F.O.R. cere Sf. Sinod al B.O.R. şi autorităţilor statului să ne respecte libertatea şi credinţa

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
Preşedintele României, Parlament şi Guvern

Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul afară de Tine,
ajutor întru necazuri, nu avem.
Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi!

A trecut mai bine de o săptămână de la lucrările Sfântului Sinod al BOR din 25-26 februarie 2009, Sinod de la care poporul dreptcredincios român aştepta acel cuvânt profetic şi mărturisitor al Duhului Sfânt prin care să fie readusă pacea în inimi, în sufletele celor care-şi văd din nou primejduite libertatea şi conştiinţa creştină prin impunerea actelor de identitate electronice cu cip în ţara noastră. Timpul ce a trecut nu a fost, din păcate, decât o confirmare a bănuielilor pe care le-a născut încă din primul moment textul comunicatului biroului de presă al Patriarhiei.

Încă din ziua imediat următoare încheierii întrunirii Sinodului, pe 27 februarie, Forul Ortodox Român (F.O.R.) observa că nu s-a primit din partea Sinodului nici un text oficial de răspuns la problema paşapoartelor biometrice, dându-se publicităţii doar un simplu comunicat (nr. 21/26 febr. 2009) [1] al Biroului de Presă al Patriarhiei. Textul confuz şi contradictoriu al comunicatului a fost „explicat” într-un mod incalificabil de purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, cunoscut pentru scandalurile provocate în mai multe rânduri prin declaraţiile sale „semi-oficiale”, unele dintre acestea fiind cu totul străine de învăţătura Bisericii Ortodoxe. Ca urmare a constatării acestei incorecte informări a poporului ortodox privind hotărârea luată de Sfântul Sinod, F.O.R. a emis un comunicat [2] prin care solicita punerea la dispoziţia credincioşilor a stenogramei integrale a dezbaterii sinodale.

Întrucât au trecut zece zile de la solicitarea F.O.R. şi nu s-a dat nici un răspuns din partea cancelariei Patriarhiei, şi nici măcar nu a fost scoasă la lumină presupusa hotărâre (nr. 638/2009) urmată de semnăturile ierarhilor, credem că este de datoria noastră de fii duhovniceşti ai Bisericii Ortodoxe Române să luăm atitudine. Cu tot respectul, considerăm că prin acest comunicat insidios se urmăreşte denigrarea în faţa propriilor credincioşi a însuşi Sfântului Sinod al BOR, a tuturor membrilor lui, şi prin aceasta crearea unei rupturi grave între ierarhii Bisericii şi turma încredinţată lor de către Hristos spre păstorire.

Cu adâncă durere în suflet ţinem să precizăm următoarele:
1. Considerăm comunicatul de presă nr. 21/26 febr. 2009 un fals, întrucât prin acesta biroul de presă al Patriarhiei se substituie Sfântului Sinod, emiţând un text prolix şi evaziv, pricină de tulburare şi sminteală în rândul credincioşilor, fără a da publicităţii sursa (decizia nr. 638/2009), în cazul în care aceasta există cu adevărat (fapt care nu reiese deloc din enumerarea deciziilor Sfântului Sinod făcută în comunicatul nr. 22/27 februarie 2009 al aceluiaşi birou de presă, unde nu se regăseşte şi decizia „nr. 638”). Dacă totuşi documentul există, în virtutea transparenţei de care se cuvine să dea dovadă o atare instituţie, trebuie ca textul original al deciziei să fie dat urgent publicităţii, mai ales că în ultimii ani documente de mare importanţă au ajuns să vadă lumina tiparului într-o altă formă decât fuseseră formulate în plenul Sfântului Sinod.

2. Numărul de înregistrare al deciziei invocate este acelaşi cu cel al scrisorii trimise de Patriarhul BOR către Ministrul Administraţiei şi Internelor, respectiv nr. 638/28 ian. 2009. Este oare doar o simplă sfidare, un artificiu, sau Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a ne se demonstra prin această „coincidenţă” legătura existentă între scrisoarea în cauză şi conţinutul comunicatului? De altfel, cea mai simplă analiză poate scoate în evidenţă faptul că mare parte din afirmaţiile ce constituie fondul justificativ al comunicatului au fost preluate fără nici o modificare (cuvânt cu cuvânt) din răspunsul pe care Ministrul Administraţiei şi Internelor l-au dat la scrisoarea Patriarhiei Române. Lucrul încă nu ar fi fost chiar atât de grav dacă unele afirmaţiile reproduse în comunicat nu ar fi cu totul false:

a) Paşaportul nu este un hatâr pe care ni-l face statul [3], ci modalitatea prin care ni se asigură un drept fundamental consfinţit de Constituţie – dreptul la liberă circulaţie. Statul este obligat să ne asigure exercitarea acestui drept potrivit posibilităţilor noastre materiale şi conştiinţei. A ne elibera paşaportul numai cu preţul respectării unor condiţii pe care nu le putem accepta (renunţarea la libertate, intimitate şi conştiinţă creştină) înseamnă de fapt că, în chip mascat, se refuză pe viitor celor care vor avea această conştiinţă dreptul de a avea un paşaport. Extinderea acestui principiu şi la cartea de identitate, precum şi la celelalte drepturi, cum ar fi cel la şcolarizare sau la asigurări de sănătate etc. ne oferă perspectiva unui stat în care creştinii, pentru a-şi păstra credinţa, nu vor mai avea posibilitatea să-şi exercite nici un drept; parafrazând comunicatul, au libertatea de a nu exista. Ne întoarcem oare la formula prin care Nero clasa problema creştinilor: Nu este permis să existe creştini!? Cel mai grav rămâne însă faptul că validarea acestui principiu anticreştin este făcută printr-un comunicat pus pe seama Sfântului Sinod.

b) Comisia Europeană este cu totul altceva decât Grupul de etică amintit în comunicat [4]. Comisia ia act de studiile unor astfel de grupuri ale unor oameni de ştiinţă, dar poate să nu îşi asume punctul lor de vedere, aşa cum se întâmplă şi în acest caz. Astfel că, în prezent, Comisia Europeană nu interzice implanturile în scopuri nemedicale, ci susţine în mod ardent dezvoltarea tehnologiei şi aplicaţiilor cipurilor RFID, pornind de la premisa (falsă) că tehnologia este neutră [5].
Se citează dintr-un raport din 2005 al sus-numitului Grup de etică: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică”. În aceeaşi zi, 25 februarie 2009, poporul român primea în legislaţia proprie un cal troian prin publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 55/2009 privind “dispozitivele medicale” implantabile active.

De ce oare într-un comunicat care avea ca subiect documentele electronice cu cip şi-a făcut apariţia pe neaşteptate problema implantului cipului „în scop nemedical”? Cât de întâmplător este faptul că exact în aceeaşi zi intra în vigoare implantul „medical” prin care se deschide posibilitatea legală a implantării cipurilor la om în România?

Faptul că specialişti ai Ministerului de Interne sunt de fapt artizanii conţinutului de fond al comunicatului rezultă şi din punctul 3 al acestuia. Cererea de a se extinde prevederile „referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice” este extrem de tehnică, fiind sugerată în prima fază chiar în răspunsul ministerului la scrisoarea Părintelui Patriarh. Membrii Sfântului Sinod nu ar fi putut cere decât ca statul să asigure creştinilor şi posibilitatea de a primi paşapoarte fără cip, ceea ce este foarte posibil să se fi întâmplat. Cel puţin aceasta reiese din titlul comunicatului, nu însă şi din conţinut.

Soluţia cu paşapoartele de urgenţă nu este decât o amăgire specifică metodelor de manipulare psihologică folosite pe plan mondial în promulgarea legilor nepopulare. Portiţa numită excepţie lasă speranţa că va exista posibilitatea alegerii. În realitate, excepţia poate fi înlăturată foarte uşor ulterior. Pe de altă parte, excepţia este şi o modalitate de a efectua presiune psihologică asupra celor care o aleg, adică lasă poarta deschisă discriminării şi presiunilor psihologice.

Faptul că argumentaţia comunicatului biroului de presă al Patriarhiei Române este ca şi dictată de Ministerul de Interne ne produce o mare mâhnire, văzând că, după numai 19 ani de la ieşirea de sub comunism, ne întoarcem la regimul în care politicul, prin mijloacele-i specifice, are puterea de a se interpune între Sfântul Sinod şi poporul dreptcredincios. Avem oare voie să ne resemnăm văzând că punctul de vedere al cezarului se substituie cuvântului Sfântului Sinod rostit în Duhul Sfânt? Sau, dacă spunem că Sfântul Duh ar fi glăsuit prin comunicatul amintit, nu ar fi fost firesc ca într-un mod identic să fi glăsuit şi prin toate celelalte Sfinte Sinoade ale celorlalte Biserici Ortodoxe?

