Un grup de asociaţii laice solicită Sfîntului Sinod să intervină pentru eliminarea documentelor de identitate biometrice

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte Patriarh,

Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi,

Preasfinţiţi Părinţi Episcopi,

Evenimentele petrecute în ultima vreme au produs o mare tulburare în sânul poporului român, chiar şi între cei care nu sunt mădulare ale Bisericii noastre. Silirea tuturor cetăţenilor români să primească actele de identitate cu cip, fără ca această măsură să fie dezbătută în mod public în ţara noastră, înseamnă poate cea mai gravă încălcare a drepturilor cetăţeneşti, politice şi religioase ale românilor din ultimii 19 ani. Spunem aceasta pentru că, aşa cum rezultă din numeroase studii şi analize ştiinţifice, aceste acte asigură premisele instalării unui nou tip de totalitarism, a unei forme mult mai evoluate de comunism, care duce măsurile de urmărire şi control al persoanei umane până aproape de perfecţiune.

Pentru noi, creştinii, primirea acestor acte are o semnificaţie cu mult mai profundă, pentru că noul sistem de control al fiinţei umane, cu toate codificările şi efectele sale, a fost descris cu o precizie uluitoare în cartea Apocalipsei scrisă în urmă cu 2000 de ani. Afirmaţiile anterioare pot părea destul de dure sau hazardate, numai în cazul în care nu sunt cunoscute consecinţele pe care le va avea impunerea actelor de identitate cu cip în societatea umană. Ne îngăduim aşadar să aducem înaintea Arhieriilor Voastre câteva dintre concluziile studiilor privind efectele primirii actelor de identitate cu cip atât din punct de vedere tehnologic, social şi politic, cât şi religios.

Actele cu cip RFID, mijloc de urmărire şi control al persoanei umane

Cipul biometric RFID nu este numai un simplu circuit electric în care se înmagazinează o mulţime de date personale, în funcţie de scopul şi funcţia pe care acestea o îndeplinesc. Este, în primul rând, un microemiţător care se activează de undele radio şi funcţionează pe distanţe de până la câteva zeci de metri, în funcţie de puterea aparatului de scanat (cititorul RFID-ului). Prin urmare, cipul biometric este o instalaţie prin care persoanei umane i se dă o identitate electromagnetică/digitală care, în plus, deconspiră prezenţa persoanei pe o distanţă considerabilă şi, odată „citită” identitatea sa, informaţiile sunt stocate într-o bază de date.

Aceasta înseamnă că amplasarea de scanere de mare putere (sistem wireless) pe străzi, la intrarea în instituţii, magazine, spitale şi chiar blocuri, va face posibilă identificarea şi supravegherea permanentă a persoanei atâta timp cât aceasta se mişcă în spaţiile unde există astfel de centrale de culegere a informaţiei emise de cipurile RFID. Deja în unele ţări accesul în diverse instituţii sau spaţii publice se realizează numai pe baza identificării, scanării şi verificării datelor conţinute în cipul legitimaţiei primite1.

Întregul istoric al vieţii personale al cetăţeanului, astfel urmărit, va fi înregistrat în mai multe baze de date personale atât din Europa, cât şi din SUA, care se doresc a fi interconectate în viitorul imediat2.

Dezbaterile în jurul tehnologiei RFID au scos în evidenţă pericolele mari legate de folosirea ei pe scară largă. Cele mai mari pericole sunt cele legate de prefigurarea unei societăţi a controlului: „Aceste tehnologii ne duc, de asemenea, la o confruntare făţişă cu probleme legate de tipul de societate pe care vrem să îl creăm (de exemplu, societatea controlului). Tehnologiile omniprezente (invazive faţă de viaţa intimă) sunt în mod evident legate de probleme care depăşesc aspectele pur tehnice, şi care trebuie abordate de autorităţile publice.”3

În acelaşi timp, odată cu introducerea actelor de identitate cu cip, se anunţă declanşarea unui proces de racordare a tuturor reţelelor comerciale la internet, cu intenţia de a înregistra atât toate bunurile comercializate, după codul de bare specific fiecăruia, dar şi cine şi ce a cumpărat de-a lungul timpului.4 Există proiecte oficiale, unul din ele aparţinând chiar statului român, prin care se susţine unificarea cardului bancar cu cel de identitate, pentru a obţine un singur fel de card.5

Ceea ce îngrijorează foarte mult este faptul că în Regulamentul European 2252/2004 privitor la obligativitatea paşapoartelor biometrice se lasă în mod explicit deschisă problema modului în care vor arăta documentele de identitate electronice pe viitor. Cu alte cuvinte, se va merge dincolo de actualele paşapoarte cu RFID.6

În concluzie, introducerea actelor de identitate cu cip naşte următoarele probleme:

* re-crearea identităţii persoanei umane prin aplicarea unei etichete electronice. Din acel moment, pentru stat, persoana umană există în măsura în care corespunde cu datele biomterice din RFID;
* identitatea electronică a individului devine o sursă de informaţii aflată la discreţia statului şi a hackerilor. Sistemul digitalizat al identificării persoanelor deschide larg uşa abuzurilor statale şi nu numai;
* prin obligativitatea introducerii actelor de identitate cu cip se încalcă dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, precum şi libertatea religioasă7;
* posibilitatea neîngrădită de a obliga oamenii să accepte acte de identitate din ce în ce mai avansate în tehnologia digitală, sub pretextul progresului şi al „securizării”;
* încălcarea dreptului la intimitate şi viaţă privată, prin intermediul unor tehnologii descrise chiar de inventatorii lor drept „invazive şi ubicue”;
* identitatea electronică a persoanei este introdusă în paralel cu digitalizarea tuturor aspectelor vieţii sociale, economice şi politice. Acest lucru creează posibilitatea unei permanente supravegheri a persoanei umane, posibilitate dată de tehnologia RFID.

Prin urmare, actele de identitate cu cip inaugurează o epocă a supravegherii totalitare a persoanei umane, în care dreptul la viaţă privată şi intimitate este complet anulat şi unde cei care deţin controlul datelor noastre personale şi a softului care ne permite accesul în anumite instituţii sau posibilitatea de a cumpăra ceva vor deţine o puterea absolută asupra destinului nostru social, politic şi chiar a vieţii noastre private.

Implantarea cipului biometric sub piele

Motivul principal invocat de autorităţi pentru emiterea actelor cu cip nu este altul decât securizarea sporită a actelor de identitate, însă, în mod paradoxal, realitatea dovedeşte contrariul. Dintre cele câteva milioane de paşapoarte pe foi emise în ţara noastră în ultimii ani, până în prezent, nu au fost falsificate decât un număr infim.

În acelaşi timp însă, noile acte de identitate cu cip sunt o invitaţie larg deschisă pentru falsificarea lor, ceea ce poate avea efecte deosebit de grave. Cu o tehnologie care poate fi achiziţionată din comerţ, s-a demonstrat că poate fi citită şi copiată informaţia conţinută în actele trecătorilor de pe stradă, toate datele lor personale, cu premisele de a fi clonat un nou act de identitate având aceleaşi date.8

Uşurinţa cu care actele de identitate biometrice pot fi falsificate va duce în scurtă vreme la înmulţirea furtului de identitate, adică la infracţiuni de tot felul comise sub identitatea unei alte persoane. Aşa cum arată unele studii, acest fenomen va avea ca urmare logică creşterea infracţionalităţii9 şi a haosului social, însoţite, în mod evident, de revolta celor păgubiţi şi a celor acuzaţi pe nedrept. Rezolvarea acestei situaţii, soluţie anticipată deja în anumite locuri de pe glob10, nu va fi decât implantarea cipului sub piele11.

