19 martie 2009

Antihriştii şi unii ierarhi ai BOR îi combat cot la cot pe ortodocşi

De cîteva luni, lumea noastră ortodoxă este frămîntată de problema paşapoartelor electronice. Cu mai multă sau mai puţină abilitate, o serie de organizaţii neguvernamentale, profesori universitari, specialişti în IT, cercetători străini, jurnalişti, scriitori, preoţi profesori şi monahi au adus numeroase argumente pentru respingerea acestor acte de identificare prin care statul încalcă drepturile civile şi lezează sensibilitatea religioasă a cetăţenilor săi. De încălcarea drepturilor civile este preocupat pînă şi Parlamentul European, care are în lucru un proiect de recomandare referitor şi la utilizarea tehnologiei RFID - utilizată pentru paşapoartele electronice.

În arhiva acestui blog se găsesc mai multe articole care, pe de o parte, arată modul în care s-a desfăşurat dezbaterea publică - din care nu lipsesc protestele de stradă şi strîngerea de semnături de la creştini pentru oprirea introducerii paşapoartelor electronice -, iar, pe de alta, prezintă sintetic argumentele pentru care orice om raţional, care ţine la libertatea şi la viaţa sa privată, trebuie să refuze aceste paşapoarte (ca şi cărţile de identitate ce vor intra în uz din anul 2011), indiferent dacă este sau nu credincios.

Însă, internetul este plin de site-uri şi bloguri care furnizează poate mai multe argumente, cu exemple din ţările unde deja astfel de documente există. Nici un blog sau site ortodox nu a rămas insensibil la această problemă. Mai mult, sînt foarte multe site-uri sau bloguri ale unor oameni indiferenţi religios sau atei care au sesizat pericolul şi îşi manifestă opoziţia. Deci, aceste paşapoarte nu constituie o problemă a "habotnicilor ortodocşi".

Pentru oamenii oneşti, care au citit argumentele noastre, este limpede că opoziţia faţă de paşapoartele electronice este o opoziţie faţă de instaurarea unui stat de tip poliţienesc, în care cetăţenii sînt trataţi ca potenţiali infractori. Că în asta există şi o puternică încărcătură teologică, iarăşi e limpede. Şi nu pentru că în paşaport ar fi numărul 666, ci pentru că libertatea este un dar de la Dumnezeu (El ne lasă să alegem întotdeauna), iar cine vrea să răpească libertatea cuiva face lucrarea diavolului.

Cu toate acestea, văd zilnic tot felul de jurnalişti lipsiţi de orice brumă de cultură (nu mai vorbesc de cea teologică) şi de orice umbră de talent, care fac băşcălie de "habotnicii ortodocşi" preocupaţi de paşapoartele electronice. Ei ar pune pariu că noi habar nu avem "ce inseamna acel cip, ce fel de date sunt trecute acolo si mai ales ca nici macar nu sunt constienti de faptul ca acel pasaport reprezinta un act optional, nu obligatoriu. Iar din cate am citit intr-o noua scrisoare a unui «duhovnic al neamului», nu au priceput nici macar ca legea le permite sa isi scoata si pasaport fara cip, numai ca acesta nu va fi unul permanent, ci provizoriu… adica va avea o valabilitate de sase luni. Cel mai haios este insa argumentul cu 666. Unde e numarul ala, nu stiu… Toti striga impotriva lui, dar nimeni nu a spus clar unde apare. Dupa cum au lasat-o mai moale si cu argumentele legate de faptul ca Romania ar fi primul stat din Europa care sa adopte pasaportul satanic, dandu-si seama ca e exact pe dos." Nu pun link către necăjitul acesta, pentru că tocmai asta vrea - în zbaterea sa penibilă după trafic, atacă aproape zilnic Ortodoxia. Şi oricum am dat citatul doar ca mostră de manipulare ordinară. Pentru că, totuşi, cunoscînd personajul, n-aş vrea să cred că e de-a dreptul prost.

Prin manevra sa, colegul ăsta de breaslă - breaslă care s-a umplut de neaveniţi şi de impostori siniştri - încearcă să trimită dezbaterea în derizoriu. Ştie bine că argumentaţia nu s-a redus la numărul fiarei. De asemenea, este imposibil să nu fi citit - dacă tot îl interesează subiectul - inclusiv despre intervenţiile FOR pe lîngă autorităţi, din care reiese clar că ştim ce este cipul şi cam ce conţine (parte din informaţiile sînt ţinute secrete). Mai mult, am explicat de ce nu admitem "soluţia" paşaportului temporar - care se dovedeşte a fi şi foarte greu de obţinut, în litera şi spiritul legii, dacă onorabilul ar avea curiozitatea să citească legea -, în pofida susţinerii sale inclusiv de Patriarhie. Am spus şi că argumentul Ministerului de Interne precum că paşaportul e opţional este un sofism: dacă vreau să călătoresc în afara UE îmi trebuie paşaport, iar dacă mi se refuză unul simplu mi se îngrădeşte dreptul la libera circulaţie.

În paranteză mai remarc că statul român încearcă să împrumute 18 - 20 de miliarde de euro ca să nu dea faliment, în condiţiile în care avem deja o datorie externă de 9 miliarde de euro, dar îi trebuie tichie de mărgăritar - paşapoarte electronice, pentru care se mai cheltuie alte miliarde de euro. Asta în plină criză şi în condiţiile în care România este printre primele state, alături de Germania şi Marea Britanie, în care se introduc paşapoartele electronice cu cip care includ date biometrice.

Surpriza vine însă de la acea parte a societăţii civile care şi-ar implanta şi mîine un cip în cap, pe motiv că n-are ce ascunde, ci de la ierarhia noastră bisericească. Şi aici avem o problemă majoră.

Patriarhia a răspuns tulburării din Biserică printr-un comunicat de presă care a stîrnit protestele laicatului organizat, cu atît mai mult cu cît hotărîrea Sf. Sinod pe care o anunţa astfel este în răspăr cu hotărîrile celorlalte Biserici ortodoxe autocefale date în cazuri similare şi cu hotărîrea Sinodului Mitropolitan de la Cluj, pronunţată cu o săptămînă mai înainte.

Acelaşi laicat, prin FOR, a cerut explicaţii Patriarhiei, care tace şi azi. S-a putut ca un post de televiziune comercial, ca B1Tv, să organizeze un şir de emisiuni pe acest subiect, dar Trinitas TV şi restul trustului de presă al Bisericii, pe care, vrînd-nevrînd, îl sponsorizăm cu toţii, n-a catadicsit să facă măcar o discuţie, în care să le permită şi "habotnicilor" să-şi expună punctul de vedere. Desigur, nu i-a dat voie "Stăpînul" - ce odios sună!

Însă, este băgat la înaintare PS Calinic al Argeşului, ca pe vremea comunismului, cînd unii ierarhi erau folosiţi să convingă lumea de binefacerile regimului, în timp ce alţi ierarhi erau scoşi din scaun şi/sau ucişi.