3. Constatăm că poziţia care transpare din comunicatul de presă amintit şi care este afirmată apoi explicit de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române vine într-o evidentă contradicţie cu:

a) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, care descria noile acte electronice ca pe o „ameninţare de coşmar” la adresa libertăţii personale (circulara nr. 2548/1 aprilie 1993 şi circulara nr. 2626/7 aprilie 1997, semnate de toţi ierarhii în frunte cu PF Serafim şi publicate în oficiosul Sfântului Sinod);

b) scrisoarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Creta din 22 martie 1993, în care actele de identitate electronice sunt numite „un nou gen de dosar … prin care regimul democratic este desfiinţat şi conştiinţa naţională este anulată”;

c) poziţia Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) ce a criticat „codificarea” populaţiei, într-un act din 1998 şi într-o pastorală din 29 decembrie 2003, semnate de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi de toţi membrii Sfântului Sinod;

d) atitudinea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care a reamintit statului că „strângerea, păstrarea şi utilizarea informaţiei despre viaţa privată a persoanelor fără acordul acestora nu este permisă (art. 24)”;

e) poziţia Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe care a cerut cu hotărâre în 2006 ca legea privind actele de identitate electronice „să nu fie pusă în practică”;

f) declaraţia Sfintei Chinotite a Sfântului Munte Athos din 21.08.1997, semnată de toţi stareţii mănăstirilor Sfântului Munte, în care părinţii athoniţi afirmă că datoria fundamentală a mărturisirii credinţei şi încrederea în proorociile descoperite Sfinţilor de Mântuitorul „ne obligă să refuzăm orice fel de act de identitate electronic cu cod numeric unic, ca aducând prejudicii libertăţii persoanei şi conştiinţei noastre creştine” (documentele amintite la punctele a-f au fost depuse la registratura Patriarhiei Române sub forma referatului nr. 1588/25.02.09 de către editura Predania);

g) epistolele şi afirmaţiile clare ale unor mari Cuvioşi (epistola „Semnele vremurilor - 666” a Cuviosului Paisie Aghioritul de acum exact 22 de ani) şi duhovnici contemporani (arhim. Iustin Pârvu, arhim. Arsenie Papacioc, părintele Adrian Făgeţeanu, părinţii români de la Sfântul Munte Athos şi mulţi alţii).

h) poziţia exprimată de zeci şi zeci de asociaţii ortodoxe din România, care au depus în ultimele două luni mai multe memorii la cancelaria Sfântului Sinod, unele dintre ele prezentând şi o foarte bogată bază de documentare;

i) poziţia a peste o sută de mii de români care şi-au exprimat prin semnătura lor, prin scrisori, formulare şi petiţii, respingerea acestei tentative de control şi îngrădire a libertăţii persoanei umane.

Trebuie spus că majoritatea Bisericilor Ortodoxe au tratat teologic problema actelor de identitate electronice, luând ca bază a discuţiilor Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul şi profeţiile Sfinţilor Părinţi.

De cea mai mare importanţă este şi comunicatul emis de Sinodul Mitropolitan al Clujului în urma şedinţei din 19 februarie 2009 (semnat în unanimitate de cei 8 membri ai Sinodului), în care sistemul de identificare biometric inaugurat de actele de identitate electronice cu cip a fost caracterizat în termenii următori: „acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

Mărturisim că nu putem crede că ierarhii BOR (exceptând dintru început pe ÎPS Bartolomeu Anania, care nu a fost prezent la lucrări şi care îşi făcuse publică poziţia; deci nu se poate vorbi în nici un caz de „unanimitate” la nivelul întregului Sinod) au putut semna o hotărâre care vine în contradicţie cu poziţia celorlalte Biserici Ortodoxe surori. Se cuvine ca cei care au alcătuit comunicatul cu nr. 21/26 februarie a.c. să-şi asume în faţa lui Dumnezeu şi a credincioşilor ortodocşi de pretutindeni tulburarea şi confuzia pe care au provocat-o. Ne rugăm lui Dumnezeu să le dăruiască, în marea Sa milostivire, vreme de pocăinţă.

Totuşi, din toată această lucrare de manipulare a celor simpli şi de muşamalizare a unei chestiuni de cea mai mare importanţă, a rezultat şi o atitudine care, dacă pe unii îi mulţumeşte, iar pe alţii îi sminteşte, pe cei mai mulţi dintre noi ne obligă la o poziţie clară. Este vorba despre declaraţia publică a purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, în care acesta afirmă că doreşte să se numere printre primii cetăţeni români posesori ai unui paşaport biometric cu cip. Se cade să considerăm această atitudine sfidătoare ca pe o invitaţie la a ne preciza fiecare, limpede şi răspicat, propria poziţie faţă de actele de identitate electronice, dar şi, pe viitor, faţă de alte provocări ale ateismului contemporan.

În acest context, credem că fiecare creştin ortodox, fie el ierarh, preot, monah sau mirean, trebuie să-şi asume mărturisitor, în faţa lui Dumnezeu şi a propriei conştiinţe, o poziţie fără echivoc faţă de aceste măsuri care atentează la identitatea sa de persoană liberă creată după chipul lui Dumnezeu.

Prin această atitudine a noastră nu urmărim compromiterea nimănui, nu dorim în nici un fel crearea unor situaţii păgubitoare pentru toţi, ci ne îndeplinim o datorie de conştiinţă, aceea de a mărturisi adevărul fără fanatism.

În concluzie, prin această scrisoare deschisă, noi, semnatarii ei, creştini ortodocşi, cerem să ne fie emise documente de identitate fără nici un fel de mecanisme electronice incorporate, şi prin aceasta ne afirmăm opţiunea de a nu accepta documentele de identitate electronice cu cip, solicitând totodată ca ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi autorităţile statului să acţioneze în consecinţă, respectându-ne alegerea, libertatea şi conştiinţa creştină.
Discernământul duhovnicilor noştri, îndelunga răbdare a poporului român în faţa provocărilor şi pacea sufletească pe care o simţim asumându-ne o asemenea atitudine (urmând aşadar şi îndemnului Sinodului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din 2 februarie 2009) ne aduc mângâiere duhovnicească. Ne rugăm la Bunul Dumnezeu ca prin harul Său să ne ajute să ducem „lupta cea bună” până la sfârşit, cu ajutorul arhiereilor ortodocşi, care drept învaţă cuvântul Adevărului Hristos.

Aşa să ne ajute bunul Dumnezeu şi Maica Domnului!

Forul Ortodox Român

Sf. 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2009

Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., Asociaţia Christiana şi Asociaţia „Rost”.

NOTE

1. http://www.basilica.ro/ro/comunicate/sfantul_sinod_solicita_alternativa_la_pasapoartele_biometrice.html
2. http://www.forul.ro/
3. „a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;” (fragment din răspunsul ministerului inclus în comunicatul nr. 21/2007)
4. „Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: «utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică» (pct. 6.4), iar «implanturile destinate supravegherii … ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora» (pct. 6.4.4).” (din comunicatul nr. 21/2007)
5. A se vedea seminarul organizat, în iulie 2007, de oficialii Comisiei Europene, printre care şi Viviane Reding, comisar european al comunicaţiilor, intitulat „European Policy Outlook RFID”. După oficialii europeni, instrumentele tehnologice RFID sunt inovaţii care au mare potenţial de dezvoltare economică. În ciuda problemelor de ordin etic, recunoscute, fie şi în treacăt, de oficialii europeni, premisa de la care pleacă C.E. este că o lege specială dedicată folosirii RFID nu e necesară, de dragul de a păstra legislaţia europeană neutră faţă de tehnologie (!?). Oricât de multe dileme şi capcane la adresa libertăţii ar putea ascunde tehnologia RFID, oricât de mult ar periclita demnitatea umană, Comisia Europeană propune o abordare de tip pozitiv. Sursa: http://www.iot-visitthefuture.eu/fileadmin/documents/roleofeuropeancommision/European_Policy_Outlock_RFID.pdf

Statul face jumătate de pas înapoi

Astăzi, Statul, prin două dintre puterile sale, legislativ şi executiv, a făcut un pas înapoi în privinţa demersurilor pentru impunerea unui sistem de urmărire a românilor şi de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi individuale.

Guvernul a decis să modifice Legea privind reţinerea datelor prelucrate în reţelele de comunicaţii electronice (e-mail, sms, telefon) pînă în decembrie 2009. Ministrul Comunicaţiilor, Gabriel Sandu, a explicat că, în forma actuală, Legea 298/2008 îngreunează şi va bloca activitatea instituţiilor publice implicate în activitatea de reţinere a datelor din comunicaţii.

E posibil să fie (şi) asta sau poate că politicienii au devenit atenţi la problemă după ce această lege a fost contestată vehement de opinia publică şi atacată în instanţă de mai multe organizaţii neguvernamentle. Constituţionalitatea Legii 298/2008 va fi analizată de Curtea Constituţională, după ce instanţa Tribunalului Bucureşti a admis o excepţie ridicată într-un proces dintre un ONG şi o companie de telefonie - transmite Mediafax.

Tot azi, senatorii au hotărît să retrimită la Comisia Juridică proiectul de Lege privind aprobarea OUG 207 din 2008 pentru modificarea si completarea Legii 248 din 2005 privind regimul juridic al liberei circulaţii a cetăţenilor, care se referea la introducerea paşapoartelor biometrice.

Cîţiva senatori au arătat că o parte a populaţiei respinge noile paşapoarte pe motive de credinţă, alţii au sesizat că legea nu asigură protecţia datelor cu caracter personal.