În concluzie, primirea actelor de identitate cu cip nu este decât primul pas al unui proces care are ca finalitate anticipată deja implantul cipului sub piele. Odată pasul făcut, societatea în ansamblu şi fiecare dintre noi se înscrie în acest proces.

Actele de identitate cu cip, poartă către un nou tip de totalitarism

Comisia Europeană deja foloseşte pe scară largă RFID-ul pentru a identifica animalele fermierilor de pe cuprinsul teritoriului european. Conform normelor europene, fiecare cal şi fiecare vacă trebuie să aibă un document de identificare care sa conţină un cod de bare şi un număr unic. Mijlocul tehnologic RFID este folosit cu mare eficienţă pentru ca oficialii europeni să aibă evidenţa şi controlul proprietăţii private a oamenilor. Proprietarii care nu îşi înregistrează animalele cu cipul electronic nu le pot vinde şi sunt pasibili de amenzi mari. S-a creat şi logistica necesară stocării tuturor datelor într-o unică bază de date.12

Într-un alt proiect susţinut de Comisia Europeană se urmăreşte crearea în următorii ani a unui internet al tuturor lucrurilor. Adică, fiecare obiect al lumii reale primeşte o etichetă RFID, ceea ce-i permite a avea o prezenţă individuală digitală în reţeaua noului tip de internet13. Prin intermediul acestui internet la care pot fi conectate şi cipurile biometrice ale tuturor persoanelor şi animalelor existente se poate realiza o urmărire totală şi, în consecinţă, un control perfect al fiecărui obiect, al fiecărui animal şi, de ce nu, şi al fiecărui om. Mai mult, se poate genera, pe baza acestor informaţii, o diagnoză şi o prognoză privind activitatea, preferinţele, atitudinile şi comportamentul tuturor oamenilor. Acest lucru deja se întâmplă în cazul cipurilor implantate animalelor, în special bovinelor. Se doreşte ca nimic să nu se mai poate întâmpla fără acordul celor care controlează sistemul. Bineînţeles că urmărirea nu se va putea realiza la o asemenea scară decât prin intermediul programelor de calculator.

Acest sistem permite instanţelor politice sau poliţieneşti aflate la pupitrul de comandă al acestui sistem universal de supraveghere a lucrurilor, animalelor şi oamenilor un control absolut al vieţii fiecăruia dintre noi. Printr-o simplă apăsare de buton, în cazul în care cineva devine indezirabil, se va putea interzice accesul acelei persoane la locul de muncă, la propriul cont bancar, în magazine, în spital sau chiar în propria casă. Aceasta, bunăoară, în contextul în care pe motive de siguranţă accesul în toate aceste locuri se va face pe baza semnalului cipului RFID aplicat pe actul de identitate sau sub piele14.

Obligativitatea de fi înscris în cipul biometric amprentele digitate de la toate degetele developează extrem de clar intenţia de a transforma întreaga lume într-o masă de suspecţi şi potenţiali terorişti, căci amprentarea este o operaţiune specific poliţienească, aplicată suspecţilor şi infractorilor. Măsura restrânge vizibil drepturile civile, aplicând prezumţia de vinovăţie unor întregi populaţii15.

Avem noi oare astăzi dreptul să contribuim prin primirea actelor de identitate cu cip la configurarea unui sistem continental sau mondial de urmărire şi control a persoanei umane?

Putem fi noi oare siguri că mâine acest sistem nu va ajunge pe mâna unor dictatori precum Hitler sau Stalin, care să ne impună respectarea unor legi anticreştine şi să terorizeze o lume întreagă?

Avem noi siguranţa că prin acest sistem lumea nu se va putea transforma mâine într-o mare închisoare?

Aceste întrebări devin foarte actuale mai cu seamă în contextul impunerii actelor de identitate cu cip fără o dezbatere publică, fără acordul populaţiei şi în sensul încălcării unor drepturi fundamentale ale omului, măsuri specifice mai curând unei dictaturi decât unui stat democratic.

De asemenea, motive serioase de îngrijorare ne dau legile anticreştine care se impun deja în comunitatea Europeană, şi avem în vedere în special încercarea de impunere a recunoaşterii căsătoriilor între homosexuali16 şi a „drepturilor” care decurg de aici: adopţia de copii, promovarea homosexualităţii în şcoală; dar şi impunerea evoluţionismului ca teorie recunoscută oficial în educaţie17.

Poate oare un creştin să crediteze prin primirea actului de identitate cu cip un sistem totalitar de urmărire şi control al persoanei umane, un sistem care încalcă în mod abuziv drepturile fundamentale ale omului şi etica socială creştină a societăţii?

Dacă acum, când sistemul de supraveghere totalitară a individului nu este pus la punct, ni se refuză despotic dreptul la alegere şi exprimare liberă, ce se va întâmpla atunci când sistemul de supraveghere şi represiune va fi dus până aproape de perfecţiune?

Actele de identitate cu cip din perspectivă creştină

Pentru noi, creştinii, introducerea actelor de identitate cu cip are o semnificaţie deosebită tocmai prin perspectivele pe care le deschide folosirea cipului în controlul absolut al vieţii fiecărui om de pe planetă.

1. Digitalizarea datelor noastre biometrice şi a întregului istoric al vieţii noastre sociale şi comunitare, precum şi îndosarierea acestora, constituie unul din cele mai grave atentate la viaţa noastră personală şi la intimitatea noastră. Din persoane suntem transformaţi în nişte şiruri de cifre, din chip al lui Dumnezeu suntem reduşi la dimensiunea de obiecte şi numere. În faţa statului nimeni nu va mai fi considerat o persoană umană, ci doar un număr al unui dosar digital cu o importanţă mai mare sau mai mică pentru securitatea sistemului. În comunism omul era socotit ca avea măcar o existenţă concretă, prin faptul că anumiţi oameni trebuiau să se ocupe în mod personal de tine, să te urmărească sau să te interogheze. Sistemul electronic de urmărire elimină această necesitate.

2. A aplica fiecărui om un cip, fie în acte, fie sub piele şi a-i condiţiona relaţia cu lumea prin intermediul acestuia ne trimite cu gândul la cartea Apocalipsei care dintr-o scriere profetică ajunge, în lectura ultimilor evenimente, să se transforme într-o analiză minuţioasă a efectelor primirii cipului.

Versetele 16, 17, 18 din capitolul 13 din Apocalipsă par definitorii pentru înţelegerea aspectelor esenţiale pe care le presupune primirea cipului:

a) Obligativitatea descrisă de cuvântul „sileşte pe toată lumea”;

„Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte”. Apoc. 13, 16.

b) Nu va putea vinde sau cumpăra decât cel care are semnul fiarei asupra sa;

„Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” Apoc. 13, 17.

c) Se indică numărul 666 ca numărul numelui fiarei.

„Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” Apoc. 13, 18.

Dacă analizăm puţin ce însemnă primirea actelor de identitate cu cip prin prisma celor trei versete vom constata următoarele:

- Într-adevăr, precum se spune în versetul 13, toată lumea este obligată prin Regulamentul european 2252/2004 şi Raportul A6-0500/2008 al Parlamentului European să primească actul de identitate cu cip. În privinţa implantului cipului sub piele, fapt descris extrem de precis de cuvântul χάραγμα18, putem spune că până acum acest lucru se realizează doar în câteva ţări din lume şi doar la un număr redus de oameni. Tehnologia cipului de implant este însă deja în prag de finalizare. Din perspectiva studiilor invocate de firma Verichip, implantul se face în prezent pe mâna dreaptă, cu perspectiva de a fi pus şi pe frunte ca loc în care variază foarte rapid temperatura19.

- Nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere dacă nu va avea acest buletin, lucru care se urmăreşte a se realiza în următorii ani;

- Numărul 666 este asociat de creştinii din toată lumea cu antihristul, însă înainte de toate el este un număr simbolic. 666 erau numărul de talanţi care erau aduşi ca bir regelui Solomon de către popoarele care îi erau supuse20. Deci acest număr simbolizează robia, recunoaşterea publică a stăpânului la care te supui. Cipul biometric poate fi asociat în mod logic cu lucrarea celui rău tocmai prin puterea de urmărire şi control pe care o conferă unui singur centru de putere în Europa şi America, deocamdată.

A existat oare în istoria omenirii un totalitarism sau o dictatură cară să vrea binele omului?

Este oare de la Dumnezeu acest control absolut care se poate realiza în următorii ani prin intermediul cipului RFID?

Prin urmare, procesul primirii buletinului cu cip, cu toate efectele sale sociale, economice şi religioase a fost descris cu fidelitate în urmă cu două mii de ani. Dar, deşi buletinele cu cip sunt perfect anticipate de profeţie, ele nu epuizează conţinutul acesteia. Mai rămâne să fie implantat cipul pe mâna dreaptă şi pe frunte pentru ca profeţia să se împlinească în mod complet.

Care sunt diferenţele dintre cele două sisteme:
cip în actul de identitate şi cip implantat sub piele?

Din punctul de vedere al efectelor sociale, economice, politice şi religioase se pare că nu există absolut nici o diferenţă. Neacceptarea sau lipsa actului de identitate cu cip va face imposibil accesul în anumite instituţii sau locuri publice, va împiedica cumpărarea şi vânzarea, va limita până la anulare toate drepturile sociale, politice, civice şi chiar dreptul la asistenţă medicală etc.

Deci, practic, deţinerea actului de identitate cu cip inaugurează epoca controlului total, al pierderii oricărei libertăţi, epoca în care refuzul de a respecta o lege antihristică, cum este aceea a educării propriilor copii în legea desfrânării şi a homosexualismului sau a ateismului, îţi poţi pierde dreptul de a exista social.

Singura diferenţă existentă între cele două sisteme este aceea a gradului de aplicare, de articulare a acestui semn, numit de Sfânta Scriptură al fiarei, asupra fiinţei umane. Această diferenţă este semnificativă, căci implantul cipului sub piele face imposibilă lepădarea acestui mecanism de urmărire şi control care prin inserarea sa subcutanat ajunge să facă parte din propriul nostru trup. Însă după cum evoluează lucrurile nu ar trebui să se mire nimeni dacă după 10 ani de experimentare a actelor de identitate cu cip s-ar impune sub motive de securitate implantul.

Preafericite Părinte Patriarh, Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Preasfinţiţi Părinţi Episcopi, venim înaintea arhieriilor voastre cu rugămintea fierbinte de a interveni pe lângă autorităţile publice europene şi româneşti pentru:

a) respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale şi a Constituţiei României21;

b) retragerea ordonanţei privind impunerea obligativităţii actelor de identitate cu cip biometric;

c) Prevederea riguroasă în toate legile ce privesc evidenţa populaţiei a obigativităţii statului român de a elibera acte de tip vechi şi a posibilităţii de a elibera la cerere acte biometrice. Impunerea actelor biometrice este o încălcare flagrantă a libertăţilor fundamentale ale fiinţei umane şi un afront adus Creştinilor din România.

Ne adresăm Arhieriilor Voastre parafrazând cuvintele prin care în urmă cu doi ani Preasfinţitul Hrisostom, episcopul Jiciei, se adresa arhiereilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, rugându-vă să vă pronunţaţi soborniceşte şi să atenţionaţi parlamentul şi guvernul României asupra următoarelor:

* „pericolul pe care-l presupune strângerea şi stocarea datelor despre viaţa personală a oamenilor, mai ales despre convingerile religioase şi politice, despre sănătate, persoane cunoscute, călătorii, ş.a.;
* nedreptatea de a identifica un om de la depărtare fără ştiinţa lui, mai ales în locurile unde el nu este dator să se prezinte;
* dreptul fiecărui om liber de a şti ce fel de informaţii se află în dosarul lui electronic, precum şi faptul că lista datelor care se păstrează trebuie să fie clar definită;
* mijloacele de identificare a omului nu trebuie să dăuneze sănătăţii lui, să înjosească cinstea şi demnitatea lui;
* nu trebuie folosite mijloacele de identificare ce ţin de trupul uman;
* protestăm faţă de folosirea RFID în identificarea oamenilor, având în vedere că ele sunt folosite la identificarea animalelor;
* în nici un caz nu trebuie înfiinţată o bază de date centralizată din cauza posibilităţii intrării în sistem a unor persoane rău intenţionate, precum şi a serviciilor secrete străine;
* este fundamental să se introducă dreptul de alegere a documentelor de identitate fără cip pentru cei care din motive religioase sau alte motive umane nu vor să primească buletine electronice”.

Exemplul Sinodului Patriarhiei Moscovei, al Bisericii Ortodoxe a Greciei, al Bisericii Ucrainene (ce ţine de Patriarhia Moscovei), al Bisericii Ciprului, al Bisericii Serbiei şi, nu în ultimul rând, al Chinotitei Sfântului Munte Athos care au luat poziţii oficiale, reuşind să stopeze la vremea respectivă campania de introducere a buletinelor electronice, constituie pentru noi o întărire în credinţa că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române poate împiedica încălcarea fragrantă a drepturilor fundamentale ale omului şi a conştiinţei creştine prin impunerea abuzivă a actelor de identitate cu cip.

Ce rost a mai avut jertfa tinerilor din decembrie 1989, care s-au dus la Domnul strigând „vom muri şi vom fi liberi”, dacă acum, după numai 19 ani, ne reîntoarcem la totalitarism. Libertatea are o cu totul altă valoare atunci când te lupţi cu preţul vieţii ca să o câştigi, încât nu ştim dacă suntem îndreptăţiţi, în faţa lui Dumnezeu care ne-a dăruit-o şi în faţa martirilor care s-au luptat pentru ea, să o cedăm în mâinile unei posibile dictaturi, unei forme de comunism mult mai eficace în supravegherea persoanei umane decât cea de sub care abia ne-am eliberat.

Mai sunt doar câteva zile până la începerea Sfântului şi Marelui Post când toţi creştinii ortodocşi sunt chemaţi să-şi spele haina sufletului prin Taina Spovedaniei. După cum ştim, mărturisirea la duhovnic are un caracter strict secret, iar păstrarea tainei celor mărturisite este o poruncă sfântă a Bisericii pe care nici o lege omenească nu o poate anula. Înţelegem de aici că atentarea la intimitatea persoanei umane prin controlul total este şi o măsură împotriva Tainelor Bisericii.

Ne-am adresat Arhieriilor Voastre cu nădejde tare că în ceasul acesta de mare cumpănă pentru poporul român vom reuşi să fim împreună, ierarhi, preoţi şi simpli credincioşi, uniţi într-un gând şi o simţire pentru a reacţiona cum se cuvine şi ca nu cumva, din teama de a nu supăra pe oameni, să mâniem pe Dumnezeu.

Mărturisindu-vă tot sprijinul nostru la luarea unei atitudini clare şi ferme, vă încredinţăm de toată dragostea noastră şi de respectul cuvenit Arhieriilor Voastre.

