeni etc) sunt doar factori agravanti. Adevaratele cauze sunt in noi, oamenii, pe masura sinceritatii noastre de a ne lasa sau nu in voia lui Dumnezeu.

Dar considerand ca acceptam ca suntem orgoliosi, furiosi, maniosi, cum ne vindecam totusi? Simplu: depasind nivelele maxime ale orgoliului, furie, maniei noastre (avem si alte energii negative care ne subjuga). Vindecarea este precum smulgerea unei buruieni: aceasta nu va mai creste decat daca ii smulgi radacina; daca o retezi de la nivelul tulpinii, ea va continua sa creasca. Aceasta vindecare presupune un permanent dialog dintre tine si tu adevarat (dumnezeu din tine)

Primul pas consta insa in constientizarea si recunosterea faptului ca avem in “zestrea” noastra asemenea energii; apoi ne dorim cu ardoare sa ne vindecam de aceste energii (in acest moment al deciziei, va fi destul de greu, pentru ca vom primi situatii in care ne vom confrunta cu propriile orgoliu, furie, manie etc); in momentul in care aceste situatii aparute la nivele superioare nu ne vor mai afecta, ne vom putea considera vindecati. Este de fapt o lupta pe care o castigi prin “suferinta” (rabdare pana cand Binele invinge) sau o pierzi prin comoditate (asta sunt si nu ma schimb).

De unde vine insa puterea de a constientiza, lupta, invinge? Este tot o forma de energie, poate cea mai subtila, si se numeste Iubire. Este insa vorba despre acea Iubire inaltatoare, altruista, dezarmanta, care topeste tot ce este necurat. A nu se confunda cu falsa-iubire: posesiva, mistuitoare, distrugatoare.

Asadar, fiecare dintre noi suntem proprii nostri doctori: sta in vointa noastra sa ne curatam de tot ce este necurat, sa fim sanatosi.

Dupa ce ne-am vindecat pe noi, ii putem vindeca si pe ceilalti: in loc sa intram in vibratiile lor de ura / manie / furie / etc ale lor, le transmitem Iubire, energiile lor initiale vor fi topite, iar acei oameni se vor simti eliberati. De abia in acest moment ne putem considera doctori pentru ceilalti (indiferent daca am absolvit sau nu o facultate de medicina). Cred ca acesta este adevarata medicina. Iubirea este vindecatoare.



Cu Iubire Divina,

Dana

O provocare

M-am intors din concediu. Si-am intrat rapid in piine, ca timpul n-are rabdare.
Cit m-am bucurat insa de putina liniste, dincolo de Romania, fara televizor si internet, si cu foarte putine discutii telefonice (le-am filtrat la maximum), mi-au venit idei :-)
Cred ca de asta nu ne lasa "papusarii" ragaz de gindit, ca ne vin idei. Iar ideile sint periculoase.
Va livrez astazi una benigna :-) Colectionez... proiecte de viata. Si promit celui care poseda cel mai interesant proiect un premiu - surpriza. Asadar, raspundeti(-va) macar la citeva intrebari:

Aveti un proiect de viata? Munciti pentru el sau doar e asa, sublim, teoretic si... lipseste cu desavirsire (din practica)? Cum vi-l urmariti? Ce maniera de actiune sinteti dispusi sa adoptati?
Puteti face ceva fara un proiect de viata?

Cu alte cuvinte, priviti-va in oglinda si fiti sinceri: stiti unde si cum vreti sa ajungeti, ori va traiti clipa sau, si mai rau, traiti fara nici o preocupare?

M-as bucura sa-mi raspundeti cit mai multi. Si sa nu ma luati cu: "Ne lasam in mina Domnului, ca stie el ce face". Sint de acord in parte, dar am un amendament: "Dumnezeu te ajuta, dar nu-ti baga in traista" - din intelepciunea populara, care nu te inseala niciodata.