De asemenea, senatorii au constatat că România este prima ţară europeană, după Germania, care se grăbeşte să introducă paşapoartele biometrice, în condiţiile în care societatea civilă nu a fost consultată, poporul nu a fost informat, nu a existat o dezbatere publică, iar autorităţile nu pot garanta faptul că datele personale sînt protejate.

Zic că Statul a făcut doar o jumătate de pas înapoi pentru că deciziile de azi doar amînă implementarea sistemului. Şi, după cum declară acum la Antena 3 senatorul Titus Corlăţean, e musai ca paşapoartele să fie "pe piaţă" pînă în iunie. Iar telefoanele ne vor fi ascultate legal şi mail-urile urmărite aşijderea din decembrie a.c.

PS:
Văd că persistă confuzia privind o fantomatică federaţie "Asociaţiile Laicatului Ortodox", la care mă refeream într-un update mai jos. Chiar acum (ora 22.35), la Antena 3, un domn pe care îl cunosc vag, Călin Alexe, încearcă să exprime un punct de vedere împotriva paşapoartelor biometrice în calitate de reprezentant al ALO, spunînd că ALO a depus un Memoriu la Patriarhie. Ceea ce mă obligă să repet: Memoriul cu pricina a fost depus de 14 ONG-uri care nu sînt reunite într-o singură entitate, fie ea cu sau fără personalitate juridică. ROST nu face parte din ALO, ci din FOR - care a iniţiat demersuri pe lîngă autorităţile competente şi în instanţă în această speţă. Iar noi, cei de la ROST, cel puţin, nu am fost întrebaţi dacă mandatăm pe cineva să ne reprezinte în emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3 sau în altă parte.

Un grup de asociaţii laice solicită Sfîntului Sinod să intervină pentru eliminarea documentelor de identitate biometrice

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte Patriarh,

Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi,

Preasfinţiţi Părinţi Episcopi,

Evenimentele petrecute în ultima vreme au produs o mare tulburare în sânul poporului român, chiar şi între cei care nu sunt mădulare ale Bisericii noastre. Silirea tuturor cetăţenilor români să primească actele de identitate cu cip, fără ca această măsură să fie dezbătută în mod public în ţara noastră, înseamnă poate cea mai gravă încălcare a drepturilor cetăţeneşti, politice şi religioase ale românilor din ultimii 19 ani. Spunem aceasta pentru că, aşa cum rezultă din numeroase studii şi analize ştiinţifice, aceste acte asigură premisele instalării unui nou tip de totalitarism, a unei forme mult mai evoluate de comunism, care duce măsurile de urmărire şi control al persoanei umane până aproape de perfecţiune.

Pentru noi, creştinii, primirea acestor acte are o semnificaţie cu mult mai profundă, pentru că noul sistem de control al fiinţei umane, cu toate codificările şi efectele sale, a fost descris cu o precizie uluitoare în cartea Apocalipsei scrisă în urmă cu 2000 de ani. Afirmaţiile anterioare pot părea destul de dure sau hazardate, numai în cazul în care nu sunt cunoscute consecinţele pe care le va avea impunerea actelor de identitate cu cip în societatea umană. Ne îngăduim aşadar să aducem înaintea Arhieriilor Voastre câteva dintre concluziile studiilor privind efectele primirii actelor de identitate cu cip atât din punct de vedere tehnologic, social şi politic, cât şi religios.

Actele cu cip RFID, mijloc de urmărire şi control al persoanei umane

Cipul biometric RFID nu este numai un simplu circuit electric în care se înmagazinează o mulţime de date personale, în funcţie de scopul şi funcţia pe care acestea o îndeplinesc. Este, în primul rând, un microemiţător care se activează de undele radio şi funcţionează pe distanţe de până la câteva zeci de metri, în funcţie de puterea aparatului de scanat (cititorul RFID-ului). Prin urmare, cipul biometric este o instalaţie prin care persoanei umane i se dă o identitate electromagnetică/digitală care, în plus, deconspiră prezenţa persoanei pe o distanţă considerabilă şi, odată „citită” identitatea sa, informaţiile sunt stocate într-o bază de date.

Aceasta înseamnă că amplasarea de scanere de mare putere (sistem wireless) pe străzi, la intrarea în instituţii, magazine, spitale şi chiar blocuri, va face posibilă identificarea şi supravegherea permanentă a persoanei atâta timp cât aceasta se mişcă în spaţiile unde există astfel de centrale de culegere a informaţiei emise de cipurile RFID. Deja în unele ţări accesul în diverse instituţii sau spaţii publice se realizează numai pe baza identificării, scanării şi verificării datelor conţinute în cipul legitimaţiei primite1.

Întregul istoric al vieţii personale al cetăţeanului, astfel urmărit, va fi înregistrat în mai multe baze de date personale atât din Europa, cât şi din SUA, care se doresc a fi interconectate în viitorul imediat2.

Dezbaterile în jurul tehnologiei RFID au scos în evidenţă pericolele mari legate de folosirea ei pe scară largă. Cele mai mari pericole sunt cele legate de prefigurarea unei societăţi a controlului: „Aceste tehnologii ne duc, de asemenea, la o confruntare făţişă cu probleme legate de tipul de societate pe care vrem să îl creăm (de exemplu, societatea controlului). Tehnologiile omniprezente (invazive faţă de viaţa intimă) sunt în mod evident legate de probleme care depăşesc aspectele pur tehnice, şi care trebuie abordate de autorităţile publice.”3

În acelaşi timp, odată cu introducerea actelor de identitate cu cip, se anunţă declanşarea unui proces de racordare a tuturor reţelelor comerciale la internet, cu intenţia de a înregistra atât toate bunurile comercializate, după codul de bare specific fiecăruia, dar şi cine şi ce a cumpărat de-a lungul timpului.4 Există proiecte oficiale, unul din ele aparţinând chiar statului român, prin care se susţine unificarea cardului bancar cu cel de identitate, pentru a obţine un singur fel de card.5

Ceea ce îngrijorează foarte mult este faptul că în Regulamentul European 2252/2004 privitor la obligativitatea paşapoartelor biometrice se lasă în mod explicit deschisă problema modului în care vor arăta documentele de identitate electronice pe viitor. Cu alte cuvinte, se va merge dincolo de actualele paşapoarte cu RFID.6

În concluzie, introducerea actelor de identitate cu cip naşte următoarele probleme:

* re-crearea identităţii persoanei umane prin aplicarea unei etichete electronice. Din acel moment, pentru stat, persoana umană există în măsura în care corespunde cu datele biomterice din RFID;
* identitatea electronică a individului devine o sursă de informaţii aflată la discreţia statului şi a hackerilor. Sistemul digitalizat al identificării persoanelor deschide larg uşa abuzurilor statale şi nu numai;
* prin obligativitatea introducerii actelor de identitate cu cip se încalcă dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, precum şi libertatea religioasă7;
* posibilitatea neîngrădită de a obliga oamenii să accepte acte de identitate din ce în ce mai avansate în tehnologia digitală, sub pretextul progresului şi al „securizării”;
* încălcarea dreptului la intimitate şi viaţă privată, prin intermediul unor tehnologii descrise chiar de inventatorii lor drept „invazive şi ubicue”;
* identitatea electronică a persoanei este introdusă în paralel cu digitalizarea tuturor aspectelor vieţii sociale, economice şi politice. Acest lucru creează posibilitatea unei permanente supravegheri a persoanei umane, posibilitate dată de tehnologia RFID.

Prin urmare, actele de identitate cu cip inaugurează o epocă a supravegherii totalitare a persoanei umane, în care dreptul la viaţă privată şi intimitate este complet anulat şi unde cei care deţin controlul datelor noastre personale şi a softului care ne permite accesul în anumite instituţii sau posibilitatea de a cumpăra ceva vor deţine o puterea absolută asupra destinului nostru social, politic şi chiar a vieţii noastre private.

Implantarea cipului biometric sub piele

Motivul principal invocat de autorităţi pentru emiterea actelor cu cip nu este altul decât securizarea sporită a actelor de identitate, însă, în mod paradoxal, realitatea dovedeşte contrariul. Dintre cele câteva milioane de paşapoarte pe foi emise în ţara noastră în ultimii ani, până în prezent, nu au fost falsificate decât un număr infim.

În acelaşi timp însă, noile acte de identitate cu cip sunt o invitaţie larg deschisă pentru falsificarea lor, ceea ce poate avea efecte deosebit de grave. Cu o tehnologie care poate fi achiziţionată din comerţ, s-a demonstrat că poate fi citită şi copiată informaţia conţinută în actele trecătorilor de pe stradă, toate datele lor personale, cu premisele de a fi clonat un nou act de identitate având aceleaşi date.8

Uşurinţa cu care actele de identitate biometrice pot fi falsificate va duce în scurtă vreme la înmulţirea furtului de identitate, adică la infracţiuni de tot felul comise sub identitatea unei alte persoane. Aşa cum arată unele studii, acest fenomen va avea ca urmare logică creşterea infracţionalităţii9 şi a haosului social, însoţite, în mod evident, de revolta celor păgubiţi şi a celor acuzaţi pe nedrept. Rezolvarea acestei situaţii, soluţie anticipată deja în anumite locuri de pe glob10, nu va fi decât implantarea cipului sub piele11.