În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, 22 februarie 2009

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

Asociaţia Dascălilor din România

Asociaţia Drept

Şcoala Brâncovenească

Asociaţia ieromonah Arsenie Boca

Asociaţia Metamorfosis

Fundaţia "Sfinţii Martiri Brancoveni" – filiala Suceava

Fundaţia "Memoria" – filiala Suceava

Asociaţia Brâncoveanu

Asociaţia Prologos

Asociaţia Altermedia

Asociaţia Provita - Filiala Bucureşti

A.R.T.R.I

Asociaţia ROST
------------------------------------------

UPDATE

14 de asociatii neguvernamentale au achiesat la Memoriul de mai sus, fara ca prin aceasta sa alcatuiasca vreo grupare anume. Alaturarea lor este conjuncturala si punctuala. Memoriul nu a fost facut nici in numele Forului Ortodox Roman - chiar daca patru dintre organizatii semnatare fac parte din acesta-, nici al vreunei alte structuri federative.

In pofida acestei ralitati, la citeva ore dupa ce am facut public Memoriul (in premiera pe blogul acesta), cineva l-a redifuzat cu mentiunea ca vine din partea Asociatiilor Laicatului Ortodox, trimitind la un soi de structura federativa, cu acronimul penibil ALO, facuta pe coltul mesei pentru a crea confuzie intre mireni si a submina singura federatie a laicatului, FOR.

In aceste conditii, tin sa precizez ca Asociatia ROST face parte din Forul Ortodox Roman, constituit in noiembrie 2008, si din nici o alta federatie - cu sau fara personalitate juridica. Dupa stiinta mea, nici celelalte asociatii nu fac parte din ALO.

Argumente pentru respingerea paşapoartelor biometrice

Cîţiva internauţi mai nervoşi au marşat (sper că din naivitate) la o provocare străvezie şi întreţin pe site-uri şi bloguri, de vreo două săptămîni, un cor isteric contra paşapoartelor biometrice. Răcnetele apocaliptice rostogolesc frînturi de adevăr, cu pretenţii de fatwa şi totodată de argumente pentru apărarea drepturilor civile. Oamenii chiar nu par să realizeze că subminează cauza căreia susţin că se dedică. Vorbesc de cei manipulaţi, nu de manipulatorii care îşi rîd în barbă.

Rîsu'-plînsu' e însă total cînd, urmare a isteriei din spaţiul virtual, legionaroizi de paradă, yoghini îndrăgostiţi de propria urină şi "ultraortodocşi" militanţi mitingesc cot la cot, strigînd din rărunchi discursuri á la PRM, în care amestecă patria cu mafia, Biserica cu tehnologia şi glumiţele ieftine, în asistenţa uluită a unor creştini ieşiţi de la Sfînta Liturghie. Despre ce-i leagă pe aceşti "luptători" anti-masoni, anti-UE şi, iacată, anti-cipuri 666 se cuvine să mai vorbim. Trist este că oameni ai Bisericii, preoţi şi monahi, le ţin isonul, în stradă şi pe la televiziuni de scandal, provocînd confuzie. Dacă nici ei nu mai sînt în stare să deosebească duhurile...

Deocamdată, le recomand capetelor înfierbîntate (doar celor de bună-credinţă) să citească un articol din Cotidianul de azi, care furnizează argumente solide pentru respingerea paşapoartelor biometrice. Argumente - am zis, nu lozinci. (Mai sînt şi argumente de ordin juridic, dar acelea vi le voi da peste puţin timp, din motive strategice).

Citiţi articolul înainte de a mă acoperi de sudalme, poate veţi înţelege că nu sînt nici Iuda, nici iresponsabil. Resping ferm aceste paşapoarte, pe motive de încălcare a drepturilor mele de persoană şi pentru lezarea sensibilităţii mele religioase, dar prefer explicaţiile raţionale onomatopeelor şi duhul Ortodoxiei în locul delirului mistic.

UPDATE

Iată ce stîrnesc agitaţiile "pompierilor" care-şi pun singuri foc: Noi psihoze religioase, Sminteala cipurilor in Dealul patriarhiei, Vocea confiscată a ortodoxiei române, Resuscitarea arhaismului religios, Adevăratul 666 si Dialog aminat.


UPDATE 2
Comunicat de presă

Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, luând act de discuţiile publice cu privire la introducerea paşapoartele biometrice, face un apel către clericii şi credincioşii săi de a aborda cu discernământ, răbdare şi pace sufletească această situaţie.

Reamintim, cu acest prilej, că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române va aborda această problemă în şedinţa sa din zilele de 25-26 februarie 2009, urmând a-şi exprima punctul său de vedere.

De aceea, îndemnăm pe toţi clericii şi credincioşii, monahii şi monahiile din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei ca să sprijine această lucrare a Sfântului Sinod prin împreună rugăciune către Dumnezeu, ştiind că acolo “unde este unire a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac” (Psalmi 132, 3).

Biroul de Presă al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

sursa: razbointrucuvant.ro

UPDATE 3

Prea Sfinţitul Sebastian al Slatinei ne îndeamnă la calm şi înţelepciune. Ascultaţi!



Pasapoartele biomertice-P.S.Sebastian 18.01.2009
Asculta mai multe audio Evenimente »

O scrisoare de la Athos despre actele de identitate cu cipuri

Redacţia revistei Presa Ortodoxă a cerut unor monahi de la Sf. Munte Athos un punct de vedere asupra introducerii actelor de identitate cu cip. Revista a decis să dea publicităţii scrisoarea semnata de Ierom. Ştefan, împreună cu toţi părinţii de la Schitul Lacu, înainte de apariţia numărului 2 al mensualului, datorită actualităţii subiectului. Redau mai jos documentul.

RĂSCUMPĂRAŢI VREMEA

Cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt”(Efeseni 5, 16) se potrivesc mai mult ca oricând vremurilor de astăzi. „Zilele rele” sau, mai bine spus, vremurile apocaliptice în care trăim, îl pun pe creştinul ortodox în faţa unor evenimente şi fapte nemaiîntâlnite în istoria omenirii. Un guvern mondial, un singur conducător, o singură religie, cip-uri pentru supravegherea şi manipularea întregii populaţii şi celelalte care decurg din acestea sunt obiective „de binefacere” ale Noii Ordini Mondiale.

Cum va putea oare creştinul ortodox de astăzi să călătorească pe calea cea dreaptă în această confuzie uriaşă creată de diavolul şi de oamenii lui? Unde va putea afla odihnă sufletul său, care orbecăieşte în întunericul dens al lipsei de povăţuire şi sfătuire duhovnicească, precum şi al dezinformării promovată de mass-media, fie ea laică, fie uneori chiar cea zis bisericească? Ce fel de strigăt ar putea scoate el pentru a putea deştepta auzul celor care au făgăduit înaintea lui Dumnezeu că îl vor povăţui la limanul mântuirii?

Un stareţ athonit spunea că cea mai mare faptă bună a creştinului ortodox de astăzi, faptă care condiţionează mântuirea sa, este mărturisirea ortodoxă a lui Iisus Hristos. Dar pentru a-L mărturisi ortodox pe Hristos, trebuie ca el să fie un adevărat creştin ortodox. Iar a fi un creştin adevărat înseamnă a lucra poruncile evanghelice. Criza şi orbirea duhovnicească la care s-a ajuns astăzi şi, ca o consecinţă, compromisurile grave care se fac până şi în Biserică, au ca principală cauză tocmai nelucrarea de către noi toţi a poruncilor lui Dumnezeu.

Lăsând la o parte celelalte probleme grave cu care se confruntă Ortodoxia, să ne oprim la cea a introducerii în România a cip-urilor în paşapoarte şi în permisele de conducere, problemă care a creat multă tulburare în rândul creştinilor ortodocşi. Cu toate că această iniţiativă are în primul rând implicaţii religioase – desigur, pentru cei ce vor să se mântuiască –, fiind o lucrare curat satanică tocmai pentru că este îndreptată împotriva libertăţii omului în gradul cel mai înalt, libertate pe care Însuşi Dumnezeu o respectă, ea este nesocotită, din păcate, de mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a pus să vegheze asupra turmei încredinţate lor.

