19 septembrie 2008
Despre mine
Jurnalist din 1992, am absolvit Facultatea de Drept (Iasi) si Facultatea de Comunicare si Relatii Publice (Bucuresti). Am fost redactor-sef al citorva publicatii din Bacau si am lucrat multi ani pentru Radio Europa Libera, "Ziua", "Evenimentul zilei", "Cotidianul", "Jurnalul National", "Gardianul". Astazi sint director al revistei "ROST", pe care am fondat-o in anul 2002, si redactor al saptaminalului "Formula AS".
Postări anterioare
- Conducerea ICR trebuie demisă
- Vinovăţie, politicianism, suspiciune
- Colectă de peste 500.000 lei pentru sinistratii ma...
- Crucea pe jos, între semilună şi steaua lui David,...
- Sarah Palin şi America profundă
- Emisiune despre scandalul închiderii expoziţiei "D...
- Citiţi Viorel Ilişoi, dacă vreţi ceva de calitate
- Un editorial ca două palme pe obrazul gros al lui ...
- Pelerinaj la Mănăstirea Petru Vodă şi la părintele...
- ROST pe august: despre sfinţenie şi trădare
Abonaţi-vă la
Postări [Atom]


2 comentarii:
Cat de frumoasa e fotografia!! Mi s-a facut asa un dor de copilarie, de zilele in care mergem la tara la bunici!
Deja e copiata in calculator si asteapta sa fie afisata pe desktop.
Am avut bucuria de a participa aseară la prezentarea filmului dlui Iulian Capsali, căruia îi mulţumesc pentru invitaţie. Testul documentarului nu a fost dat de fidelitatea cu care a zugrăvit „adevărata” comunitate aromână, de vreme ce întotdeauna se vor găsi nişte aromâni mai „adevăraţi” decît alţii, lucru valabil de altfel pentru orice comunitate etnică. Filmul domnului Capsali are multe merite evidente şi, probabil, unele neajunsuri inevitabile. Din punctul meu de vedere însă, reuşita filmului nu este dată de măsura în care aromânii se pot regăsi în film, ci de măsura în care se pot regăsi în el grecii, românii, polonezii ori portughezii. Într-adevăr, vorbind despre aromânii din Albania, dl. Capsali a reuşit să ne vorbească despre toate comunităţile tradiţionale întemeiate pe o ereditate de sînge şi cultură, a reuşit să mijlocească între trecutul fiecăruia şi prezentul nostru. Pe mine m-a făcut să mă reîntîlnesc cu tatăl meu şi să descopăr că prin strămoşii mei sînt înrudit cu strămoşii celorlalte neamuri creştine. Pentru acest lucru îi mulţumesc dlui Capsali în primul rînd.
Regret în special faptul că audienţa nu a priceput nimic din epilogul filmului. Dovadă că valorile prezentate pe rînd de bărbatul în vîrstă din final au fost însoţite de o oarecare foială stînjenită. Lumea era surprinsă să vadă că bătrînului i se părea firesc să alăture figurile mari ale istoriei României de icoana Domnului. Bătrînul ştia însă mai bine, iar adevăraţii ramoliţi erau în sală. Fiindcă doar prezenţa lui Hristos face posibil ca istoria să aibă sens şi ca anumite personaje să apară la momentul potrivit. Hristos nu apare în acea succesiune ca o altă figură istorică printre altele, ci ca martor şi stăpîn al istoriei. Deşi filmul este dedicat memoriei Irinei Nicolau, trecutul despre care vorbeşte acest film, laolaltă cu prezentul şi viitorul nostru îi sînt încredinţate lui Hristos.
Trimiteţi un comentariu
Linkuri de întoarcere către această postare:
Creaţi un link
<< Pagina de pornire