În "Evenimentul Zilei" de azi, PS Calinic are un hectar de ziar la dispoziţie să conteste toate argumentele noastre. Şi o face ca un purtător de cuvînt al Miliţiei. Să fiu iertat pentru că nu-mi pot stăpîni idignarea în plin post, dar acest episcop fie a scris după dictare, fie a semnat un text fabricat de Ministerul de Interne, fie ignoră în chip jignitor, voind să transforme negrul în alb, toate demonstraţiile făcute pînă acum de opozanţii documentelor de identiate electronice.

PS Calinic citează abundent din documentele autorităţilor de stat şi nu face decît o referire duhovnicească, manipulatorie în context, prin care sugerează că noile sisteme de identificare a persoanelor sînt de la Dumnezeu.
Argumentele Preasinfiţiei Sale sînt:

- paşapoartele acestea încearcă să combată imigraţia ilegală şi criminalitatea organizată (minciună sfruntată, căci s-a demonstrat: aceste documente nu numai că pot fi falsificate, dar informaţiile din ele pot fi citite de la distanţă, ceea ce uşurează munca infractorilor),
- paşaportul electronic cu date biometrice dă acces posesorului, fără viză, pe teritoriul SUA (chestiune tratată lămuritor de prof. Radu Carp într-un material postat pe Hotnews),
- UE obligă România să introducă acest tip de paşaport (România o fi stat suveran? Polonia este, a dovedit-o, spulberînd la Curtea Europeană de Justiţie raportul cu caracter obligatoriu al UE),
- nimeni nu este obligat să solicite paşaportul (tare sînt curios cum vor reacţiona ierarhii noştri cînd ni se vor impune şi cărţile de identitate electronice cu cip),
- cine nu vrea paşaport electronic îşi poate lua unul simplu, temporar (am mai demontat minciuna asta),
- în UE se poate circula cu cartea de identitate (corect, şi-atunci de ce ne obligă UE să ne facem paşapoarte electronice?),
- dacă vrem să rămînem în UE trebuie să fim democraţi, iar "democraţia presupune automat şi educaţie" (ce-are patriarhia cu democraţia?),
- mai primejdios decît cipul din paşapoarte este telefonul mobil (o fi, n-o fi, dar un pericol nu-l exclude pe celălalt).

Văzînd aceste "argumente" ale episcopului de Argeş, te întrebi dacă nu cumva are jumătate de normă la Guvern - cîte două ceasuri la Ministerul de Interne şi două la Externe, zilnic.

Sîntem în Postul Mare şi regret nespus că trebuie să dau glas unei bănuieli asupra unui ierarh al Bisericii din care fac parte, dar e de datoria mea de creştin-ortodox pînă la urmă. Aş vrea să nu cred că PS Calinic s-a pretat la această manipulare ca urmare a faptului că i se judecă în instanţă dosarul de turnător la Securitate.

Etichete: , , , , ,

17 martie 2009

Răspuns unui atac la adresa părintelui Iustin Pârvu

Intr-un text semnat Diac. Dumitru-Ionut Popescu (Biroul de Presa al Patriarhiei), aparut pe un site dubios, cei care se opun introducerii actelor de identitate electronice sint numiti gnostici, yoghini, mileranisti, unelte ale diavolului.
Fiindu-i semnalata aceasta enormitate de catre unul dintre cititori la rubrica de comentarii a blogului sau, dl Razvan Codrescu a raspuns in acelasi loc, in chip lamuritor.
Imi ingadui sa preiau aici raspunsul domniei sale, intrucit cred ca are dreptate si ca se cuvine sa-l afle cit mai multi. (C.T.)




Cu "înţelepciune de şarpe" şi "curăţie de porumbel"



"Cartea Apocalipsei e ultima admisă în canonul biblic, după îndelungi ezitări. Ştiau Părinţii ce ştiau. Căci de-a lungul vremii ea a dus, într-adevăr, la fel de fel de interpretări hazardate, nu numai în afara, dar şi înlăuntrul Bisericii.
Las la o parte numeroasele devieri sectante (în speţă, milenariste) bazate pe răstălmăcirea unor pasaje apocaliptice. Mă gîndesc însă cu îngrijorare la tensiunile create pe baza ei chiar în sînul Bisericii, cum se întîmplă şi acum.

Un lucru e cert: nu trebuie să fii neapărat «sectant», «gnostic» sau «yoghin» (!) ca să te pună pe gînduri anumite coincidenţe (cum e cea dintre 666-le biblic şi 666-le dintr-unul din sistemele curente de codificare cu bare), mai ales în corelaţie cu alte tendinţe şi abuzuri anticreştine din lumea contemporană. Disputele în jurul lui 666 nu sînt noi, ci au o întreagă istorie, ce nu ţine neapărat de heterodoxie, cum insinuează autorul articolului respectiv.
Poate că în anumite cercuri ultraortodoxe se exagerează, cum s-a mai întîmplat şi aldădată în istorie, dar este abruptă şi indignă concluzia că ele s-ar aşeza prin aceasta în afara Ortodoxiei, sau chiar că ar sta la rînd cu lucrările diavoleşti.

Cum să-l bănuieşti de heterodoxie pe un înduhovnicit şi un mucenic al dreptei credinţe de talia părintelui Iustin Pârvu (nenominalizat în articol, dar indicat aluziv ca un fel de patron al smintelii)?! Ba chiar să te mai şi apuci tu, un mucos funcţionar mărunt al Biroului de Presă al Patriarhiei, să-i ţii lecţii despre etica martirajului din închisori?!

Nu atît îndreptăţirea sau neîndreptăţirea unui alt punct de vedere cu privire la 666 sau la campania cipuirii biometrice contează aici, cît această gravă insolenţă, care angajează păgubos însăşi instituţia Patriarhiei, şi aşa destul de inabilă (şi pînă la urmă de nepărintească) în cele cîteva provocări majore cu care s-a confruntat conştiinţa ortodoxă românească în ultimii ani (cazul Tanacu, cazul dosarelor de colaborare cu vechea Securitate, cazul masonilor în Biserică, cazul Ravenna, cazul Corneanu-Drincec, cazul paşapoartelor biometrice).

Pe gînduri trebuie însă să cadă şi cei incriminaţi pe nedrept: cînd te expui în mitinguri penibile şi la televiziuni imunde alături de reprezentanţi ai M.I.S.A. sau de fel de fel de aventurieri politici extremişti, cînd te foloseşti conjunctural de «serviciile» unor gazetari de scandal, împărtăşind practic cu ei aceeaşi lipsă de scrupule şi acelaşi limbaj de tip vadimist, nu mai trebuie să fie aşa de mare mirarea că multă lume, de la vlădică pînă la opincă, tinde să te asimileze şi să te judece la grămadă cu ei, după un calcul elementar («Spune-mi cu cine te încîrdăşeşti, ca să-ţi spun cine eşti»).

