Părintele Iustin Pârvu la 90 de ani

Astăzi, părintele Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă (Neamţ), a împlinit 90 de ani. Piscurile senectuţii îl găsesc tot în luptă, căci sfinţia sa se află la originea unei ample dezbateri, declanşată de un apel al său, la început de an, în legătură cu introducerea paşapoartelor biometrice.

Cei 17 ani de închisoare politică, pe care i-a suferit sub comunişti, ca şi deceniile de călugărie trăite după aceea, l-au sfinţit cu adevărat pe prea-bunul părinte, dar nu-l scutesc de viclenia vrăjmaşului şi de răutăţile oamenilor, care continuă să-l rănească. La sfinţia sa parcă se ilustrează cel mai bine vorba aceea: "nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită". Căci, de cele mai multe ori, îi fac rău oameni pe care-i crede apropiaţi sau cei care îi sînt îndatoraţi duhovniceşte. Toate le îndură părintele cu o demnitate şi cu o dragoste care s-ar cuveni învăţate de toţi cei care îl cunoaştem şi îl preţuim.

La ceasul acesta aniversar ne rugăm lui Dumnezeu să ni-l ţină sănătos şi în putere pe părintele Iustin cît mai mult timp. La mulţi ani şi buni, părinte!


ROST i-a dedicat un număr special părintelui Iustin Pârvu în urmă cu patru ani, pe care îl puteţi citi în arhiva revistei.

Atenţie la tabloidizarea Ortodoxiei!

Joi, 22 ianuarie 2009, începând cu ora 12.00, Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) a organizat, în sala de presă a Radio România, dezbaterea cu titlul „Paşapoartele biometrice: între legislaţie şi semnele vremii”. Au fost invitaţi să-şi expună punctele de vedere: pr. prof. Ştefan Buchiu, profesor de dogmatică ortodoxă decanul Facultăţi de Teologie din Bucureşti, pr. prof. Constantin Coman, profesor de Noul testament, sociologul Dan Dungaciu, monahul Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, comisar şef de poliţie Gabriel Pandele şi comisar şef de poliţie Horaţiu Judea, de la Serviciul Paşapoarte. Moderator. Răzvan Bucuroiu, preşedintele AZEC. Dezbaterea s-a dovedit necesară după ce un apel al părintelui Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă pentru respingerea paşapoartelor biometrice a iscat reacţii dintre cele mai diverse în presă şi pe internet.

Am zugrăvit, într-un post „la cald”, maniera dezolantă în care s-a petrecut întîlnirea. Revin astăzi cu relatare mai detaşată, sper eu, după cîteva zile de decantare a evenimentului.
Vina pentru impresia jalnică pe care a lăsat-o această iniţiativă animată de bună credinţă, este împărţită, în proporţii diferite, între organizatori, invitaţii speciali şi participanţii ceilalţi.

Noi, organizatorii, am greşit cînd am permis accesul în sală unor persoane care nu aveau nici calitatea de ziarist, nici pe aceea de membru AZEC. Am fost siliţi să procedăm aşa întrucât gazdă ne era postul public de radio, la care cotizează toată lumea. Apoi, poate că nici nu am găsit invitaţii cei mai potriviţi pentru o astfel de dezbatere. Pe de altă parte, Răzvan Bucuroiu nu a reuşit să-i ţină permanent aproape de subiect pe invitaţi. De pildă, comisarii de poliţie ne-au plictisit cu detalii tehnice fără folos, dar au vorbit prea puţin de cipul pe care unii creştini îl cred semnul diavolului. Iar părinţii profesori s-au referit doar tangenţial la subiect, preferînd digresiunile în ton minor (mă aşteptam să spună măcar unul dintre ei ceva despre cum au reacţionat marii duhovnici sau ierarhii Bisericii Ortodoxe a Greciei sau cei ai Bisericii Ortodoxe Sîrbe vizavi de acest subiect). În plus, în cuvântul de deschidere, Răzvan Bucuroiu şi-a spus părerea, renunţînd la imparţialitatea pe care o presupune calitatea de moderator şi lăsînd senzaţia că direcţionează discuţia. Erori care, totuşi, într-o atmosferă mai puţin tensionată, ar fi fost trecute cu vederea.