Un singur glas, asemenea „glasului celui ce strigă în pustie”, a răsunat cu tărie şi a tulburat pe „Irod şi tot Ierusalimul”. Ca şi atunci, tot astfel şi acum s-au adunat cărturarii, fariseii şi învăţătorii de Lege să cerceteze cine a slobozit glasul şi pentru care pricină a îndrăznit să tulbure „liniştea” oilor celor cuvântătoare. În loc să-şi plece urechea la omul lui Dumnezeu şi să-i soarbă cuvintele sale insuflate de Duhul, îl nesocotesc şi-l dispreţuiesc, iar prin conferinţele şi interviurile lor savante sfătuiesc oile să doarmă liniştite, căci încă nu a venit lupul, ci au fost numai nişte zvonuri false. Ce bine se potrivesc şi astăzi cuvintele proorocului Isaia: „Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea”! (Isaia 6, 9)

Dar nu este de mirare aceasta. Dintotdeauna proorocul, omul lui Dumnezeu, deşi a strigat cu mare glas, nu numai că nu a fost auzit şi nu a fost luat în seamă, ci, mai degrabă, a fost luat în râs, prigonit şi chiar omorât. Avem atâtea pilde şi totuşi inima noastră împietrită refuză să creadă adevărul dumnezeiesc, amăgindu-se cu nădejdi deşarte şi cu promisiuni de viaţă îndelungată, prosperă şi fericită. Şi aceasta pentru că mentalitatea creştinului de astăzi s-a schimbat. Creştinul „modern” nu mai vrea să-şi asume Crucea, nu mai vrea să fie părtaş la Jertfa Mântuitorului şi, prin urmare, nu mai vrea să fie al lui Hristos. În aceste condiţii de lepădare de credinţă şi de confuzie planificată vin pregătirile pentru instaurarea unui guvern mondial, cu un conducător unic, antihrist, la care va trebui să se supună necondiţionat toată populaţia globului.

Părintele Iustin, faţă de care noi, monahii athoniţi români şi nu numai, nutrim o deosebită evlavie şi îl cinstim cum se cuvine, ca pe un om al lui Dumnezeu şi far luminos ce luminează în întunericul dens creat de norii grei a tot felul de compromisuri în materie de credinţă ce s-au abătut pe cerul Ortodoxiei româneşti, a conştientizat pericolul pregătirii domniei lui antihrist ce se apropie cu paşi repezi şi a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut necesar. Nu mai este vreme de discutat, de comentat, de criticat, ci a venit vremea „să luăm aminte” în modul cel mai serios la cele ce se întâmplă în jurul nostru. Evenimentele se desfăşoară cu repeziciune şi, datorită trândăviei şi comodităţii noastre, ne vor lua prin surprindere şi nu vom mai avea vreme nici să ne mai gândim ce se întâmplă cu noi.

Părintele Iustin vorbeşte în acelaşi duh atât cu Părintele Paisie, cât şi cu mulţi alţi părinţi contemporani bine cunoscuţi de credincioşii români, care au vorbit atât de clar despre vremurile grele în care trăim, căci s-au adăpat din Acelaşi Duh Sfânt, Care i-a insuflat şi i-a luminat pe Părinţii Bisericii să înţeleagă şi să vadă cele viitoare ca fiind prezente.

Părintele Paisie spune clar: „Biserica trebuie să ia o poziţie corectă. Să vorbească, să explice credincioşilor ca să înţeleagă că de vor lua noul buletin de identitate, aceasta va constitui o cădere”. Căderea nu se petrece atunci când accepţi să ţi se implanteze cipul pe mână sau pe frunte, căci aceasta va însemna deja lepădarea, ci atunci când accepţi actele de identitate cu cip, pentru că prin aceasta ne subjugăm de bună voie unui sistem universal de urmărire şi control al fiinţei umane, care prin trăsăturile sale se vădeşte a fi lucrarea lui antihrist. Mulţi „oameni duhovniceşti” spun că vor pune alături o cruce şi totul se va aranja. „Dar lucrul murdar nu se sfinţeşte, spune Părintele mai departe. Apa curată primeşte Harul şi se face agheasmă, dar urina nu se face agheasmă. Piatra se face pâine prin minune. Necurăţia, însă, nu primeşte sfinţire. Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este în buletinul nostru de identitate, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar de am pune şi o cruce”.

Ce este de făcut? În primul rând, să ne întoarcem la Hristos, să ne simplificăm viaţa şi să ne mulţumim cu puţin. Aceasta este adevărata schimbare şi ea se poate împlini în măsura în care ne apropiem mai mult de Biserică şi de Tainele ei, ceea ce înseamnă:

- participarea la viaţa liturgică a Bisericii;

- împărtăşirea cât mai deasă cu Sfintele Taine, cu pocăinţa şi asceza cuvenite;

- rugăciunea, pe care Apostolul Pavel o recomandă a fi neîncetată şi care sparge cercul închis al egoismului nostru;

- dragostea faţă de aproapele, care ne scoate din cadrul strâmt al intereselor personale;

- curajul mărturisirii până la jertfă a Adevărului, virtute care încununează întreaga nevoinţă a creştinului ortodox.

Numai aşezându-ne sub acoperământul Harului dumnezeiesc mintea ne va fi luminată de Sfântul Duh spre a înţelege chipul în care trebuie să ducem până la capăt „lupta cea bună” şi vom primi puterea să înfruntăm cu bărbăţie avalanşa evenimentelor de suflet pierzătoare, mărturisind fără frică pe Hristos înaintea oamenilor, ca şi El să mărturisească pentru noi înaintea Tatălui Său cel ceresc.

Dorim să-i încredinţăm pe fraţii noştri ortodocşi români, clerici şi mireni deopotrivă, de toată dragostea noastră, de smeritul nostru sprijin în rugăciunile înălţate către Hristos şi către Maica Domnului ca să caute cu milostivire spre Biserica Sa şi să nu îngăduie să fim înşelaţi de balaurul cel viclean.


14/27 ianuarie 2009

Praznicul Sfinţilor Părinţi ucişi în Sinai şi Rait

Ierom. Ştefan dimpreună cu toţi părinţii Schitului LACU

Atenţie la tabloidizarea Ortodoxiei!

Joi, 22 ianuarie 2009, începând cu ora 12.00, Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) a organizat, în sala de presă a Radio România, dezbaterea cu titlul „Paşapoartele biometrice: între legislaţie şi semnele vremii”. Au fost invitaţi să-şi expună punctele de vedere: pr. prof. Ştefan Buchiu, profesor de dogmatică ortodoxă decanul Facultăţi de Teologie din Bucureşti, pr. prof. Constantin Coman, profesor de Noul testament, sociologul Dan Dungaciu, monahul Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, comisar şef de poliţie Gabriel Pandele şi comisar şef de poliţie Horaţiu Judea, de la Serviciul Paşapoarte. Moderator. Răzvan Bucuroiu, preşedintele AZEC. Dezbaterea s-a dovedit necesară după ce un apel al părintelui Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă pentru respingerea paşapoartelor biometrice a iscat reacţii dintre cele mai diverse în presă şi pe internet.

Am zugrăvit, într-un post „la cald”, maniera dezolantă în care s-a petrecut întîlnirea. Revin astăzi cu relatare mai detaşată, sper eu, după cîteva zile de decantare a evenimentului.
Vina pentru impresia jalnică pe care a lăsat-o această iniţiativă animată de bună credinţă, este împărţită, în proporţii diferite, între organizatori, invitaţii speciali şi participanţii ceilalţi.