Dar nici de acest aspect nefericit nu poate fi făcut răspunzător părintele Iustin personal, ci anumiţi ucenici de-ai săi fără suficient discernămînt, care s-ar cuveni să înveţe - dacă nu de dragul părintelui, măcar de dragul lui Hristos - ceea ce este de învăţat din recentele împrejurări. Ar cam fi vremea să facă şi ei pasul de la imaturitatea unei anumite haiducii ultraortodoxe la fermitatea cumpănită a sfinţeniei veghetoare, pe care o întruchipează părintele Iustin, alături de alţi cîţiva mari duhovnici în viaţă. Căci altminteri riscă să compromită cauza pentru care pretind a lupta, tîrînd-o în derizoriu, şi să ajungă spînzuraţi de o dreptate pe care o au, dar pe care nimeni nu le-o dă (în afară de o mînă de «fani» isterizaţi, care nu fac decît să le consolideze imaginea publică de primitivism frustrat şi resentimentar).

Sîntem cu toţii plini de nedesăvîrşiri, dar dacă nu vom face efortul (deopotrivă personal şi comun) de a ajunge să răspundem provocărilor curente cu «înţelepciune de şarpe» şi «curăţie de porumbel», atunci nu vom face decît să dăm apă la moara adversarilor sau falşilor prieteni. Or, mi se pare că ceea ce a lipsit agitaţiei recente au fost, de ambele părţi, tocmai aceste două virtuţi cerute de Hristos, în absenţa cărora totul se preface, cu voie sau fără voie, în sterila frenezie românească a «aflărilor în treabă»."


Răzvan Codrescu


Etichete: , , ,

13 martie 2009

Naţiunea suspectă

Jurnalistul britanic Henry Porter, de la The Guardian şi The Observer, a făcut un documentar în egală măsură lămuritor şi zguduitor despre societatea supertehologizată, în care oamenii sînt filmaţi peste tot, 24 de ore din 24, comunicaţiile prin telefonie sau internet sînt monitorizate strict, călătoriile tuturor sînt supravegheate; cineva îţi analizează, cu ajutorul unui program de computer, comportamentul şi stabileşte dacă eşti suspect sau nu, ştie ce cumpărături faci, ce preferinţe culinare ai, în ce restaurante şi supermaketuri obişnuieşti să mergi, cu cine te întîlneşti, care ţi-e programul zilnic. Toate acestea se întîmplă deja în Marea Britanie, iar România se îndreaptă cu paşi hotărîţi spre acelaşi regim.
Controlul va fi total însă abia cînd ni se va implata un cip minuscul sub piele., chipurile pentru mai buna nostră protecţie. Şi nici asta nu mai este aşa de de parte.

Documentarul “Naţiunea suspectă” (Suspect Nation), de Henry Porter, atrage atenţia că, sub pretextul combaterii infracţionalităţii şi a terorismului, se pune la cale un sistem statal de tip poliţienesc, în care toţi cetăţenii sînt consideraţi potenţiali infractori şi de aceea urmăriţi pas cu pas.

Libertatea persoanei este de la Dumnezeu. Cei care o îngrădesc fac, din perspectivă teologică, lucrarea diavolului. Nu contează dacă în noile paşapoarte electronice cu cip din România există numărul 666 sau nu. Este suficient că ele contribuie la proiectul mai vast de control absolut, de încălcare a libertăţilor şi drepturilor noastre civile.

Ateii, indiferenţii religioşi şi toţi creştinii căldicei care au luat în rîs apelul părintelui Iustin Pârvu cu expresia: "să-l scoatem pe dracu din paşaport", poate vor înţelege mai bine despre ce-i vorba urmărind acest documentar.

De asemenea, "gherilele ortodoxe", care, prin prestaţia lor penibilă, au trimis în derizoriu un subiect cu o miză uriaşă, poate vor înţelege cum trebuie susţinut adevărul în contextul secolului XXI, pentru a fi credibili şi convingători.

Etichete: , , ,

27 februarie 2009

FOR cere explicaţii Patriarhiei Române

COMUNICAT

Forul Ortodox Român (F.O.R.) – organizaţia federativă a asociaţiilor ortodoxe din România - luând act de comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române şi de felul în care a fost prezentată presei hotărârea Sfântului Sinod al BOR din 25 februarie 2009 de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Costel Stoica, face următoarea declaraţie:

1. Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române nu precizează nicăieri că Sinodul nu a fost complet. Din adunare a lipsit ÎPS Bartolomeu, unul dintre cei cinci mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Se ştie că în data de 19 februarie 2009, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, alcătuit din opt ierarhi şi prezidat de mitropolitul Bartolomeu s-a exprimat categoric, în unanimitate, împotriva introducerii paşapoartelor biometrice, invocînd argumente teologice şi lipsa unei dezbateri publice prealabile.
Prin urmare, Sinodul nu a fost complet, din el lipsind unul dintre cei mai respectaţi şi iubiţi ierarhi ai BOR, aflat pe poziţii contrare faţă de hotărîrea din 25 februarie 2009, declarată ulterior „unanimă”.

Cerem să fie făcută publică, fără întârziere, stenograma integrală a dezbaterii sinodale, pentru a vedea pe ce baze s-a ajuns la concluziile comunicate. Altminteri este justificată impresia că Sinodul a luat o hotărâre doar în baza unei declaraţii, de altfel jignitoare, venită din partea Ministerului de Interne, prin care ortodocşilor li se oferă „dreptul” de a nu solicita noile paşapoarte, adică de a nu călători. Amintim că dezbaterile Sinoadelor Ortodoxe ecumenice s-au făcut întotdeauna cunoscute credincioşilor, pentru a arăta felul în care s-a ajuns la o concluzie sau alta, făcînd referire şi la opinia exprimată de fiecare episcop în parte prezent la sinod (vezi Actele Sinoadelor Ecumenice). E un exemplu obligatoriu de urmat într-un caz de importanţă capitală ca acesta.

2. Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române nu oferă o soluţie corectă la problema pusă în dezbatere, fiind mai degrabă o tentativă de intimidare, prin recurs la autoritate, a celor care au propus o dezbatere democratică în sînul Bisericii, în calitate de cetăţeni ai statului român. Prin exprimările ambigue ale acestui comunicat, care nu poartă semnătura Sfântului Sinod, ci doar pe aceea a Biroului de Presă al Patriarhiei Române, se produce o tulburare mult mai mare decât aceea pe care Sinodul şi-a propus să o stăvilească.

3. Este inadmisibilă logoreea purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Costel Stoica (la Realitatea TV), care lasă impresia că se identifică cu Sfântul Sinod, depăşindu-şi, în declaraţiile sale de presă, atribuţiile sale de purtător de cuvânt şi asumându-şi rolul de judecător în numele Bisericii.
Costel Stoica nu a fost încă judecat pentru declaraţia sa că “Biserica Ortodoxă încuviinţează avortul în cazul violului”, făcută vara trecută în cazul fetei de 11 ani însărcinate în urma unui viol. Cazul a fost folosit de lobby-ul pro-avort pentru a încerca liberalizarea şi mai pronunţată a unei legi care a permis deja uciderea în 19 ani peste şapte milioane de suflete.