Unii dintre invitaţii speciali, cum e cazul pr. prof. Ştefan Buchiu, au alimentat suspiciunile şi au pus gaz pe foc într-un război al acuzaţiilor, care nu-şi avea rostul acolo.

În fine, cîţiva participanţi din „public”, unii necunoscuţi mie, alţii de la care aveam pretenţii, ca maica Ecaterina Fermo, teologul Danion Vasile şi pr. Eugen Tănăsescu de la Radio Dobrogea, au provocat şi au jgnit prin intervenţiile lor brutale, gălăgioase şi pline de prejudecăţi.

Pe de altă parte, remarc cuvîntările pline de înţelepciune şi de dragoste ale părintelui Iustin Pârvu - care a intrat în legătură telefonică prin sistemul de teleconferinţă - şi a părintelui Ioan Şişmanian de la mănăstirea Petru Vodă. De asemenea, notez că sociologul Dan Dungaciu, avocatul Cezar Axinte şi profesorul Radu Carp – prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Politice din Universitatea Bucureşti – au dat o undă de seriozitate şi profesionalism manifestării, propunînd o abordare judicioasa, pe baza de argumente şi oferind repere legislative şi politice pentru limpezirea întregii poveşti.

Redau în continuare, fără comentarii, fragmentele de discurs care mi se par relevante pentru felul în care a fost tratat subiectul dezbaterii. La sfîrşit o să vă spun şi opinia mea în chestiune.

Comisar şef Gabriel Pandele: “Paşapoartele biometrice au rolul de a ne proteja. Nu există nici un caz în care ele să fi fost falsificate. Paşapoartul românesc are elemente de siguranţă în plus faţă de cele europene. Paşapoarte vechi erau uşor de falsificat şi de aceea trebuie schimbate.”

Monahul Filotheu Bălan: „Părintele Iustin m-a chemat, săptămîna trecută, să-mi arate textul apelului către credincioşi, în care sesiza pericolul acestor paşapoarte. Eu am plecat cu textul către alţi mari duhovnici, pentru a le cere părere, iar în urma mea, altcineva a pus apelul pe internet. A fost o greşeală strategică, pentru că apelul trebuie întîi adus la cunoştinţa şi semnat şi de alţi mari duhovnici. [...] Apelul părintelui Iustin este un mesaj profetic, o chemare la trezvie. [...] Părintele ne avertizează că ese începutul sfîrşitului libertăţii noastre. [...] Consider că mi se aduce un afront prin faptul că se ataşează numărul 666 numelui meu primit la botez şi chipului meu datd e Dumnezeu. [...] Era firesc ca statul să ceară părerea poporului înainte de a introduce paşapoartele biometrice”.

Pr. Iustin Pârvu: „La mine vin oameni de peste tot. Şi am fost întrebat mereu despre aceste probleme şi a trebuit să dau răspuns. În urmă cu mai mulţi ani, toate acestea păreau incredibile. Azi le trăim încet, încet. Nu mai pot folosi telefonul că e controlat, nu mai pot să cumpăr o haină că are un număr, un semn pe ea... Asta e libertatea? [...] Regret mult că nu avem un ierarh care să exprime un punct de vedere al Bisericii. Să vină un călugăr din munţi Neamţului să spună?...”

Pr. prof. Ştefan Buchiu: „Este străină de duhul Ortodoxiei orice viziune apocaliptică. [...] Nu de tehnică trebuie să ne temem, căci tehnica nu e bună sau rea, ci depinde cum o foloseşti. [...] Codurile de bare şi CNP-urile există la noi de mai multă vreme şi nu s-a întîmplat nimic, nu ne-au furat credinţa. [...] Eu ştiu că în Biserica noastră sînt doar trei trepte preoţeşti: diacon, preot şi episcop. De unde a apărut instituţia marilor duhovnici? [...] Este discutabil un duhovnic care spune sau lasă pe ucenicii săi să creadă că e profet.”

Pr. prof. Constantin Coman: “Personal, am o mareproblemă cu ceea ce se cheamă teoria conspiraţiei. Nu neg că e posibil să fim victimele unei conspiraţii şi le mulţumesc celor care veghează ca să nu se întîmple, dar eu n-am o motivaţie să mă preocup de aşa ceva. [...] Aş fi ipocrit să spun că ea mai mare problemă a mea este paşaportul. Am alte păcate care îmi pun în primejdie mîntuirea. [...] Îl creditez pe părintele Iustin, care a făcut acest apel în temeiul credinţei sale, căci părintele îl trăieşte pe Dumnezeu. [...] Îi mulţumesc părinteleui Iustin că a tras acest semnal de alarmă, care s-ar putea să se adeverească sută la sută. Dar să fim atenţi să nu tragem prea multe semnale şi să nu ne credem infailibili.”