În concluzie, primirea actelor de identitate cu cip nu este decât primul pas al unui proces care are ca finalitate anticipată deja implantul cipului sub piele. Odată pasul făcut, societatea în ansamblu şi fiecare dintre noi se înscrie în acest proces.

Actele de identitate cu cip, poartă către un nou tip de totalitarism

Comisia Europeană deja foloseşte pe scară largă RFID-ul pentru a identifica animalele fermierilor de pe cuprinsul teritoriului european. Conform normelor europene, fiecare cal şi fiecare vacă trebuie să aibă un document de identificare care sa conţină un cod de bare şi un număr unic. Mijlocul tehnologic RFID este folosit cu mare eficienţă pentru ca oficialii europeni să aibă evidenţa şi controlul proprietăţii private a oamenilor. Proprietarii care nu îşi înregistrează animalele cu cipul electronic nu le pot vinde şi sunt pasibili de amenzi mari. S-a creat şi logistica necesară stocării tuturor datelor într-o unică bază de date.12

Într-un alt proiect susţinut de Comisia Europeană se urmăreşte crearea în următorii ani a unui internet al tuturor lucrurilor. Adică, fiecare obiect al lumii reale primeşte o etichetă RFID, ceea ce-i permite a avea o prezenţă individuală digitală în reţeaua noului tip de internet13. Prin intermediul acestui internet la care pot fi conectate şi cipurile biometrice ale tuturor persoanelor şi animalelor existente se poate realiza o urmărire totală şi, în consecinţă, un control perfect al fiecărui obiect, al fiecărui animal şi, de ce nu, şi al fiecărui om. Mai mult, se poate genera, pe baza acestor informaţii, o diagnoză şi o prognoză privind activitatea, preferinţele, atitudinile şi comportamentul tuturor oamenilor. Acest lucru deja se întâmplă în cazul cipurilor implantate animalelor, în special bovinelor. Se doreşte ca nimic să nu se mai poate întâmpla fără acordul celor care controlează sistemul. Bineînţeles că urmărirea nu se va putea realiza la o asemenea scară decât prin intermediul programelor de calculator.

Acest sistem permite instanţelor politice sau poliţieneşti aflate la pupitrul de comandă al acestui sistem universal de supraveghere a lucrurilor, animalelor şi oamenilor un control absolut al vieţii fiecăruia dintre noi. Printr-o simplă apăsare de buton, în cazul în care cineva devine indezirabil, se va putea interzice accesul acelei persoane la locul de muncă, la propriul cont bancar, în magazine, în spital sau chiar în propria casă. Aceasta, bunăoară, în contextul în care pe motive de siguranţă accesul în toate aceste locuri se va face pe baza semnalului cipului RFID aplicat pe actul de identitate sau sub piele14.

Obligativitatea de fi înscris în cipul biometric amprentele digitate de la toate degetele developează extrem de clar intenţia de a transforma întreaga lume într-o masă de suspecţi şi potenţiali terorişti, căci amprentarea este o operaţiune specific poliţienească, aplicată suspecţilor şi infractorilor. Măsura restrânge vizibil drepturile civile, aplicând prezumţia de vinovăţie unor întregi populaţii15.

Avem noi oare astăzi dreptul să contribuim prin primirea actelor de identitate cu cip la configurarea unui sistem continental sau mondial de urmărire şi control a persoanei umane?

Putem fi noi oare siguri că mâine acest sistem nu va ajunge pe mâna unor dictatori precum Hitler sau Stalin, care să ne impună respectarea unor legi anticreştine şi să terorizeze o lume întreagă?

Avem noi siguranţa că prin acest sistem lumea nu se va putea transforma mâine într-o mare închisoare?

Aceste întrebări devin foarte actuale mai cu seamă în contextul impunerii actelor de identitate cu cip fără o dezbatere publică, fără acordul populaţiei şi în sensul încălcării unor drepturi fundamentale ale omului, măsuri specifice mai curând unei dictaturi decât unui stat democratic.

De asemenea, motive serioase de îngrijorare ne dau legile anticreştine care se impun deja în comunitatea Europeană, şi avem în vedere în special încercarea de impunere a recunoaşterii căsătoriilor între homosexuali16 şi a „drepturilor” care decurg de aici: adopţia de copii, promovarea homosexualităţii în şcoală; dar şi impunerea evoluţionismului ca teorie recunoscută oficial în educaţie17.

Poate oare un creştin să crediteze prin primirea actului de identitate cu cip un sistem totalitar de urmărire şi control al persoanei umane, un sistem care încalcă în mod abuziv drepturile fundamentale ale omului şi etica socială creştină a societăţii?

Dacă acum, când sistemul de supraveghere totalitară a individului nu este pus la punct, ni se refuză despotic dreptul la alegere şi exprimare liberă, ce se va întâmpla atunci când sistemul de supraveghere şi represiune va fi dus până aproape de perfecţiune?

Actele de identitate cu cip din perspectivă creştină

Pentru noi, creştinii, introducerea actelor de identitate cu cip are o semnificaţie deosebită tocmai prin perspectivele pe care le deschide folosirea cipului în controlul absolut al vieţii fiecărui om de pe planetă.

1. Digitalizarea datelor noastre biometrice şi a întregului istoric al vieţii noastre sociale şi comunitare, precum şi îndosarierea acestora, constituie unul din cele mai grave atentate la viaţa noastră personală şi la intimitatea noastră. Din persoane suntem transformaţi în nişte şiruri de cifre, din chip al lui Dumnezeu suntem reduşi la dimensiunea de obiecte şi numere. În faţa statului nimeni nu va mai fi considerat o persoană umană, ci doar un număr al unui dosar digital cu o importanţă mai mare sau mai mică pentru securitatea sistemului. În comunism omul era socotit ca avea măcar o existenţă concretă, prin faptul că anumiţi oameni trebuiau să se ocupe în mod personal de tine, să te urmărească sau să te interogheze. Sistemul electronic de urmărire elimină această necesitate.

2. A aplica fiecărui om un cip, fie în acte, fie sub piele şi a-i condiţiona relaţia cu lumea prin intermediul acestuia ne trimite cu gândul la cartea Apocalipsei care dintr-o scriere profetică ajunge, în lectura ultimilor evenimente, să se transforme într-o analiză minuţioasă a efectelor primirii cipului.

Versetele 16, 17, 18 din capitolul 13 din Apocalipsă par definitorii pentru înţelegerea aspectelor esenţiale pe care le presupune primirea cipului:

a) Obligativitatea descrisă de cuvântul „sileşte pe toată lumea”;

„Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte”. Apoc. 13, 16.

b) Nu va putea vinde sau cumpăra decât cel care are semnul fiarei asupra sa;

„Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” Apoc. 13, 17.

c) Se indică numărul 666 ca numărul numelui fiarei.

„Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” Apoc. 13, 18.

Dacă analizăm puţin ce însemnă primirea actelor de identitate cu cip prin prisma celor trei versete vom constata următoarele:

- Într-adevăr, precum se spune în versetul 13, toată lumea este obligată prin Regulamentul european 2252/2004 şi Raportul A6-0500/2008 al Parlamentului European să primească actul de identitate cu cip. În privinţa implantului cipului sub piele, fapt descris extrem de precis de cuvântul χάραγμα18, putem spune că până acum acest lucru se realizează doar în câteva ţări din lume şi doar la un număr redus de oameni. Tehnologia cipului de implant este însă deja în prag de finalizare. Din perspectiva studiilor invocate de firma Verichip, implantul se face în prezent pe mâna dreaptă, cu perspectiva de a fi pus şi pe frunte ca loc în care variază foarte rapid temperatura19.

- Nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere dacă nu va avea acest buletin, lucru care se urmăreşte a se realiza în următorii ani;

- Numărul 666 este asociat de creştinii din toată lumea cu antihristul, însă înainte de toate el este un număr simbolic. 666 erau numărul de talanţi care erau aduşi ca bir regelui Solomon de către popoarele care îi erau supuse20. Deci acest număr simbolizează robia, recunoaşterea publică a stăpânului la care te supui. Cipul biometric poate fi asociat în mod logic cu lucrarea celui rău tocmai prin puterea de urmărire şi control pe care o conferă unui singur centru de putere în Europa şi America, deocamdată.

A existat oare în istoria omenirii un totalitarism sau o dictatură cară să vrea binele omului?

Este oare de la Dumnezeu acest control absolut care se poate realiza în următorii ani prin intermediul cipului RFID?

Prin urmare, procesul primirii buletinului cu cip, cu toate efectele sale sociale, economice şi religioase a fost descris cu fidelitate în urmă cu două mii de ani. Dar, deşi buletinele cu cip sunt perfect anticipate de profeţie, ele nu epuizează conţinutul acesteia. Mai rămâne să fie implantat cipul pe mâna dreaptă şi pe frunte pentru ca profeţia să se împlinească în mod complet.

Care sunt diferenţele dintre cele două sisteme:
cip în actul de identitate şi cip implantat sub piele?

Din punctul de vedere al efectelor sociale, economice, politice şi religioase se pare că nu există absolut nici o diferenţă. Neacceptarea sau lipsa actului de identitate cu cip va face imposibil accesul în anumite instituţii sau locuri publice, va împiedica cumpărarea şi vânzarea, va limita până la anulare toate drepturile sociale, politice, civice şi chiar dreptul la asistenţă medicală etc.