Declaraţia sa de ieri, 26 februarie 2009, prin care a smintit adunarea credincioşilor, contrazice flagrant tradiţia biblică şi canonică a Bisericii, precum şi rezoluţiile emise de un organ bisericesc – Comisia de Bioetică.

Considerăm că, înainte de a-l lăsa pe pr. Costel Stoica să reprezinte Patriarhia Română, Sfântul Sinod ar trebui să-l judece pentru astfel de declaraţii necugetate făcute în presă. Acum, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, folosindu-se de prilejul anunţării unei hotărâri de Sinod, a făcut dezvăluiri din viaţa sa privată, declarând că el şi „colegii săi” îşi vor face paşaport biometric „pentru a fi printre primii”, ceea ce este o sfidare a celor pe care Sinodul declară că îi menajează pe motive de conştiinţă şi de credinţă şi o manipulare a opiniei publice care nu este compatibilă cu funcţia pr. Costel Stoica.

4. Având în vedere declaraţiile necugetate şi necanonice ale purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, potrivnice duhului şi literei Sfintei Scripturi, cerem Sfântului Sinod să confirme că încercările de reducere la tăcere a credincioşilor, în stil miliţienesc, nu reprezintă punctul de vedere al Sinodului, ci eventual o nouă iniţiativă personală a pr. Costel Stoica.

Sfântul Sinod trebuie să rămână garantul păcii şi al armoniei, pronunţându-se categoric şi fără echivoc ori de câte ori cineva încearcă să răpească libertatea credincioşilor.

Forul Ortodox Român
27 februarie 2009



Forul Ortodox Român (F.O.R.), structură federativă fără personalitate juridică, a fost fondat la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentanţilor a 60 de organizaţii civice cu caracter cultural şi social, care au participat la Conferinţa Asociaţiilor Laicatului Ortodox Român. F.O.R. este coordonat de liderii organizaţiilor: Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, A.R.T.R.I., Asociaţia Christiana şi Asociaţia „Rost”.

Etichete: , , ,

26 februarie 2009

Sinodul le face un hatîr "habotnicilor"

Sinodul a dat un comunicat privitor la paşapoartele biometrice în care caută să împace şi capra şi varza. Din acest document, coroborat cu declaraţiile făcute presei, la prînz, de părintele Costel Stoica, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei, reiese că Sinodul nu este îngrijorat de limitarea drepturilor şi a libertăţilor comisă prin introducerea paşapoartelor biometrice, nici nu crede că ne este lezată sensibilitatea religioasă nouă ortodocşilor. Însă, ne face hatîrul să mijlocească pe lîngă autorităţi o soluţie de compromis. Dacă demersul BOR reuşeşte, cine nu vrea paşaport biometric ar putea obţine unul de tip vechi, valabil doar pentru şase luni. Nu ne spune nici părintele Stoica, nici comunicatul ce ieşire vom avea peste doi ani, cînd se vor introduce şi cărţile de identitate biometrice.

În treacăt, mai observ că Sinodul îmbrăţişează poziţia Ministerului de Interne, care ne spune că nu e obligatoriu să avem toţi paşaport şi că, dacă sîntem habotnici, putem să nu-l luăm. Bine, bine, dar de libertatea de mişcare aţi auzit cumva onoraţi poliţişti şi preasfinţiţi părinţi? Oare, prin impunerea unui tip de paşaport care îmi afectează sensibilitatea religioasă, nu-mi limitaţi libertatea de mişcare? Ăsta e un drept al omului garantat şi de Constituţia noastră. Cum rămîne cu respectarea lui?
Mai remarc iritarea sinodalilor pentru că le-a scăpat dezbaterea asta din mînă, fiind iniţiată de un monah din Munţii Neamţului, care nu le-a cerut permisiunea. Aşa că, la punctul 4 al comunicatului, prevăd niscaiva măsuri de siguranţă pentru ca asta să nu se mai întîmple. Ascultare - primesc, dar pumnul în gură - nu. De ce? Că-i democratic (tot aduce părintele Stoica vorba de democraţie) să-mi pot exprima opinia. Şi ăsta e un drept garantat de Constituţie. Ştiu, Biserica e separată de stat, nu e democratică prin structură şi tradiţie, dar atunci de ce mai vorbim de democraţie în Biserică? Dacă vorbim, hai să şi respectăm ce spunem.

Nu în ultimul rînd, urmăriţi reacţiile ateilor la comunicatul BOR, care nu-şi ascund satisfacţia. Jubilaţia lui Costi Rogozanu, invitat să comenteze poziţia BOR la Realitatea TV, e revelatoare. Dar măcar am trăit să-l văd pe Costi că e de acord o dată cu Biserica, pe care altminteri o dispreţuieşte, dacă nu cumva o urăşte. În tot cazul, reacţia lui şi, previzibil, a altora de aceeaşi factură spune multe despre cum a "rezolvat" Sinodul problema. Cam în acelaşi fel ca în cazul Corneanu. Eu unul, mă asşteptam, deci nu mă miră.

Dacă e ceva să mă mire este anunţul că Sinodul a luat această decizie în "unanimitate". Mă miră pentru că, acum cîteva zile, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a difuzat un comunicat prin care respingea categoric paşapoartele biometrice. Acum, ierarhii ardeleni şi-au schimbat poziţia? La fel ca şi în cazul Corneanu (cînd doar ÎPS Bartolomeu a rămas consecvent cu ce hotărîseră; de această dată, vlădica Bartolomeu n-a putut participa la şedinţele Sinodului, din motive de sănătate)? Ce se întîmplă, cum ajung la Bucureşti îşi schimbă automat opinia?

Mai jos redau comunicatul Patriarhiei.




Comunicatul Patriarhiei

În şedinţa de lucru din ziua de miercuri, 25 februarie 2009, Sfântul Sinod a adoptat, în unanimitate, hotărârea nr. 638/2009 în legătură cu problema noilor paşapoarte electronice care includ date biometrice:

1. Ia act de scrisoarea nr. 638 din 28 ianuarie 2009 a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor prin care se solicită o serie de precizări în legătură cu noile paşapoarte electronice care includ date biometrice. (vezi anexa 1).

De asemenea, ia act de lămuririle aduse prin adresa nr.3622071 din 5 februarie 2009 a Ministerului Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2) din care rezultă două asigurări importante:

a. A avea un paşaport este un drept şi nu o obligaţie, paşaportul fiind un document eliberat la cerere pentru cei ce doresc să călătorească în afara spaţiului Uniunii Europene. Astfel, se deduce că cei care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase au libertatea să nu solicite acest nou tip de paşaport;

b. Fiecare cetăţean are dreptul de a cunoaşte în mod direct conţinutul datelor personale incluse în noul paşaport electronic care include date biometrice.