Dan Dungaciu: “Problema care se pune este aceasta: în ce măsură avem de-a face cu un conflict între cetăţenii cu sensibilitate religioasă şi stat? În ce măsură acţiunea aceasta a statului îi periclitează mîntuirea creştinului. Îmi împiedică mîntuirea acest paşaport? Dacă da, trebuie să explicăm şi să luăm o decizie [...] Eu cred că de fiecare dată funcţionează liberul arbitru. Putem alege. Mucenicia este la dispoziţia oricui.”

Cezar Axinte: „Paşaportul biometric este o obligaţie asumată prin tratatul de aderare a României la UE. [...] Statul ne afectează mîntuirea prin multe din acţiunile sale, cum ar fi legea pentru recurgerea la avort a fetelor mai mici de 14 ani. [...] Orice protest este inutil.”

Radu Carp: „Ideea introducerii acestui paşaport era de a renunţa la CNP, care nu asigură protecţia datelor personale. Paşaportul biometric însă conţine şi CNP-ul, prin care state care nu au un sistem de protecţie a datelor cu caracter personal intra în posesia informaţilor despre noi. [...] Societatea civilă a fost consultată cînd s-a hotărît introducerea acestor paşapoarte? [...] Maniera în care au fost introduse aceste paşapoarte este un atentat la drepturile noastre.”

Acum, n-aş putea pretinde că, după ce am răscolit internetul pentru informaţie, am stat de vorbă cu numeroşi oameni şi am asistat la dezbaterea AZEC, m-am lămurit definitiv. Însă, mi-am format o părere cît de cît.

Cred că, înainte de toate, prin acest paşaport îmi sînt lezate drepturile civile. Cipul care conţine datele mele personale nu este sigur, iar informaţiile de pe el pot fi preluate şi de la distanţă. În plus, nimeni nu are dreptul să mă considere un potenţial infractor şi să mă amprenteze.

Nu există un temei tehnic real pentru introducerea paşapoartelor biometrice, ele putînd fi citite şi de persoane neautorizate care au sculele trebuincioase şi apoi falsificate, după cum s-a demonstrat.

Pe de altă parte, acest paşaport nu poate fi considerat un mijloc de urmărire a persoanei. Deja putem fi supravegheaţi prin intermediul cardurilor bancare, a telefonului mobil, a abonamentului electronic de RATB, a camerele video din locuri publice etc.

Nu realizez cum acest paşaport îmi poate afecta credinţa. Însă, am mare evlavie la părintele Iustin şi sînt convins că sfinţia sa "vede" lucruri care nouă ne sînt ascunse. Cred că părintele a avertizat nu atît asupra primejdiei – în ordinea duhovnicească – la care ne-ar expune aceste paşapoarte, ci mai ales asupra faptului că se apropie vremurile de pe urmă, pentru care trebuie să ne pregătim duhovniceşte. Admit însă că s-ar putea înşela. Şi chiar îmi doresc să se înşele, pentru că noi nu sîntem vrednici să trăim acele vremuri ale Parusiei Domnului.

Din păcate, mesajul părintelui a fost prost receptat din pricina scandalului declanşat în jurul său, fie prin rîvna nepricepută, fie prin acţiunea tendenţioasă a unora dintre cei care afirmă că susţin "cauza". Şi foloseşte mai mult anticreştinilor - care au mai găsit un prilej de a lovi în Biserică şi în figuri luminoase ca aceea a părintelui Iustin -, decît creştinilor - derutaţi şi panicaţi de campania de "informare".

În fine, este poate simptomatic faptul că guvernul nu a prevăzut o variantă de paşaport pentru cei care resping astfel de documente pe motivul încălcării convingerilor religioase sau a drepturilor civile. La fel îmi pare tăcerea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, în condiţiile în care sinoadele altor Biserici Ortodoxe locale s-au pronunţat cînd a fost cazul în privinţa introducerii unor astfel de documente.