Deci, practic, deţinerea actului de identitate cu cip inaugurează epoca controlului total, al pierderii oricărei libertăţi, epoca în care refuzul de a respecta o lege antihristică, cum este aceea a educării propriilor copii în legea desfrânării şi a homosexualismului sau a ateismului, îţi poţi pierde dreptul de a exista social.

Singura diferenţă existentă între cele două sisteme este aceea a gradului de aplicare, de articulare a acestui semn, numit de Sfânta Scriptură al fiarei, asupra fiinţei umane. Această diferenţă este semnificativă, căci implantul cipului sub piele face imposibilă lepădarea acestui mecanism de urmărire şi control care prin inserarea sa subcutanat ajunge să facă parte din propriul nostru trup. Însă după cum evoluează lucrurile nu ar trebui să se mire nimeni dacă după 10 ani de experimentare a actelor de identitate cu cip s-ar impune sub motive de securitate implantul.

Preafericite Părinte Patriarh, Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Preasfinţiţi Părinţi Episcopi, venim înaintea arhieriilor voastre cu rugămintea fierbinte de a interveni pe lângă autorităţile publice europene şi româneşti pentru:

a) respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale şi a Constituţiei României21;

b) retragerea ordonanţei privind impunerea obligativităţii actelor de identitate cu cip biometric;

c) Prevederea riguroasă în toate legile ce privesc evidenţa populaţiei a obigativităţii statului român de a elibera acte de tip vechi şi a posibilităţii de a elibera la cerere acte biometrice. Impunerea actelor biometrice este o încălcare flagrantă a libertăţilor fundamentale ale fiinţei umane şi un afront adus Creştinilor din România.

Ne adresăm Arhieriilor Voastre parafrazând cuvintele prin care în urmă cu doi ani Preasfinţitul Hrisostom, episcopul Jiciei, se adresa arhiereilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, rugându-vă să vă pronunţaţi soborniceşte şi să atenţionaţi parlamentul şi guvernul României asupra următoarelor:

* „pericolul pe care-l presupune strângerea şi stocarea datelor despre viaţa personală a oamenilor, mai ales despre convingerile religioase şi politice, despre sănătate, persoane cunoscute, călătorii, ş.a.;
* nedreptatea de a identifica un om de la depărtare fără ştiinţa lui, mai ales în locurile unde el nu este dator să se prezinte;
* dreptul fiecărui om liber de a şti ce fel de informaţii se află în dosarul lui electronic, precum şi faptul că lista datelor care se păstrează trebuie să fie clar definită;
* mijloacele de identificare a omului nu trebuie să dăuneze sănătăţii lui, să înjosească cinstea şi demnitatea lui;
* nu trebuie folosite mijloacele de identificare ce ţin de trupul uman;
* protestăm faţă de folosirea RFID în identificarea oamenilor, având în vedere că ele sunt folosite la identificarea animalelor;
* în nici un caz nu trebuie înfiinţată o bază de date centralizată din cauza posibilităţii intrării în sistem a unor persoane rău intenţionate, precum şi a serviciilor secrete străine;
* este fundamental să se introducă dreptul de alegere a documentelor de identitate fără cip pentru cei care din motive religioase sau alte motive umane nu vor să primească buletine electronice”.

Exemplul Sinodului Patriarhiei Moscovei, al Bisericii Ortodoxe a Greciei, al Bisericii Ucrainene (ce ţine de Patriarhia Moscovei), al Bisericii Ciprului, al Bisericii Serbiei şi, nu în ultimul rând, al Chinotitei Sfântului Munte Athos care au luat poziţii oficiale, reuşind să stopeze la vremea respectivă campania de introducere a buletinelor electronice, constituie pentru noi o întărire în credinţa că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române poate împiedica încălcarea fragrantă a drepturilor fundamentale ale omului şi a conştiinţei creştine prin impunerea abuzivă a actelor de identitate cu cip.

Ce rost a mai avut jertfa tinerilor din decembrie 1989, care s-au dus la Domnul strigând „vom muri şi vom fi liberi”, dacă acum, după numai 19 ani, ne reîntoarcem la totalitarism. Libertatea are o cu totul altă valoare atunci când te lupţi cu preţul vieţii ca să o câştigi, încât nu ştim dacă suntem îndreptăţiţi, în faţa lui Dumnezeu care ne-a dăruit-o şi în faţa martirilor care s-au luptat pentru ea, să o cedăm în mâinile unei posibile dictaturi, unei forme de comunism mult mai eficace în supravegherea persoanei umane decât cea de sub care abia ne-am eliberat.

Mai sunt doar câteva zile până la începerea Sfântului şi Marelui Post când toţi creştinii ortodocşi sunt chemaţi să-şi spele haina sufletului prin Taina Spovedaniei. După cum ştim, mărturisirea la duhovnic are un caracter strict secret, iar păstrarea tainei celor mărturisite este o poruncă sfântă a Bisericii pe care nici o lege omenească nu o poate anula. Înţelegem de aici că atentarea la intimitatea persoanei umane prin controlul total este şi o măsură împotriva Tainelor Bisericii.

Ne-am adresat Arhieriilor Voastre cu nădejde tare că în ceasul acesta de mare cumpănă pentru poporul român vom reuşi să fim împreună, ierarhi, preoţi şi simpli credincioşi, uniţi într-un gând şi o simţire pentru a reacţiona cum se cuvine şi ca nu cumva, din teama de a nu supăra pe oameni, să mâniem pe Dumnezeu.

Mărturisindu-vă tot sprijinul nostru la luarea unei atitudini clare şi ferme, vă încredinţăm de toată dragostea noastră şi de respectul cuvenit Arhieriilor Voastre.

În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, 22 februarie 2009

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

Asociaţia Dascălilor din România

Asociaţia Drept

Şcoala Brâncovenească

Asociaţia ieromonah Arsenie Boca

Asociaţia Metamorfosis

Fundaţia "Sfinţii Martiri Brancoveni" – filiala Suceava

Fundaţia "Memoria" – filiala Suceava

Asociaţia Brâncoveanu

Asociaţia Prologos

Asociaţia Altermedia

Asociaţia Provita - Filiala Bucureşti

A.R.T.R.I

Asociaţia ROST
------------------------------------------

UPDATE

14 de asociatii neguvernamentale au achiesat la Memoriul de mai sus, fara ca prin aceasta sa alcatuiasca vreo grupare anume. Alaturarea lor este conjuncturala si punctuala. Memoriul nu a fost facut nici in numele Forului Ortodox Roman - chiar daca patru dintre organizatii semnatare fac parte din acesta-, nici al vreunei alte structuri federative.

In pofida acestei ralitati, la citeva ore dupa ce am facut public Memoriul (in premiera pe blogul acesta), cineva l-a redifuzat cu mentiunea ca vine din partea Asociatiilor Laicatului Ortodox, trimitind la un soi de structura federativa, cu acronimul penibil ALO, facuta pe coltul mesei pentru a crea confuzie intre mireni si a submina singura federatie a laicatului, FOR.

In aceste conditii, tin sa precizez ca Asociatia ROST face parte din Forul Ortodox Roman, constituit in noiembrie 2008, si din nici o alta federatie - cu sau fara personalitate juridica. Dupa stiinta mea, nici celelalte asociatii nu fac parte din ALO.

Petiţie pentru recunoaşterea prin Lege a Genocidului Anticreştin în România Comunistă

A fost iniţiată o petiţie online pentru recunoaşterea prin Lege a Genocidului Anticreştin în România Comunistă. Petiţia este în directă legătură cu Scrisoarea celor 16 organizaţii către Preşedintele României, Parlamentul şi Guvernul României (la care a venit de acum un prim răspuns). Demersul iniţiat de cele 16 organizaţii se bucură şi de susţinerea FOR (Forul Ortodox Român). Textul Scrisorii a fost citit Părintelui Iustin şi are binecuvîntarea şi încurajarea acestuia. Rugămintea noastră este ca toţi fraţii întru Hristos să se unească în această acţiune de cinstire a memoriei martirilor români din perioada comunistă, semnînd, preluînd şi răspîndind Petiţia de faţă. Petiţia online nu este singura cale de colectare a semnăturilor. Despre celelalte evenimente în sprijinul acestei acţiuni, Grupul de Iniţiativă vă va informa la vremea cuvenită. Hristos în mijlocul nostru!

Cît crede guvernul că va dura pînă vom ieşi în stradă?

Un număr de ani, ca jurnalist, m-am ocupat de sindicate. Am scris despre greve, marşuri, mitinguri şi acţiuni în justiţie. Au fost în primul deceniu "post-revoluţionar". Liderii sindicali s-au orientat apoi către politică, fabricile s-au privatizat fraudulos, patronii au sugrumat încet, încet sindicatele. Azi, cînd se mai face cîte un miting sau se mai declară o grevă, e aproape cert o manevră politică. Se loveşte "cu manta", în cineva, dar nu caută nimeni să îndrepte o nedreptate sau să obţină un drept pentru cei mulţi.