2. Constată că însăşi opinia Comisiei Europene exprimată, la 16 martie 2005, prin Grupul European pentru etica în ştiinţă şi noile tehnologii este împotriva implantării în corpul uman a cip-ului electronic: „utilizarea pentru scopuri nemedicale a implanturilor de informare şi comunicare constituie o potenţială ameninţare la demnitatea umană şi societatea democratică” (pct. 6.4), iar „implanturile destinate supravegherii ... ar putea fi folosite de către autorităţile statale, indivizi sau grupuri pentru a creşte puterea lor asupra altora” (pct. 6.4.4).

3. Întrucât unele persoane au reticenţe faţă de paşapoartele biometrice, se va interveni pe lângă instituţiile Statului Român (Preşedinţie, Parlament, Guvern) cu solicitarea de a se adopta măsurile necesare pentru modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare prin extinderea prevederilor referitoare la cazuri de urgenţă (paşaport temporar) şi la cazuri când, din motive de conştiinţă sau religioase, persoana nu doreşte paşaport electronic care include date biometrice.

4. În viitor, orice iniţiativă de interes general bisericesc, care provine dintr-o eparhie, trebuie, mai întâi, analizată şi dezbătută la nivelul centrului eparhial şi al sinodului mitropolitan, iar apoi să fie înaintată Sfântului Sinod, spre dezbatere şi hotărâre.

5. Văzând tulburarea provocată de opiniile confuze şi contradictorii cu privire la noile paşapoarte biometrice, Sfântul Sinod îndeamnă clerul, monahii şi credincioşii să rămână statornici în credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos, Biruitorul iadului şi al morţii, să sporească în rugăciune şi fapte bune, vieţuind creştineşte în familie, mânăstire şi societate, fără a răspândi panică şi îngrijorare prin preocupare excesivă pentru lucruri trecătoare. Astfel, Dumnezeu ne va lumina, ne va apăra de tot răul şi ne va ajuta să săvârşim binele.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Etichete: , ,

24 februarie 2009

Un grup de asociaţii laice solicită Sfîntului Sinod să intervină pentru eliminarea documentelor de identitate biometrice

Către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte Patriarh,

Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi,

Preasfinţiţi Părinţi Episcopi,

Evenimentele petrecute în ultima vreme au produs o mare tulburare în sânul poporului român, chiar şi între cei care nu sunt mădulare ale Bisericii noastre. Silirea tuturor cetăţenilor români să primească actele de identitate cu cip, fără ca această măsură să fie dezbătută în mod public în ţara noastră, înseamnă poate cea mai gravă încălcare a drepturilor cetăţeneşti, politice şi religioase ale românilor din ultimii 19 ani. Spunem aceasta pentru că, aşa cum rezultă din numeroase studii şi analize ştiinţifice, aceste acte asigură premisele instalării unui nou tip de totalitarism, a unei forme mult mai evoluate de comunism, care duce măsurile de urmărire şi control al persoanei umane până aproape de perfecţiune.

Pentru noi, creştinii, primirea acestor acte are o semnificaţie cu mult mai profundă, pentru că noul sistem de control al fiinţei umane, cu toate codificările şi efectele sale, a fost descris cu o precizie uluitoare în cartea Apocalipsei scrisă în urmă cu 2000 de ani. Afirmaţiile anterioare pot părea destul de dure sau hazardate, numai în cazul în care nu sunt cunoscute consecinţele pe care le va avea impunerea actelor de identitate cu cip în societatea umană. Ne îngăduim aşadar să aducem înaintea Arhieriilor Voastre câteva dintre concluziile studiilor privind efectele primirii actelor de identitate cu cip atât din punct de vedere tehnologic, social şi politic, cât şi religios.

Actele cu cip RFID, mijloc de urmărire şi control al persoanei umane

Cipul biometric RFID nu este numai un simplu circuit electric în care se înmagazinează o mulţime de date personale, în funcţie de scopul şi funcţia pe care acestea o îndeplinesc. Este, în primul rând, un microemiţător care se activează de undele radio şi funcţionează pe distanţe de până la câteva zeci de metri, în funcţie de puterea aparatului de scanat (cititorul RFID-ului). Prin urmare, cipul biometric este o instalaţie prin care persoanei umane i se dă o identitate electromagnetică/digitală care, în plus, deconspiră prezenţa persoanei pe o distanţă considerabilă şi, odată „citită” identitatea sa, informaţiile sunt stocate într-o bază de date.

Aceasta înseamnă că amplasarea de scanere de mare putere (sistem wireless) pe străzi, la intrarea în instituţii, magazine, spitale şi chiar blocuri, va face posibilă identificarea şi supravegherea permanentă a persoanei atâta timp cât aceasta se mişcă în spaţiile unde există astfel de centrale de culegere a informaţiei emise de cipurile RFID. Deja în unele ţări accesul în diverse instituţii sau spaţii publice se realizează numai pe baza identificării, scanării şi verificării datelor conţinute în cipul legitimaţiei primite1.

Întregul istoric al vieţii personale al cetăţeanului, astfel urmărit, va fi înregistrat în mai multe baze de date personale atât din Europa, cât şi din SUA, care se doresc a fi interconectate în viitorul imediat2.

Dezbaterile în jurul tehnologiei RFID au scos în evidenţă pericolele mari legate de folosirea ei pe scară largă. Cele mai mari pericole sunt cele legate de prefigurarea unei societăţi a controlului: „Aceste tehnologii ne duc, de asemenea, la o confruntare făţişă cu probleme legate de tipul de societate pe care vrem să îl creăm (de exemplu, societatea controlului). Tehnologiile omniprezente (invazive faţă de viaţa intimă) sunt în mod evident legate de probleme care depăşesc aspectele pur tehnice, şi care trebuie abordate de autorităţile publice.”3

În acelaşi timp, odată cu introducerea actelor de identitate cu cip, se anunţă declanşarea unui proces de racordare a tuturor reţelelor comerciale la internet, cu intenţia de a înregistra atât toate bunurile comercializate, după codul de bare specific fiecăruia, dar şi cine şi ce a cumpărat de-a lungul timpului.4 Există proiecte oficiale, unul din ele aparţinând chiar statului român, prin care se susţine unificarea cardului bancar cu cel de identitate, pentru a obţine un singur fel de card.5

Ceea ce îngrijorează foarte mult este faptul că în Regulamentul European 2252/2004 privitor la obligativitatea paşapoartelor biometrice se lasă în mod explicit deschisă problema modului în care vor arăta documentele de identitate electronice pe viitor. Cu alte cuvinte, se va merge dincolo de actualele paşapoarte cu RFID.6

În concluzie, introducerea actelor de identitate cu cip naşte următoarele probleme:

* re-crearea identităţii persoanei umane prin aplicarea unei etichete electronice. Din acel moment, pentru stat, persoana umană există în măsura în care corespunde cu datele biomterice din RFID;
* identitatea electronică a individului devine o sursă de informaţii aflată la discreţia statului şi a hackerilor. Sistemul digitalizat al identificării persoanelor deschide larg uşa abuzurilor statale şi nu numai;
* prin obligativitatea introducerii actelor de identitate cu cip se încalcă dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, precum şi libertatea religioasă7;
* posibilitatea neîngrădită de a obliga oamenii să accepte acte de identitate din ce în ce mai avansate în tehnologia digitală, sub pretextul progresului şi al „securizării”;
* încălcarea dreptului la intimitate şi viaţă privată, prin intermediul unor tehnologii descrise chiar de inventatorii lor drept „invazive şi ubicue”;
* identitatea electronică a persoanei este introdusă în paralel cu digitalizarea tuturor aspectelor vieţii sociale, economice şi politice. Acest lucru creează posibilitatea unei permanente supravegheri a persoanei umane, posibilitate dată de tehnologia RFID.