Noi, organizatorii, am greşit cînd am permis accesul în sală unor persoane care nu aveau nici calitatea de ziarist, nici pe aceea de membru AZEC. Am fost siliţi să procedăm aşa întrucât gazdă ne era postul public de radio, la care cotizează toată lumea. Apoi, poate că nici nu am găsit invitaţii cei mai potriviţi pentru o astfel de dezbatere. Pe de altă parte, Răzvan Bucuroiu nu a reuşit să-i ţină permanent aproape de subiect pe invitaţi. De pildă, comisarii de poliţie ne-au plictisit cu detalii tehnice fără folos, dar au vorbit prea puţin de cipul pe care unii creştini îl cred semnul diavolului. Iar părinţii profesori s-au referit doar tangenţial la subiect, preferînd digresiunile în ton minor (mă aşteptam să spună măcar unul dintre ei ceva despre cum au reacţionat marii duhovnici sau ierarhii Bisericii Ortodoxe a Greciei sau cei ai Bisericii Ortodoxe Sîrbe vizavi de acest subiect). În plus, în cuvântul de deschidere, Răzvan Bucuroiu şi-a spus părerea, renunţînd la imparţialitatea pe care o presupune calitatea de moderator şi lăsînd senzaţia că direcţionează discuţia. Erori care, totuşi, într-o atmosferă mai puţin tensionată, ar fi fost trecute cu vederea.

Unii dintre invitaţii speciali, cum e cazul pr. prof. Ştefan Buchiu, au alimentat suspiciunile şi au pus gaz pe foc într-un război al acuzaţiilor, care nu-şi avea rostul acolo.

În fine, cîţiva participanţi din „public”, unii necunoscuţi mie, alţii de la care aveam pretenţii, ca maica Ecaterina Fermo, teologul Danion Vasile şi pr. Eugen Tănăsescu de la Radio Dobrogea, au provocat şi au jgnit prin intervenţiile lor brutale, gălăgioase şi pline de prejudecăţi.

Pe de altă parte, remarc cuvîntările pline de înţelepciune şi de dragoste ale părintelui Iustin Pârvu - care a intrat în legătură telefonică prin sistemul de teleconferinţă - şi a părintelui Ioan Şişmanian de la mănăstirea Petru Vodă. De asemenea, notez că sociologul Dan Dungaciu, avocatul Cezar Axinte şi profesorul Radu Carp – prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Politice din Universitatea Bucureşti – au dat o undă de seriozitate şi profesionalism manifestării, propunînd o abordare judicioasa, pe baza de argumente şi oferind repere legislative şi politice pentru limpezirea întregii poveşti.

Redau în continuare, fără comentarii, fragmentele de discurs care mi se par relevante pentru felul în care a fost tratat subiectul dezbaterii. La sfîrşit o să vă spun şi opinia mea în chestiune.

Comisar şef Gabriel Pandele: “Paşapoartele biometrice au rolul de a ne proteja. Nu există nici un caz în care ele să fi fost falsificate. Paşapoartul românesc are elemente de siguranţă în plus faţă de cele europene. Paşapoarte vechi erau uşor de falsificat şi de aceea trebuie schimbate.”

Monahul Filotheu Bălan: „Părintele Iustin m-a chemat, săptămîna trecută, să-mi arate textul apelului către credincioşi, în care sesiza pericolul acestor paşapoarte. Eu am plecat cu textul către alţi mari duhovnici, pentru a le cere părere, iar în urma mea, altcineva a pus apelul pe internet. A fost o greşeală strategică, pentru că apelul trebuie întîi adus la cunoştinţa şi semnat şi de alţi mari duhovnici. [...] Apelul părintelui Iustin este un mesaj profetic, o chemare la trezvie. [...] Părintele ne avertizează că ese începutul sfîrşitului libertăţii noastre. [...] Consider că mi se aduce un afront prin faptul că se ataşează numărul 666 numelui meu primit la botez şi chipului meu datd e Dumnezeu. [...] Era firesc ca statul să ceară părerea poporului înainte de a introduce paşapoartele biometrice”.

Pr. Iustin Pârvu: „La mine vin oameni de peste tot. Şi am fost întrebat mereu despre aceste probleme şi a trebuit să dau răspuns. În urmă cu mai mulţi ani, toate acestea păreau incredibile. Azi le trăim încet, încet. Nu mai pot folosi telefonul că e controlat, nu mai pot să cumpăr o haină că are un număr, un semn pe ea... Asta e libertatea? [...] Regret mult că nu avem un ierarh care să exprime un punct de vedere al Bisericii. Să vină un călugăr din munţi Neamţului să spună?...”

Pr. prof. Ştefan Buchiu: „Este străină de duhul Ortodoxiei orice viziune apocaliptică. [...] Nu de tehnică trebuie să ne temem, căci tehnica nu e bună sau rea, ci depinde cum o foloseşti. [...] Codurile de bare şi CNP-urile există la noi de mai multă vreme şi nu s-a întîmplat nimic, nu ne-au furat credinţa. [...] Eu ştiu că în Biserica noastră sînt doar trei trepte preoţeşti: diacon, preot şi episcop. De unde a apărut instituţia marilor duhovnici? [...] Este discutabil un duhovnic care spune sau lasă pe ucenicii săi să creadă că e profet.”

Pr. prof. Constantin Coman: “Personal, am o mareproblemă cu ceea ce se cheamă teoria conspiraţiei. Nu neg că e posibil să fim victimele unei conspiraţii şi le mulţumesc celor care veghează ca să nu se întîmple, dar eu n-am o motivaţie să mă preocup de aşa ceva. [...] Aş fi ipocrit să spun că ea mai mare problemă a mea este paşaportul. Am alte păcate care îmi pun în primejdie mîntuirea. [...] Îl creditez pe părintele Iustin, care a făcut acest apel în temeiul credinţei sale, căci părintele îl trăieşte pe Dumnezeu. [...] Îi mulţumesc părinteleui Iustin că a tras acest semnal de alarmă, care s-ar putea să se adeverească sută la sută. Dar să fim atenţi să nu tragem prea multe semnale şi să nu ne credem infailibili.”

Dan Dungaciu: “Problema care se pune este aceasta: în ce măsură avem de-a face cu un conflict între cetăţenii cu sensibilitate religioasă şi stat? În ce măsură acţiunea aceasta a statului îi periclitează mîntuirea creştinului. Îmi împiedică mîntuirea acest paşaport? Dacă da, trebuie să explicăm şi să luăm o decizie [...] Eu cred că de fiecare dată funcţionează liberul arbitru. Putem alege. Mucenicia este la dispoziţia oricui.”

Cezar Axinte: „Paşaportul biometric este o obligaţie asumată prin tratatul de aderare a României la UE. [...] Statul ne afectează mîntuirea prin multe din acţiunile sale, cum ar fi legea pentru recurgerea la avort a fetelor mai mici de 14 ani. [...] Orice protest este inutil.”

Radu Carp: „Ideea introducerii acestui paşaport era de a renunţa la CNP, care nu asigură protecţia datelor personale. Paşaportul biometric însă conţine şi CNP-ul, prin care state care nu au un sistem de protecţie a datelor cu caracter personal intra în posesia informaţilor despre noi. [...] Societatea civilă a fost consultată cînd s-a hotărît introducerea acestor paşapoarte? [...] Maniera în care au fost introduse aceste paşapoarte este un atentat la drepturile noastre.”

Acum, n-aş putea pretinde că, după ce am răscolit internetul pentru informaţie, am stat de vorbă cu numeroşi oameni şi am asistat la dezbaterea AZEC, m-am lămurit definitiv. Însă, mi-am format o părere cît de cît.

Cred că, înainte de toate, prin acest paşaport îmi sînt lezate drepturile civile. Cipul care conţine datele mele personale nu este sigur, iar informaţiile de pe el pot fi preluate şi de la distanţă. În plus, nimeni nu are dreptul să mă considere un potenţial infractor şi să mă amprenteze.