"Societatea civilă", recte ONG-urile care îşi asumă scopuri privind apărarea şi promovarea nu ştiu căror drepturi şi libertăţi, e castrată. Sînt două categorii mari de organizaţii, unele făcute să facă bani, unele făcute degeaba. Cele din prima categorie aparţin unor băieţi deştepţi care accesează fonduri nerambursabile de la stat sau de la UE, fac din cînd în cînd puţin zgomot, ca să-şi semnaleze prezenţa şi gata. Cele din a doua categorie fie sînt constituite ca mod de aflare în treabă la români - adică numai pe hîrtie -, fie sînt marginalizate, lipsite de sprijin financiar şi deci fără vlagă. Nici unele, nici celelalte nu forţează politicul să păstreze măsura şi să-şi îndeplinească menirea.

Transferurile de oameni de la un partid la altul, tranzactionismul general, aranjamentele financiare mafiote, folosirea puterii în scopuri scandaloase ulcerează viaţa politică şi au surpat încrederea majorităţii românilor în politicieni, dar, mai grav, şi în instituţiile politice, şi în actul politic. Aşa se face că mulţi creştini pun semnul egal între politc şi satana. După umila mea părere, în mod greşit.

În acest context, absenteismul de la urne şi apatia electoratului între legislaturi sînt oarecum explicabile. Însă, guvernul acesta, în special, şi politicienii, în general, se înşală dacă îşi imaginează că aşa va fi mereu. Va veni un moment cînd li se va cere capul. Nu la figurat, ci la propriu. Şi momentul se apropie.



În loc să se joace de-a hoţii şi vardiştii, guvernanţii ar face bine să rezolve repede cîteva probleme majore pe care le naşte criza. Scenariul american ameninţă să se repete la noi.

Se anunţă valuri de concedieri. În multe companii au fost diminuate salariile. O parte dintre românii din străinătate sînt siliţi să se întoarcă în ţară din pricina recesiunii de pe acele meleaguri. Leul slăbeşte pe zi ce trece, iar creditele în valută devin de nesuportat.
Presa a anunţat că este în creştere numărul celor care au luat maşini în leasing şi le dau înapoi, căci nu mai pot plăti ratele.
Curînd vom auzi de executări silite ale unor persoane care nu-şi mai pot achita creditele pentru case.

După ce, în ultimii trei, patru ani, românii au fost încurajaţi cu oferte şi para-oferte să se îndatoreze în valută (ba, pe lîngă euro, şi în valute exotice ca francul elveţian), acum cursul valutar a luat-o razna. Iar BNR şi guvernul nu par să-l poată stăpîni. În doar patru luni, o rata lunară de 1000 de franci elveţieni, de pildă, a ajuns de la 2200 lei la aproape 3000 lei. Şi dacă evoluţia francului rămîne constant în ascensiune, peste cîteva luni băncile vor trebui să treacă la executarea a mii de debitori. Francii elveţieni sînt extrem de greu de găsit la bănci şi la casele valutare, aşa încît nu ai cum obţii un curs mai bun. M-am oprit la franc pentru că această monedă era pezentată, pînă nu demult, ca una mult mai stabilă în comparaţie cu euro. Şi era, dar nu în vreme de criză, cînd este cumpărată masiv, fiind monedă de refugiu, adică la fel de valoroasă şi de sigură ca aurul.
Foarte mulţi români au făcut credite în franci elveţieni pentru că erau net mai avantajoase decît cele în euro şi incomparabil mai bune decît cele în lei.

Dacă românii, îndatoraţi în valută în general, nu vor mai avea de unde achita ratele la împrumuturi, iar băncile vor trece la executare, va fi o mare ofertă de case pe piaţa imobiliară, ceea ce va duce la scăderea drastică a preţului lor. Numai că nimeni nu va putea cumpăra. Băncile au făcut imposibile condiţiile de creditare, dar chiar dacă le-ar relaxa, cine mai riscă să se îndatoreze? Exact aşa s-a întîmplat şi în SUA. Însă, oficialii noştri ne asigurau că la noi nu există acest risc, întrucît condiţiile de creditare au fost mult mai stricte, am avut o mare creştere economică, leul e puternic etc. etc. Se vede că au minţit.

Eu unul, deşi sînt dezamăgit de imobilitatea românului şi de lipsa lui de apetenţă pentru acţiuni civice, nu cred că va mai răbda totuşi prea mult. Dacă nu va mai avea nici loc de muncă, nici bani de la rudele de peste graniţă, şi va fi scos în stradă, pentru neplata creditelor, va căuta un responsabil.
Vrea guvernul să vadă dacă mămăliga românească mai explodează?

Guvernul promite că se mai uită o dată pe o ordonanţă discriminatorie

Via pr. Savatie Baştovoi

La sfîrşitul lunii noiembrie 2008, 16 organizaţii din România au adresat o Scrisoare Preşedintelui Băsescu, Guvernului şi Parlamentului României, semnalînd acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi pe teritoriul României

Guvernul României a răspuns Scrisorii pe care 16 organizaţii au formulat-o, la sfîrşitul lunii noiembrie 2008, în legătură cu încălcările grave ale libertăţii religioase şi de opinie în cazul închiderii silite, la Iaşi, a Expoziţiei „Destine de martiri”. Scrisoarea de răspuns poartă numărul 15D/13250 din 10.12.2008 şi a fost primită prin poşta electronică în data de 7.01.2009.

Secretariatul General al Guvernului României a comunicat semnatarilor că memoriul „a fost transmis spre informare şi analiză Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului”. Avînd în vedere caracterul complex al memoriului, care nu s-a limitat la simpla semnalare a abuzurilor comise în cazul închiderii Expoziţiei „Destine de martiri”, ci analizează scăpările şi ambiguităţile unei Ordonanţe de Guvern, anume 31/2002, soluţionarea cererilor înaintate de cele 16 organizaţii necesită timp. Acest timp poate fi scurtat de insistenţa şi consecvenţa demersurilor făcute în acest sens, dar mai ales de un număr cît mai mare de semnături care să sprijine iniţiativa de modificare a Ordonanţei nr. 31/2002. Ordonanţa cu pricina, care anunţă pedepse de pînă la 5 ani de închisoare pentru „antisemitism”, în condiţiile în care antisemitismul nu este definit, riscă să devină un focar de conflicte pe fond religios şi naţional.

În scrisoarea celor 16 organizaţii, printre altele, se spune: „Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice perspectivă asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă”.

Reprezentanţii organizaţiilor semnatere sînt creştini ortodocşi şi militează pentru dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe Române. În cazul închiderii silite a expoziţiei “Destine de martiri” a fost defăimată memoria martirilor români din temniţele comuniste, faţă de care credincioşii ortodocşi români manifestă o evlavie firească, conformă tradiţiei milenare a Bisericii. Ofensele aduse celor şase martiri, dosarele cărora au făcut obiectul expoziţiei, de către directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului şi aliaţii săi din presă, se constituie în defăimare a memoriei colective a Bisericii Ortodoxe Române şi lezarea sentimentului religios a milioane de creştini ortodocşi din România şi din întreaga lume.

Grupul care a iniţiat memoriul de reabilitare a imaginii martirilor ortodocşi români din perioada dictaturii comuniste îşi va continua demersurile în faţa autorităţilor statului român şi a forurilor internaţionale. În viitorul apropiat va fi elaborat un plan al acţiunilor care să-i implice pe toţi cei care se simt solidari cu martirii din închisorile comuniste şi cărora le pasă de soarta Bisericii în lumea şi timpul în care am păşit.

Guvernul Boc face banc

Cind e criza mai mare, romanul face haz de necaz. Bintuie internetul noi reclame cu tilc si ceva umor pe seama guvernului Boc, a premierului sau Basescu si a idolului lor Iliescu.
Ia vedeti mai jos.

Primii trei paşi împiedicaţi ai guvernului Boc

Guvernul Boc a pornit cu dreptul, cu dreptu-n stîngul. Boc, boc! Şi-a început activitatea dînd o ordonanţă de urgenţă neconstituţională, prin care îi numeşte pe Mircea Geoană vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Pe urmă, a iniţiat modificarea legii pentru indemnizaţia de concediu post-natal, aşa încît nedreptatea de pînă acum – cînd toate mămicile primeau aceeaşi sumă ridicolă indiferent de impozitele şi taxele pe care le plăteau, dacă se încumetau să stea doi ani acasă cu copilul, să-l crească – să continue într-o formă uşor ameliorată. Iar alde Băsescu se plînge că demografia e în plin avât spre fundul prăpastiei.
În fine (vorba vine, că mai urmează şi alte prostii, simt eu), guvernul Boc a dat o ordonaţă prin care interzice cumularea pensiilor cu alte venituri de la stat, lovind în cei mai săraci profesionişti: profesorii, medicii, actorii... Chiar în cei care ne lipsesc mai mult.
Ceva îmi spune că la baza acestor tîmpenii stă concepţia comunistă a PSD-iştilor, aprobată din nepricepere de PDL-işti.
În tot cazul, prin aceşti primi trei paşi greşiţi, guvernul Boc ameninţă să facă viitorul să sune prost – pentru sine, dar mai ales pentru noi.

O falsă dilemă: guvern moral sau eficient?

Un prieten vechi, om cu vederi de stînga, îmi spune că n-am dreptul să mă interesez de politică şi să comentez ce se întîmplă, pentru că n-am votat. Că n-aş avea dreptul moral să mă indignez şi nici să calific în vreun fel manevrele murdare care se petrec în politichia noastră. Cu alte cuvinte, amicul afirmă că nu pot fi dezamăgit dacă nu m-am amăgit, şi că n-ar trebui să-mi pese, dacă am renunţat pînă şi la cea mai simplă formă de implicare: votul.