Prin urmare, actele de identitate cu cip inaugurează o epocă a supravegherii totalitare a persoanei umane, în care dreptul la viaţă privată şi intimitate este complet anulat şi unde cei care deţin controlul datelor noastre personale şi a softului care ne permite accesul în anumite instituţii sau posibilitatea de a cumpăra ceva vor deţine o puterea absolută asupra destinului nostru social, politic şi chiar a vieţii noastre private.

Implantarea cipului biometric sub piele

Motivul principal invocat de autorităţi pentru emiterea actelor cu cip nu este altul decât securizarea sporită a actelor de identitate, însă, în mod paradoxal, realitatea dovedeşte contrariul. Dintre cele câteva milioane de paşapoarte pe foi emise în ţara noastră în ultimii ani, până în prezent, nu au fost falsificate decât un număr infim.

În acelaşi timp însă, noile acte de identitate cu cip sunt o invitaţie larg deschisă pentru falsificarea lor, ceea ce poate avea efecte deosebit de grave. Cu o tehnologie care poate fi achiziţionată din comerţ, s-a demonstrat că poate fi citită şi copiată informaţia conţinută în actele trecătorilor de pe stradă, toate datele lor personale, cu premisele de a fi clonat un nou act de identitate având aceleaşi date.8

Uşurinţa cu care actele de identitate biometrice pot fi falsificate va duce în scurtă vreme la înmulţirea furtului de identitate, adică la infracţiuni de tot felul comise sub identitatea unei alte persoane. Aşa cum arată unele studii, acest fenomen va avea ca urmare logică creşterea infracţionalităţii9 şi a haosului social, însoţite, în mod evident, de revolta celor păgubiţi şi a celor acuzaţi pe nedrept. Rezolvarea acestei situaţii, soluţie anticipată deja în anumite locuri de pe glob10, nu va fi decât implantarea cipului sub piele11.

În concluzie, primirea actelor de identitate cu cip nu este decât primul pas al unui proces care are ca finalitate anticipată deja implantul cipului sub piele. Odată pasul făcut, societatea în ansamblu şi fiecare dintre noi se înscrie în acest proces.

Actele de identitate cu cip, poartă către un nou tip de totalitarism

Comisia Europeană deja foloseşte pe scară largă RFID-ul pentru a identifica animalele fermierilor de pe cuprinsul teritoriului european. Conform normelor europene, fiecare cal şi fiecare vacă trebuie să aibă un document de identificare care sa conţină un cod de bare şi un număr unic. Mijlocul tehnologic RFID este folosit cu mare eficienţă pentru ca oficialii europeni să aibă evidenţa şi controlul proprietăţii private a oamenilor. Proprietarii care nu îşi înregistrează animalele cu cipul electronic nu le pot vinde şi sunt pasibili de amenzi mari. S-a creat şi logistica necesară stocării tuturor datelor într-o unică bază de date.12

Într-un alt proiect susţinut de Comisia Europeană se urmăreşte crearea în următorii ani a unui internet al tuturor lucrurilor. Adică, fiecare obiect al lumii reale primeşte o etichetă RFID, ceea ce-i permite a avea o prezenţă individuală digitală în reţeaua noului tip de internet13. Prin intermediul acestui internet la care pot fi conectate şi cipurile biometrice ale tuturor persoanelor şi animalelor existente se poate realiza o urmărire totală şi, în consecinţă, un control perfect al fiecărui obiect, al fiecărui animal şi, de ce nu, şi al fiecărui om. Mai mult, se poate genera, pe baza acestor informaţii, o diagnoză şi o prognoză privind activitatea, preferinţele, atitudinile şi comportamentul tuturor oamenilor. Acest lucru deja se întâmplă în cazul cipurilor implantate animalelor, în special bovinelor. Se doreşte ca nimic să nu se mai poate întâmpla fără acordul celor care controlează sistemul. Bineînţeles că urmărirea nu se va putea realiza la o asemenea scară decât prin intermediul programelor de calculator.

Acest sistem permite instanţelor politice sau poliţieneşti aflate la pupitrul de comandă al acestui sistem universal de supraveghere a lucrurilor, animalelor şi oamenilor un control absolut al vieţii fiecăruia dintre noi. Printr-o simplă apăsare de buton, în cazul în care cineva devine indezirabil, se va putea interzice accesul acelei persoane la locul de muncă, la propriul cont bancar, în magazine, în spital sau chiar în propria casă. Aceasta, bunăoară, în contextul în care pe motive de siguranţă accesul în toate aceste locuri se va face pe baza semnalului cipului RFID aplicat pe actul de identitate sau sub piele14.

Obligativitatea de fi înscris în cipul biometric amprentele digitate de la toate degetele developează extrem de clar intenţia de a transforma întreaga lume într-o masă de suspecţi şi potenţiali terorişti, căci amprentarea este o operaţiune specific poliţienească, aplicată suspecţilor şi infractorilor. Măsura restrânge vizibil drepturile civile, aplicând prezumţia de vinovăţie unor întregi populaţii15.

Avem noi oare astăzi dreptul să contribuim prin primirea actelor de identitate cu cip la configurarea unui sistem continental sau mondial de urmărire şi control a persoanei umane?

Putem fi noi oare siguri că mâine acest sistem nu va ajunge pe mâna unor dictatori precum Hitler sau Stalin, care să ne impună respectarea unor legi anticreştine şi să terorizeze o lume întreagă?

Avem noi siguranţa că prin acest sistem lumea nu se va putea transforma mâine într-o mare închisoare?

Aceste întrebări devin foarte actuale mai cu seamă în contextul impunerii actelor de identitate cu cip fără o dezbatere publică, fără acordul populaţiei şi în sensul încălcării unor drepturi fundamentale ale omului, măsuri specifice mai curând unei dictaturi decât unui stat democratic.

De asemenea, motive serioase de îngrijorare ne dau legile anticreştine care se impun deja în comunitatea Europeană, şi avem în vedere în special încercarea de impunere a recunoaşterii căsătoriilor între homosexuali16 şi a „drepturilor” care decurg de aici: adopţia de copii, promovarea homosexualităţii în şcoală; dar şi impunerea evoluţionismului ca teorie recunoscută oficial în educaţie17.