Nu există un temei tehnic real pentru introducerea paşapoartelor biometrice, ele putînd fi citite şi de persoane neautorizate care au sculele trebuincioase şi apoi falsificate, după cum s-a demonstrat.

Pe de altă parte, acest paşaport nu poate fi considerat un mijloc de urmărire a persoanei. Deja putem fi supravegheaţi prin intermediul cardurilor bancare, a telefonului mobil, a abonamentului electronic de RATB, a camerele video din locuri publice etc.

Nu realizez cum acest paşaport îmi poate afecta credinţa. Însă, am mare evlavie la părintele Iustin şi sînt convins că sfinţia sa "vede" lucruri care nouă ne sînt ascunse. Cred că părintele a avertizat nu atît asupra primejdiei – în ordinea duhovnicească – la care ne-ar expune aceste paşapoarte, ci mai ales asupra faptului că se apropie vremurile de pe urmă, pentru care trebuie să ne pregătim duhovniceşte. Admit însă că s-ar putea înşela. Şi chiar îmi doresc să se înşele, pentru că noi nu sîntem vrednici să trăim acele vremuri ale Parusiei Domnului.

Din păcate, mesajul părintelui a fost prost receptat din pricina scandalului declanşat în jurul său, fie prin rîvna nepricepută, fie prin acţiunea tendenţioasă a unora dintre cei care afirmă că susţin "cauza". Şi foloseşte mai mult anticreştinilor - care au mai găsit un prilej de a lovi în Biserică şi în figuri luminoase ca aceea a părintelui Iustin -, decît creştinilor - derutaţi şi panicaţi de campania de "informare".

În fine, este poate simptomatic faptul că guvernul nu a prevăzut o variantă de paşaport pentru cei care resping astfel de documente pe motivul încălcării convingerilor religioase sau a drepturilor civile. La fel îmi pare tăcerea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, în condiţiile în care sinoadele altor Biserici Ortodoxe locale s-au pronunţat cînd a fost cazul în privinţa introducerii unor astfel de documente.

Subiectul rămâne deschis. Însă, cred că nici n-o să înţelegem, nici n-o să convingem pe nimeni dacă nu învăţăm să comunicăm (că pînă la cumincare e cale şi mai lungă). Tabloidizarea sau otevizarea Ortodoxiei nu ajută decît vrăjmaşului.

O dezbatere care spune aproape totul despre lumea romaneasca

Azi a fost dezbaterea AZEC despre pasapoartele biometrice. Mi-a lasat un gust amar, din pricina felului in care s-au purtat discutiile. Ca nu avem o cultura a dialogului stiam, dar nu ma asteptam la absenta unei minime politeti si la o agresivitate nedisimulata din partea unor crestini.

Intrunirea aceasta spune multe, aproape totul, despre lumea romaneasca de azi. In fata unor evenimente care ar reclama unitate, alegem dezbinarea. Prea putini avem nedumeriri, majoritatea covirsitoare are doar certitudini pe care si le sustine inversunata. Foarte putini sint interesati sa auda un punct de vedere contrar a ceea ce ei "stiu", si inca mai putini sint sensibili la argumente. Logica e un lux pe care nu ni-l permitem. Orgoliul este adevaratul stapin al celor mai multi dintre noi, oricit de mici am fi pe scara sociala. E un duh al slavei desarte care trazneste a pucioasa. Oazele de normalitate sint rare si aproape ca nu se mai vad pe tarimul nesfirsit de piatra.

Vrem sa schimbam multe si pe multi, adica tot ce tine de exterior, dar inlauntrul nostru nu mai apucam sa ne uitam si sa schimbam nimic.
E o lipsa de iubire care ingheata, usuca, macina. Nici multa credinta nu e. Dar "credinta" fara iubire ar fi si mai primejdioasa.

Nu sint defetist, va sigur, doar realist. Mereu am sperat ca putem depasi anumite neimpliniri si asperitati din relatiile personale, ca sa lucram impreuna macar in numele si spre slava lui Hristos. Dar oamenii isi rid de astfel de sperante. Asa ca ma rog sa-mi intareasca Dumnezeu nadejdea.

Dincolo de aceste ginduri, s-au desprins si citeva idei interesante, iar unele chiar de folos. Poate ca voi gasi timpul si rabdarea de a posta aici o relatare, fie si scurta. Daca nu in seara asta, in zilele urmatoare. Pina atunci, mai cuget la rostul implicarii mele in Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini si a Forului Ortodox Roman.

UPDATE:
Dupa urita experienta de joi, am urcat in munti, spre folosul sufletului si al trupului meu. Insa, pacatosul de mine, n-am rezistat sa nu-mi arunc azi un ochi pe felul in care a fost reflectat evenimentul. Exact cum ma asteptam, ziaristii indiferenti religios au luat dezbaterea in bascalie, iar gherilele ortodoxe - un fel de "revolutionari" pe internet (i-ar lua frica sa dea fata cu dusmanul in realitate), care au ideologizat ortodoxia si vad in Mintuitorul un fel de Marx & Engels & Lenin mai pasnic - continua isteria, acuzind, printre altele, AZEC de toate relele pamintului. Un vierme de closet, cu legitimatie de ziarist "crestin", continua sa abereze pe seama mea si a dlui Codrescu, desi parintele Iustin Parvu i-a poruncit sa inceteze a-si mai da poalele peste cap. Sint curios sa vad cit va mai rabda prea bunul si iubitul parinte Iustin ca astfel de ipochimeni sa se foloseasca de numele sfintiei sale pentru a se legitima.

Pina ma intorc in "orasul prabusirilor", fac citeva precizari:

- Voi posta o relatare de la dezbaterea AZEC, prin care incerc sa ii lamuresc pe crestinii onesti, care chiar isi doresc asta.
- Inca nu am luat o decizie privind implicarea mea in AZEC si in FOR. O voi lua dupa ce ma voi sfatui cu duhovnicul meu. Asa ca sa-si mai amine bucuria cei care cred ca au scapat de mine.
- Faptul ca ma gindesc sa demisionez din conducerea AZEC si sa parasesc FOR nu tine de nici o "infringere" sau de vreo piedica peste care nu pot trece, nici de vreo solidarizare intempestiva cu Razvan Bucuroiu, care a anuntat ca isi depune mandatul de presedinte al AZEC. Eu nu vreau sa fiu partas la o mega-diversiune - in care vad ca se lasa atrasi si preoti, si monahi a caror buna-credinta nu o pun la indoiala - prin care ortodoxia militanta va fi perceputa ca un fel de Al Qaeda. Belicosii kamikaze ortodocsi s-au infiltrat si in AZEC si, folosindu-se de calitatea de membru, fac zgomot pe net si la intrunirile publice ale organizatiei, dind impresia ca ei sint miscarea civica ortodoxa. Eu cu unii ca acestia nu pot defila.
Un parinte atonit, al carui nume imi scapa pe moment, spunea sa fim atenti la cei infiltrati intre noi si care ne mina sa reactionam la modul extremist fata de orice provocari ale vremurilor, caci daca ne vom lua dupa ei ne vom pierde si credinta si credibilitatea, iar cind va fi cu adevarat vremea sa marturisim raspicat, pina la ultimele consecinte, nu vom fi nici in stare (obositi de atita lupta cu provocari-fantoma), nici crezuti, nici urmati.
- Daca voi pleca din AZEC si FOR, nu inseamna ca imi ingrop talantul, caci voi continua, dupa puteri, sa actionez si sa marturisesc, prin proiectul meu de suflet, ROST - pe care nu-l poate contesta nici un om intreg. AZEC si FOR sint initiative pline de promisiuni, sint grupari necesare si la care laicii visau de mult. Insa, fie facem curatenie in ele si le asezam pe calea dreapta, fie le abandonam.