Subiectul rămâne deschis. Însă, cred că nici n-o să înţelegem, nici n-o să convingem pe nimeni dacă nu învăţăm să comunicăm (că pînă la cumincare e cale şi mai lungă). Tabloidizarea sau otevizarea Ortodoxiei nu ajută decît vrăjmaşului.

AZEC organizează o dezbatere publică privind paşapoartele biometrice

În atenţia membrilor AZEC:

Invitaţie la Dezbatere publică

Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) vă invită să participaţi Joi, 22 ianuarie a.c. la dezbaterea publică pe o temă care a suscitat deja un imens interes şi o mare emoţie în lumea religioasă din România, şi nu numai. Este vorba despre introducerea, anul acesta, a paşapoartelor biometrice şi a cipurilor personale – văzute de unii duhovnici ortodocşi ca fiind un semn premergător Apocalipsei.

Subiectul a stârnit o şi mai mare emoţie în rândul opiniei publice prin implicarea directă a Părintelui Iustin Pârvu de la mânăstirea Petru Vodă în această dispută. Comunicatul (mesajul) adresat creştinilor ortodocşi de către Prea Cuvioşia Sa a suscitat vii comentarii şi dezbateri, în special pe blogosferă, dar şi restul mass media.

Dezbaterea publică organizată de AZEC spre lămurirea acestui subiect va avea loc între reprezentanţii mânăstirii Petru Vodă (iniţiatoarea şi susţinătoarea acestui protest contra amintitei forme de evidenţă a populaţiei), sociologi, reprezentanţi ai Ministerului Internelor şi Administraţiei, teologi de marcă, ziarişti.

Pentru presă şi membrii AZEC, intrarea este liberă.
Sunt aşteptate, la final, întrebări.

Locul de desfăşurare:
Foaierul Sălii Radio (str. G-ral Berthelot, nr ), începând cu ora 12,00.

Avva Justin: "Este vremea muceniciei!"

Am primit un apel al Părintelui Justin Pârvu, stareţul sfintei mănăstiri Petru Vodă din Neamţ, pe care îl redau în continuare:

Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!
Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului,a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei – 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie – scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele, permisele auto şi orice alt act personal cipul biometric ce conţine amprenta digitală, imaginea facială, şi toate datele personale. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane.

Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor – ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea – şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în Biserică situaţia este destul de anevoioasă, deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă, deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?– „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei – păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă – „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” – păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi, ca Brâncoveanu de altădată, să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, Biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului, avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit – ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor – de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.
Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră – în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi – pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.
Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009
Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith

Arhimandritul Justin Pârvu

Ce dor ne e de părintele Calciu

Azi se împlinesc doi ani de la despărţirea de părintele Gheorghe Calciu. A trecut la Cer senin, curajos, cu un cuvînt bun pentru cei rămaşi. S-a purtat pînă la sfîrşit cu acelaşi firesc de-o viaţă. Mi-e tare dor de sfinţia sa, de sfaturile cumpănite, de dojana aspră, de verbul pătrunzător ca un fier roşu în conştiinţele păcătoase, de rîsul său molipsitor, de cum povestea despre suferinţele din temniţă, de parcă era viaţa altcuiva (dar ce duh aveau acele istorisiri!)... Tuturor celor care l-au cunoscut, sau doar l-au preţuit, le este dor de părintele Calciu. Un reper fundamental într-o Românie bezmetică.
Mîine, la mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, unde este îngropat, părintele Iustin Pârvu, înconjurat de un sobor de preoţi, îi vor face un paratas părintelui Calciu.
Să-i cinstim memoria nu numai prin rugăciuni şi pomenire, ci şi prin felul în care trăim.
Dumnezeu să-l aibă în ceata sfinţilor Săi!

LATER EDIT
Cititi aici despre ultimile zile ale parintelui.

ÎPS Teofan l-a făcut arhimandrit pe Părintele Iustin Pârvu

Ieri, a avut loc sfinţirea mănăstirii de maici, cu hramul "Adormirea Maicii Domnlui", de la Petru Vodă - Neamţ, organizată sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Iustin Pârvu, stareţul mănăstirii "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Garviil". Sfinţirea a fost săvârşită de P.S. Calinic Botoşăneanul. La slujbă a participat şi Părintele Iustin Pârvu, care a fost făcut arhimandrit şi a primit Crucea Moldavă. Vrednic este!