Poate oare un creştin să crediteze prin primirea actului de identitate cu cip un sistem totalitar de urmărire şi control al persoanei umane, un sistem care încalcă în mod abuziv drepturile fundamentale ale omului şi etica socială creştină a societăţii?

Dacă acum, când sistemul de supraveghere totalitară a individului nu este pus la punct, ni se refuză despotic dreptul la alegere şi exprimare liberă, ce se va întâmpla atunci când sistemul de supraveghere şi represiune va fi dus până aproape de perfecţiune?

Actele de identitate cu cip din perspectivă creştină

Pentru noi, creştinii, introducerea actelor de identitate cu cip are o semnificaţie deosebită tocmai prin perspectivele pe care le deschide folosirea cipului în controlul absolut al vieţii fiecărui om de pe planetă.

1. Digitalizarea datelor noastre biometrice şi a întregului istoric al vieţii noastre sociale şi comunitare, precum şi îndosarierea acestora, constituie unul din cele mai grave atentate la viaţa noastră personală şi la intimitatea noastră. Din persoane suntem transformaţi în nişte şiruri de cifre, din chip al lui Dumnezeu suntem reduşi la dimensiunea de obiecte şi numere. În faţa statului nimeni nu va mai fi considerat o persoană umană, ci doar un număr al unui dosar digital cu o importanţă mai mare sau mai mică pentru securitatea sistemului. În comunism omul era socotit ca avea măcar o existenţă concretă, prin faptul că anumiţi oameni trebuiau să se ocupe în mod personal de tine, să te urmărească sau să te interogheze. Sistemul electronic de urmărire elimină această necesitate.

2. A aplica fiecărui om un cip, fie în acte, fie sub piele şi a-i condiţiona relaţia cu lumea prin intermediul acestuia ne trimite cu gândul la cartea Apocalipsei care dintr-o scriere profetică ajunge, în lectura ultimilor evenimente, să se transforme într-o analiză minuţioasă a efectelor primirii cipului.

Versetele 16, 17, 18 din capitolul 13 din Apocalipsă par definitorii pentru înţelegerea aspectelor esenţiale pe care le presupune primirea cipului:

a) Obligativitatea descrisă de cuvântul „sileşte pe toată lumea”;

„Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte”. Apoc. 13, 16.

b) Nu va putea vinde sau cumpăra decât cel care are semnul fiarei asupra sa;

„Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” Apoc. 13, 17.

c) Se indică numărul 666 ca numărul numelui fiarei.

„Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” Apoc. 13, 18.

Dacă analizăm puţin ce însemnă primirea actelor de identitate cu cip prin prisma celor trei versete vom constata următoarele:

- Într-adevăr, precum se spune în versetul 13, toată lumea este obligată prin Regulamentul european 2252/2004 şi Raportul A6-0500/2008 al Parlamentului European să primească actul de identitate cu cip. În privinţa implantului cipului sub piele, fapt descris extrem de precis de cuvântul χάραγμα18, putem spune că până acum acest lucru se realizează doar în câteva ţări din lume şi doar la un număr redus de oameni. Tehnologia cipului de implant este însă deja în prag de finalizare. Din perspectiva studiilor invocate de firma Verichip, implantul se face în prezent pe mâna dreaptă, cu perspectiva de a fi pus şi pe frunte ca loc în care variază foarte rapid temperatura19.

- Nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere dacă nu va avea acest buletin, lucru care se urmăreşte a se realiza în următorii ani;

- Numărul 666 este asociat de creştinii din toată lumea cu antihristul, însă înainte de toate el este un număr simbolic. 666 erau numărul de talanţi care erau aduşi ca bir regelui Solomon de către popoarele care îi erau supuse20. Deci acest număr simbolizează robia, recunoaşterea publică a stăpânului la care te supui. Cipul biometric poate fi asociat în mod logic cu lucrarea celui rău tocmai prin puterea de urmărire şi control pe care o conferă unui singur centru de putere în Europa şi America, deocamdată.

A existat oare în istoria omenirii un totalitarism sau o dictatură cară să vrea binele omului?

Este oare de la Dumnezeu acest control absolut care se poate realiza în următorii ani prin intermediul cipului RFID?

Prin urmare, procesul primirii buletinului cu cip, cu toate efectele sale sociale, economice şi religioase a fost descris cu fidelitate în urmă cu două mii de ani. Dar, deşi buletinele cu cip sunt perfect anticipate de profeţie, ele nu epuizează conţinutul acesteia. Mai rămâne să fie implantat cipul pe mâna dreaptă şi pe frunte pentru ca profeţia să se împlinească în mod complet.

Care sunt diferenţele dintre cele două sisteme:
cip în actul de identitate şi cip implantat sub piele?


Din punctul de vedere al efectelor sociale, economice, politice şi religioase se pare că nu există absolut nici o diferenţă. Neacceptarea sau lipsa actului de identitate cu cip va face imposibil accesul în anumite instituţii sau locuri publice, va împiedica cumpărarea şi vânzarea, va limita până la anulare toate drepturile sociale, politice, civice şi chiar dreptul la asistenţă medicală etc.

Deci, practic, deţinerea actului de identitate cu cip inaugurează epoca controlului total, al pierderii oricărei libertăţi, epoca în care refuzul de a respecta o lege antihristică, cum este aceea a educării propriilor copii în legea desfrânării şi a homosexualismului sau a ateismului, îţi poţi pierde dreptul de a exista social.

Singura diferenţă existentă între cele două sisteme este aceea a gradului de aplicare, de articulare a acestui semn, numit de Sfânta Scriptură al fiarei, asupra fiinţei umane. Această diferenţă este semnificativă, căci implantul cipului sub piele face imposibilă lepădarea acestui mecanism de urmărire şi control care prin inserarea sa subcutanat ajunge să facă parte din propriul nostru trup. Însă după cum evoluează lucrurile nu ar trebui să se mire nimeni dacă după 10 ani de experimentare a actelor de identitate cu cip s-ar impune sub motive de securitate implantul.

Preafericite Părinte Patriarh, Înalt Preasfinţiţi Părinţi Mitropoliţi, Preasfinţiţi Părinţi Episcopi, venim înaintea arhieriilor voastre cu rugămintea fierbinte de a interveni pe lângă autorităţile publice europene şi româneşti pentru:

a) respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale şi a Constituţiei României21;

b) retragerea ordonanţei privind impunerea obligativităţii actelor de identitate cu cip biometric;

c) Prevederea riguroasă în toate legile ce privesc evidenţa populaţiei a obigativităţii statului român de a elibera acte de tip vechi şi a posibilităţii de a elibera la cerere acte biometrice. Impunerea actelor biometrice este o încălcare flagrantă a libertăţilor fundamentale ale fiinţei umane şi un afront adus Creştinilor din România.