I-am răspuns că nimic nu-mi interzice să analizez obiectiv ce se întîmplă. Mă interesează cine şi în ce fel conduce ţara în care, pîna una, alta, trăiesc. Refuzul meu de a vota este tot un gest democratic. Numai în dictatură eram duşi cu forţa la vot, deşi ştiam rezultatul dinainte. Acum am posibilitatea să protestez prin absenţă şi să nu cauţionez un sistem putred, sau nişte oameni corupţi - în sensul cel mai larg - pînă în măduva oaselor. În asta constă responsabilitatea mea. Pe de altă parte, este dreptul şi datoria mea de cetăţean să văd şi să mărturisesc adevărul, cu speranţa că asta va schimba ceva.

Aşadar, chiar dacă nu sînt partizan şi chiar dacă nu mai vreau să aleg între răul mai mic şi răul mai mare, am o atitudine civică. Nu aştept nimic de la nici un politician şi poate că asta mă face să judec mai limpede. Faptele bune mă vor surprinde şi vor cîntări cum se cuvine în ochii mei, iar porcăriile vor însemna doar rutina care îmi confirmă atitudinea fără să-mi dea vreo satisfacţie.

De altfel, nu sînt singurul care gîndeşte aşa. Românii încep să se dumirească. Partidul absenteiştilor creşte. Ce se petrece în aceste zile face ca procentajul de 60% dintre cetăţenii cu drept de vot care au lipsit dela urne să urce spre 70 - 80%. Aud tot mai des: "am greşit că am votat cu PDL, ca să nu vină la guvernare PSD, toţi sînt o apă şi-un pămînt, nu voi mai vota". Desigur, politicienilor nu le pasă de această reacţie primejdioasă pentru democraţia de la noi. Iar cînd se vor trezi, va fi prea tirziu. Fie vor fi măturaţi de la putere, pentru lungă vreme, de o formaţiune nouă şi credibilă (variantă cu puţine şanse), fie se va instala o formă de autoritarism de tip sud-american, care ne va afecta pe toţi.

Cu aceste precizări, intru în subiectul zilei: la Parlament au loc audierile candidaţilor la fotoliile de miniştri. Aştept şi votul în plen pentru Cabinetul Boc, apoi voi comenta. Pînă atunci, observ că m-am înşelat, Băsescu nu deţine controlul şi nu a provocat retragerea lui Theodor Stolojan. Este el însuşi o victimă a propriei mentalităţi şi a contextului. Maşina de vot PDL-PSD a început să funcţioneze şi să distribuie funcţii în Parlament, şi nimic nu mă face să cred că noul Executiv va fi respins.

Aşadar, vom avea un guvern în care compromisul ţine loc de competenţă, cinste, demnitate, coerenţă ideologică, dedicare pentru binele public etc. Asta e impresia generală. Desigur, sînt şi cazuri particulare care, dacă nu-mi dau mari speranţe, din pricina contextului, măcar îmi stîrnesc simpatia, aşa cum este cel al lui Toader Paleologu, propus ministru al Culturii. Omul ştie carte, provine dintr-o onorabilă familie unde politica a fost ridicată la rang de artă şi are un parcurs biografic extrem de promiţător. În plus, la cum îl cunosc, cred că va încerca să mişte lucrurile pe direcţia bună. Doar să şi poată. Din păcate mai am cunoscuţi care, ajunşi în posturi ministeriale, fie n-au făcut faţă, fie n-au fost lăsaţi să mişte în front şi s-au conformat situaţiei. Nădăjduiesc că Toader nu li se va adăuga acestora.

Pînă la investirea noului guvern, mai remarc o mare capcană spre care este împinsă opinia publică de către analiştii neamului. Văzînd că nimeni nu e dispus să le înghită argumentele subţiri pentru alianţa PDL-PSD (Adrian Năstase nu putea visa la o mai mare răzbunare), comentatorii şi "politologii" au scos ultimul as din mînecă: "bine, domnule, poate că acest guvern este unul lipsit de orice legitimitate şi moralitate, poate că este unul al instituţionalizării falsului şi a corupţiei, poate că va înseamna întoarcerea României, din punct de vedere politic, la începutul anilor '90, dar cît mai contează toate astea dacă va pune pe masă pîinea necesară românilor, dacă le va da o şcoală mai bună şi dacă va asigura liniştea în ţară?" Acestei false dileme i-a dat glas aseară Emil Hurezeanu, în emisiunea "Cap şi Pajură" de la Realitatea TV. Partenerul său de emisiune, Cristian Tudor Popescu. C.T.P. a tăcut încurcat o vreme, ştiind că pe timp de gravă criză economică mondială - una care ameninţă să se instaleze şi la noi -, a pune morala mai presus de pîine ar părea un moft.

Totuşi, aici nu e vorba de o astfel de alegere. PDL, care a fost îndemnat să facă guvernul, şi preşedintele Traian Băsescu, principalul responsabil al viitoarei guvernări, trebuiau să găsească o soluţie şi morală, şi eficientă. Nu poţi să acuzi, timp de opt ani, PSD că este încarnarea răului absolut ("Sistemul ticăloşit"), iar apoi să te faci frate cu el, sperînd să treci puntea, şi să pretinzi apoi să mai fii crezut. Nu poţi să condamni oficial comunismul, ca regim ilegitim şi criminal, iar apoi să te înhăitezi cu partidul în care se înghesuie cei mai mulţi comunişti, securişti şi neocomunişti, fără să-ţi vădeşti ipocrizia. Nu poţi să-l ameninţi pe Mircea Geoană că o să-i ţii porţile guvernării închise, indiferent cît le va "zgîria cu gheruţele", iar apoi să-l rogi să vină la guvernare, fără să-ţi dinamitezi credibilitatea şi autoritatea. Nu poţi să te plîngi de soluţia imorală Dan Voiculescu, să-l blamezi pentru că a fost turnător la Securitate, să te lupţi cu el ani în şir pe scena publică, iar pe urmă să-l accepţi, ca pe o fatalitate, vicepreşedinte al Senatului, fără să te faci de rîs iremediabil.

Revenind la "dilema" exprimată de Emil Hurezeanu, este ca şi cum sărăcia ar justifica hoţia, prostituţia şi crima. Dacă nu mai avem norme morale, devenim animale. O societate nu poate exista fără principii, valori şi reguli. Altminteri, avem anarhie, barbarie, sîntem o adunătură promiscuă şi tragică, menită dispariţiei de pe faţa pămîntului. Şi încă nu aduc în discuţie încărcătura teologică (menajînd astfel spiritele "pragmatice" şi "liber cugetătoare").

Pe de altă parte, stau şi mă întreb cînd am fost altfel vreodată. În epoca modernă, sigur nu. Căci, încă de la fondarea statului nostru am avut, vorba carageliană, "o soţietate fără prinţipuri", fără morală şi deci coruptă.

A doua retragere a lui Stolojan - greşeală sau strategie?

Theodor Stolojan refuză să fie premierul unui guvern PDL - PSD. El şi-a anunţat retragerea azi, la ora 12.00, luînd prin surprindere pe toată lumea, colegi de partid, parteneri la guvernare, adversari politici si presă. A spus că e mai bine ca responsabilitatea pentru acestă guvernare să fie asumată de liderii celor două partide semnatare ale "Pactului pentru România" (ce batjocură!).
Stolojan nu a explicat cum de pînă ieri inclusiv (era prezent la semnarea înţelegerii de guvernare cu PSD) nu a avut nici o obiecţie, iar azi s-a răzgîndit.

La ora 14.00, Traian Băsescu a anunţat că noul candidat la funcţia de premier este Emil Boc (dupa Ciorbea şi Băsescu însuşi, e a treia oară cînd este desemnat prim-ministru primarul unui mare oraş). Băsescu a afirmat că în PDL nu există nimeni de nivelul lui Stolojan şi că, în aceste condiţii, singurul a cărui autoritate nu poate fi contestată în poziţi a de premier este preşedintele partidului. O nouă palmă pe obrazul supuşilor băsescieni.

Ce se va fi întîmplat astă noapte de s-a ajuns la această decizie poate că nu vom şti niciodată. Cert este că Stolojan îşi încheie cariera politică. Cu această hotărîre şi-a lipit definitiv eticheta de om neserios, sau instabil emoţional. Este pentru a doua oară cînd se retrage, cu puţin timp înainte de vot, din postura de candidat la una dintre cele mai importante funcţii în stat. În campania electorală din 2004 a făcut-o strategic, fără îndoială, înţelegînd că Adrian Năstase nu poate fi învins decît de Băsescu. De data aceasta, însă, teoretic avea o susţinere de 70% în Parlament, deci nici o emoţie că nu va fi numit prim-ministru. Atunci, de ce a renunţat?