In rest, vedeti citeva reflectari mediatice ale dezbaterii AZEC:
- O dezbatere esuata
- Sarmana Ortodoxie...
- Pro TV si Adevarul
- Inregistrarea audio a dezbaterii

Danion Vasile atrage atenţia asupra primejdiei vorbirii necugetate despre Apocalipsă

Într-o intervenţie avută ieri la ortodoxradio, teologul Danion Vasile ne face atenţi, pe urmele părintelui Serafim Rose şi ale Sfîntului Nicolae Velimirovici, că e foarte primejdios să vorbim, fără o adîncă judecată şi insuficient pregătiţi duhovniceşte, despre Apocalipsă. El spune că există riscul fie să cădem într-o panică necreştinească (în Crezul nostru mărturisim că aşteptăm învierea morţilor, deci sfîrşitul acesti lumi cum este acum, cu mare nădejde), fie într-o abordare uşuratică, la fel de vătămătoare duhovniceşte. El se ridică împotriva duhului sectar pe care îl răspîndesc unii neaveniţi, fără o înţelegere teologică a semnelor vremurilor, şi care îndepărtează lumea de Biserică şi, deci, de mîntuire.

Dumnezeu nu are nevoie de cip pentru a şti unde ne aflăm

Redau mai jos un punct de vedere pe care îl împărtăşesc în cea mai mare parte. Şi mai adaug - în spiritul celor spuse de pr. Savatie - că, vorba părintelui Arsenie Papacioc, nu e de ajuns să avem arme (rugăciunea şi postul) şi curaj, ci ne trebuie şi strategie. (C.T.)



Pr. Savatie Baştovoi

Discuţia despre paşapoartele cu cip nu a reuşit niciodată să fie teologică. Pentru că nu este o problemă teologică. Ghiciturile despre esenţa numărului satanic nu pot lua locul certitudinii, cu neputinţă de pus în cuvinte, a luminii dumnezeieşti. Şi nu trebuie amestecate aceste două aspecte ale cunoaşterii creştine: discuţiile despre Dumnezeu şi discuţiile despre satana. Deşi ele fac parte, în proporţii diferite, din viaţa noastră.

Desigur, un cip nu este un diavol. Totuşi, nimeni nu mă va contrazice dacă voi spune că cipul nu este altceva decît rodul dorinţei demonice de a stăpîni pe celălalt. Dumnezeu nu are nevoie de cip pentru a şti unde ne aflăm, ce tranzacţii facem şi cu cine intrăm în relaţie. Veţi spune că este o invenţie omenească. Sigur, dar al cărei categorii de oameni? Al oamenilor răi, căci cei buni se sfiesc să citească scrisorile străine. Obligativitatea cipurilor este o înjosire a persoanei, deoarece propune o relaţie care nu se mai bazează pe respect şi încredere. A încuraja acest tip de relaţie, după ce generaţii de mucenici au însuflat în noi duhul dragostei şi al toleranţei, este nedrept înaintea lui Hristos şi un grav păcat împotriva aproapelui.

Sînt mulţi oamenii în întreaga lume care au protestat împotriva introducerii cipurilor. Motivele lor nu au fost întotdeauna bazate pe analogia dintre cip şi cifra fiarei pomenită în Apocalipsă. În orice caz, fiecare din ei ştia că a-l urmări pe celălalt înseamnă a nu-l iubi, ba chiar înseamnă a-l robi. Răspunsul care se cuvine dat, în primul rînd, este acela dacă e bine să-i lăsăm pe nişte străini să ne urmărească pas cu pas? E bine să ne facem trădători ai fraţilor noştri, lăsînd acest popor în mîinile unor străini, fără nici o luptă?

Dacă este să gîndim în numele unei singure persoane, cipul nu e un pericol, dar dacă trebuie să gîndim la nivelul unui grup, atunci pericolul este evident. Personal, aş putea arunca cipul în faţa diavolului, dar nu voi putea la fel de uşor să refac un grup risipit de urmăritorii care arată atîta interes şi atîta grabă în a şti totul despre noi. Rămîne întrebarea: facem ceva pentru păstrarea adunării, a Bisericii sau ne mîntuim singuri, dacă ne vom mîntui.

Atunci cînd nu va mai exista nici o posibilitate de împotrivire sistemului, cînd foamea şi bolile ne vor doborî, iar singura modalitate de a plăti şi de a ne deplasa va fi cipul, risipirea adunării creştine se va face într-un timp record şi într-o proporţie pe care nu a atins-o nici o prigoană în decursul întregii istorii. Şi încă ceva, de acum nu vor mai exista mucenici privind la care poporul să se aprindă de rîvnă, căci adevăraţii mucenici vor muri în mizerie, izolaţi şi poate chiar expulzaţi de restul adunării, ştiuţi doar de Dumnezeu. Dacă Sfîntul Vasile cel Mare se ruga să nu prindă vremurile sfîrşitului, de teamă că nu le va putea face faţă, nu ştiu ce vom face noi.

Lupta pornită acum în România nu este împotriva pecetluirii, căci unul Dumnezeu ştie ce a vrut să spună Sfîntul Ioan în Apocalipsă, dar este o luptă de apărare a adunării creştine. Biserica trebuie păstrată compactă şi cît mai mare, aşa cum am moştenit-o, căci pentru fiecare om botezat din această ţară cineva, pe care nici nu-l ştim, şi-a vărsat sîngele. Mai întîi de toate a fost vărsat sîngele scump al lui Hristos.
Nu cred că e momentul teologhisirilor, ci al unei rezistenţe normale în faţa unui fenomen normal. Normal din punctul de vedere al anormalităţii generale în care ne aflăm.

AZEC organizează o dezbatere publică privind paşapoartele biometrice

În atenţia membrilor AZEC:

Invitaţie la Dezbatere publică

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) vă invită să participaţi Joi, 22 ianuarie a.c. la dezbaterea publică pe o temă care a suscitat deja un imens interes şi o mare emoţie în lumea religioasă din România, şi nu numai. Este vorba despre introducerea, anul acesta, a paşapoartelor biometrice şi a cipurilor personale – văzute de unii duhovnici ortodocşi ca fiind un semn premergător Apocalipsei.

Subiectul a stârnit o şi mai mare emoţie în rândul opiniei publice prin implicarea directă a Părintelui Iustin Pârvu de la mânăstirea Petru Vodă în această dispută. Comunicatul (mesajul) adresat creştinilor ortodocşi de către Prea Cuvioşia Sa a suscitat vii comentarii şi dezbateri, în special pe blogosferă, dar şi restul mass media.

Dezbaterea publică organizată de AZEC spre lămurirea acestui subiect va avea loc între reprezentanţii mânăstirii Petru Vodă (iniţiatoarea şi susţinătoarea acestui protest contra amintitei forme de evidenţă a populaţiei), sociologi, reprezentanţi ai Ministerului Internelor şi Administraţiei, teologi de marcă, ziarişti.

Pentru presă şi membrii AZEC, intrarea este liberă.
Sunt aşteptate, la final, întrebări.

Locul de desfăşurare:
Foaierul Sălii Radio (str. G-ral Berthelot, nr ), începând cu ora 12,00.

Avva Justin: "Este vremea muceniciei!"

Am primit un apel al Părintelui Justin Pârvu, stareţul sfintei mănăstiri Petru Vodă din Neamţ, pe care îl redau în continuare:

Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!
Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane.

Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în Biserică situaţia este destul de anevoioasă, deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă, deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi, ca Brâncoveanu de altădată, să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, Biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului, avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.
Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith

Arhimandritul Justin Pârvu