Poate fi o greşeală personală, comisă pe fond de stres maxim. E clar că nu sînt mulţi în PDL care se bucură de mariajul sinistru cu PSD. Poate că Stolojan n-a suportat să-şi lege numele de o guvernare cu cei mai mari adversari ai săi şi ai partidului său şi de o dezamăgire cumplită a electoratului propriu. Poate că s-a forţat să joace rolul dat de Băsescu, iar azi a cedat. Poate. Dar nu e sigur, pentru că Stolojan a fost totuşi premierul lui Ion Iliescu şi a mai lucrat cu băieţii din PSD.

Mai degrabă cred că Stolojan este victima unei strategii a lui Traian Băsescu. Nu ştiu ce mecanisme intime îl fac pe Stolojan - care altminteri vrea să treacă drept un dur - foarte supus lui Băsescu. Dar nu-l văd în stare, prin prisma prestaţiei sale de cîţiva ani încoace, să-l contrazică pe Băsescu. Iar dacă marinarul i-a cerut să abandoneze, s-a supus.

Care să fie raţiunea unei asemenea strategii? Ce cîştigă Băsescu în urma unei asemenea mişcări? O fi vreun semnal că Băsescu schimbă macazul? Prin retragerea celui mai de încredere om al său, Stolojan, şi prin băgarea la înaintare a pionului de sacrificiu, Boc, cel care este şi marionetă în fruntea PDL, poate că Băsescu a pregătit căderea la vot a primului cabinet PDL-PSD. Ar fi cîteva argumente pentru această variantă.

Băsescu este foarte sensibil la mişcările opiniei publice, imprimate de mass-media, or presa s-a declarat in corpore ostilă pactului PDL-PSD. Dintre intelectualii care îl susţineau fără rezerve şi care au o influenţă semnificativă asupra opiniei publice, doar doi, trei s-au grăbit să-i justifice noile opţiuni, restul rămînînd într-o tăcere prudentă şi oarecum cu rol de avertizare. Aceştia vor fi aşteptat să vadă dacă într-adevăr se face gvernul PDL-PSD. Dar îi vor fi trimis preşedintelui semnele dezacordului lor. Este foarte probabil şi ca Băsescu să fi fost informat de serviciile secrete că un guvern PDL-PSD îi retează şansele la un nou mandat de preşedinte. Şi atunci, a gîndit o variantă de ieşire din groapa pe care singur şi-a săpat-o.

Scenariul pe care îl imaginez este acesta: preşedintele a hotărît ruperea pactului cu PSD prin respingerea în Parlament a primei propuneri de cabinet, acuzarea de către PDL a PSD că nu a susţinut la vot formula guvernamentală şi alcătuirea unei noi majorităţi în jurul unui nou candidat la funcţia de prim-ministru.

PNL şi UDMR votează oricum împotriva unui guvern PDL-PSD. Iar parlamentarii PDL vor fi lămuriţi, cu puţin timp înainte de vot, că nu pot aproba un cabinet Boc, pe motiv că PDL a făcut promisiuni de guvernare prin gura şi la remorca lui Stolojan, că România are nevoie de un premier economist în aceste momente de criză, că e inadmisibil ca electoratul clujean să fie înşelat prin mutarea la Bucureşti a primarului pe care l-a ales entuziast, că eliminarea UDMR de la guvernare face rău imaginii României şi oferă pîrghii de şantaj PSD etc. etc. În plus, PDL ar vaea o poziţie mai avantajoasă într-un guvern cu PNL şi UDMR, care nu pot pretinde egalitate la numărul de posturi. Se vor mai găsi şi alte motive pentru trîntirea la vot a guvernului.

Băsescu nu-l putea umili printr-o astfel de manevră pe Stolojan, după cîte sacrificii a făcut acesta pentru el. Boc ţine mai mult la tăvăleală, şi oricum se întoarce pe scaunul de primar al Clujului mulţumindu-şi electoratul local. Odată retras, Stolojan nu mai poate fi repropus premier, deci se pot relansa discuţiile cu PNL, care s-ar putea dovedi mai maneabili dacă ştiu că nu-l vor avea şef în Executiv pe vechiul lor lider de partid. Dacă Băsescu renunţă la Stolojan, PNL i se va cere să fie rezonabil şi să renunţe la Tăriceanu şi la pretenţia de a deţine funcţia de prim-ministru.

Un guvern PDL-PNL-UDMR, susţinut în Parlament şi de celelalte minorităţi, este mai coerent cu discursul tuturor în context şi mai pe placul UE. Iar aparenţa de democraţie va fi salvată prin alcătuirea unei opoziţii mai solide, cel puţin numeric, a PSD.

UPDATE

Nu prea cred varianta (lansata de diversi analisti politici) potrivit careia Stolojan s-a retras, intr-un gest de tirzie onestitate, pentru ca si-a dat seama ca nu ar fi decit o marioneta a partidelor si a lui Basescu. Cica si-a dat seama de asta acum si n-a putut merge mai departe si, din aceasta perspectiva, ar fi laudabila hotarirea lui, chiar daca este echivalenta cu sinuciderea politica. Pai, nu stia "bietul" si "onestul" Stolo pina azi ca nu va fi decit o papusa trasa pe sfori de la Cotroceni si impinsa in fata de PDL si PSD sa dea socoteala boborului? Nu stia ca nu are nici un cuvint de spus in privinta componentei guvernului? N-a participat la negocieri, inclusiv la cele pe posturi? Etc. etc. Si inca: vedeti cine dintre analisti ii justifica pozitia, veti intelege mai multe!

Dinspre "Dreapta", o tăcere asurzitoare

Au făcut unii cum au făcut şi s-au afirmat ca oameni de dreapta. Oameni fundamentali de stînga sau numai incerţi şi confuzi au ocupat toate culoarele libere într-o democraţie: stînga, centru, dreapta. De la conservatori, trecînd prin liberali şi ecologişti, pînă la socialişti toată lumea s-a simţit deodată reprezentată. Dacă aşa a fost pe scena politică, musai trebuia să se reflecte, ca în oglindă, în "societatea civilă" (civilă, civilă, dar să ştim şi noi!). GDS, Alianţa Civică şi alte grupuscule, foarte influente la vremea lor, deşi moşite de cei mai bolşevici dintre bolşevici, s-au afirmat la Dreapta, prin opoziţie cu Stînga, reprezentată de neocomuniştii lui Iliescu, FSN-FDS-PDSR-PSD. Cei care se opuneau pe principiile adevăratei Drepte, naţionale şi creştine, acestor impostori, au fost imediat etichetaţi de extremişti, fascişti, legionari, iar în registrul strict religios - talibani şi fundamentalişti. Deci, buni de marginalizat. "Onorabili" şi, prin urmare, "credibili" au rămas numai stîngiştii vopsiţi în culorile Dreptei. Ştiu, am mai spus
asta. Azi o repet însă pentru că am un motiv foarte bun: "Dreapta" politică încheie pact cu Stînga, arătînd cîte parale face ideologia, iar "Dreapta" civică, aceea foarte vocală, protestatară, care a impus CDR la guvernare, care l-a sprijinit pe Băsescu în alegeri şi după aceea, care ne-a cerut imperios să fim responsabili şi să votăm în alegerile din 2008 (cu PL-D, care, nu-i aşa?, e singurul de dreapta), tace. Tăcerea ei ne asurzeşte la modul cel mai serios. Să nu protesteze ea, măcar formal, printr-un comunicat, la intenţia PL-D de guverna alături de PSD? Să nu-i ceară ea socoteală lui Băsescu (vă amintiţi, cel care a pus la zidul istoriei comunismul) că permite aşa ceva, în condiţiile în care s-a declarat duşman de moarte al comunismului, al corupţiei, al celor 322 care i-au votat suspendarea din funcţia de preşedinte, al Sistemului ticăloşit însuşi?
Listele de intelectuali ai "Dreptei", pline de nume sonore, nu se mai lasă scrise pentru protest.
"Dreapta" tace adînc, tace cu tîlc, în INTERESUL NAŢIONAL. Haida-de! O fi interesul naţional ca toţi bandiţii să pună mâna pe visteria statului, ca extremiştii maghiari să-şi lăbărţeze mai departe pretenţiile camuflate în drepturi, ca incompetenţii să facă experimente în continuare pe sănătatea şi educaţia acestui popor etc. etc. Căci asta înseamnă un guvern PD-L-PSD. La drept vorbind, n-aş fi sigur că ar fi cu totul altceva un guvern minoritar PD-L (sau PNL), dar măcar renunţaţi la morgă, băieţi, că, oricît vi s-ar părea de incredibil, nu sîntem de tot proşti.

UPDATE
Tăcerea a fost spartă astăzi de H.-R. Patapievici, cu o incercare penibilă de justificare a alianţei PD-L - PSD. În esenţă, Patapievici susţine că pe scena politică românească nimeni nu poate avea încredere în nimeni, drept pentru care PD-L are mai degrabă încredere în PSD decît în PNL :) Onorabilul intelectual pretinde că PD-L nici nu este vinovat de situaţie, întrucît la decizia cooperării cu PSD l-au obligat votul electoratului, pe de o parte, şi jocurile făcute de PSD şi PNL, pe de alta. Ca şi cum, dacă PD-L ar fi un adevărat partid de dreapta (cu principii şi morală), l-ar putea sili cineva să guverneze în orice condiţii, chiar cu riscul de a se sinucide politic.
Eu încă mai sper că Băsescu va avea un moment de luciditate şi le va ordona lui Boc & Co: "la loc comanda!".