Ne adresăm Arhieriilor Voastre parafrazând cuvintele prin care în urmă cu doi ani Preasfinţitul Hrisostom, episcopul Jiciei, se adresa arhiereilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, rugându-vă să vă pronunţaţi soborniceşte şi să atenţionaţi parlamentul şi guvernul României asupra următoarelor:

* „pericolul pe care-l presupune strângerea şi stocarea datelor despre viaţa personală a oamenilor, mai ales despre convingerile religioase şi politice, despre sănătate, persoane cunoscute, călătorii, ş.a.;
* nedreptatea de a identifica un om de la depărtare fără ştiinţa lui, mai ales în locurile unde el nu este dator să se prezinte;
* dreptul fiecărui om liber de a şti ce fel de informaţii se află în dosarul lui electronic, precum şi faptul că lista datelor care se păstrează trebuie să fie clar definită;
* mijloacele de identificare a omului nu trebuie să dăuneze sănătăţii lui, să înjosească cinstea şi demnitatea lui;
* nu trebuie folosite mijloacele de identificare ce ţin de trupul uman;
* protestăm faţă de folosirea RFID în identificarea oamenilor, având în vedere că ele sunt folosite la identificarea animalelor;
* în nici un caz nu trebuie înfiinţată o bază de date centralizată din cauza posibilităţii intrării în sistem a unor persoane rău intenţionate, precum şi a serviciilor secrete străine;
* este fundamental să se introducă dreptul de alegere a documentelor de identitate fără cip pentru cei care din motive religioase sau alte motive umane nu vor să primească buletine electronice”.

Exemplul Sinodului Patriarhiei Moscovei, al Bisericii Ortodoxe a Greciei, al Bisericii Ucrainene (ce ţine de Patriarhia Moscovei), al Bisericii Ciprului, al Bisericii Serbiei şi, nu în ultimul rând, al Chinotitei Sfântului Munte Athos care au luat poziţii oficiale, reuşind să stopeze la vremea respectivă campania de introducere a buletinelor electronice, constituie pentru noi o întărire în credinţa că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române poate împiedica încălcarea fragrantă a drepturilor fundamentale ale omului şi a conştiinţei creştine prin impunerea abuzivă a actelor de identitate cu cip.

Ce rost a mai avut jertfa tinerilor din decembrie 1989, care s-au dus la Domnul strigând „vom muri şi vom fi liberi”, dacă acum, după numai 19 ani, ne reîntoarcem la totalitarism. Libertatea are o cu totul altă valoare atunci când te lupţi cu preţul vieţii ca să o câştigi, încât nu ştim dacă suntem îndreptăţiţi, în faţa lui Dumnezeu care ne-a dăruit-o şi în faţa martirilor care s-au luptat pentru ea, să o cedăm în mâinile unei posibile dictaturi, unei forme de comunism mult mai eficace în supravegherea persoanei umane decât cea de sub care abia ne-am eliberat.

Mai sunt doar câteva zile până la începerea Sfântului şi Marelui Post când toţi creştinii ortodocşi sunt chemaţi să-şi spele haina sufletului prin Taina Spovedaniei. După cum ştim, mărturisirea la duhovnic are un caracter strict secret, iar păstrarea tainei celor mărturisite este o poruncă sfântă a Bisericii pe care nici o lege omenească nu o poate anula. Înţelegem de aici că atentarea la intimitatea persoanei umane prin controlul total este şi o măsură împotriva Tainelor Bisericii.

Ne-am adresat Arhieriilor Voastre cu nădejde tare că în ceasul acesta de mare cumpănă pentru poporul român vom reuşi să fim împreună, ierarhi, preoţi şi simpli credincioşi, uniţi într-un gând şi o simţire pentru a reacţiona cum se cuvine şi ca nu cumva, din teama de a nu supăra pe oameni, să mâniem pe Dumnezeu.

Mărturisindu-vă tot sprijinul nostru la luarea unei atitudini clare şi ferme, vă încredinţăm de toată dragostea noastră şi de respectul cuvenit Arhieriilor Voastre.

În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, 22 februarie 2009

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului

Asociaţia Dascălilor din România

Asociaţia Drept

Şcoala Brâncovenească

Asociaţia ieromonah Arsenie Boca

Asociaţia Metamorfosis

Fundaţia "Sfinţii Martiri Brancoveni" – filiala Suceava

Fundaţia "Memoria" – filiala Suceava

Asociaţia Brâncoveanu

Asociaţia Prologos

Asociaţia Altermedia

Asociaţia Provita - Filiala Bucureşti

A.R.T.R.I

Asociaţia ROST

------------------------------------------

UPDATE

14 de asociatii neguvernamentale au achiesat la Memoriul de mai sus, fara ca prin aceasta sa alcatuiasca vreo grupare anume. Alaturarea lor este conjuncturala si punctuala. Memoriul nu a fost facut nici in numele Forului Ortodox Roman - chiar daca patru dintre organizatii semnatare fac parte din acesta-, nici al vreunei alte structuri federative.

In pofida acestei ralitati, la citeva ore dupa ce am facut public Memoriul (in premiera pe blogul acesta), cineva l-a redifuzat cu mentiunea ca vine din partea Asociatiilor Laicatului Ortodox, trimitind la un soi de structura federativa, cu acronimul penibil ALO, facuta pe coltul mesei pentru a crea confuzie intre mireni si a submina singura federatie a laicatului, FOR.

In aceste conditii, tin sa precizez ca Asociatia ROST face parte din Forul Ortodox Roman, constituit in noiembrie 2008, si din nici o alta federatie - cu sau fara personalitate juridica. Dupa stiinta mea, nici celelalte asociatii nu fac parte din ALO.

Etichete: , , , , , , ,

19 februarie 2009

În ROST, despre paşapoartele biometrice


A apărut numărul 71-72 al revistei ROST. Între altele, conţine un consistent grupaj de texte despre introducerea paşapoartelor biometrice, văzută de mari duhovnici, teologi şi jurnalişti. Nu lipsesc nici poziţiile exprimate de Biserica Ortodoxă Sârbă şi de Biserica Ortodoxă Greacă cu privire la documentele de identitate biometrice.

Revista ROST poate fi procurată în sistem de abonament de la redacţie (vedeţi secţiunea Abonamente din pagina revistei) sau în Bucureşti de la librăriile “Vasiliada” şi “Sophia”; în Braşov de la librăria “Okian”; în Constanţa de la librăria “Brâncovenească” şi de la Prăvălia Predania; în Suceava de la librăria “Sf. Voievod Ştefan cel Mare”; în Iaşi de la librăriile Sedcom Libris; în Cluj de la librăriile Arhiepiscopiei Ortodoxe, în Arad de la Libraria "Logos", în Timişoara de la Libraria “Sf. Siluan”, în Galaţi de la librăria "Lumina".

Etichete: ,

Au voie ortodocşii să critice tehnologia?

de Ovidiu Hurduzeu

În cursul dezbaterilor din jurul paşapoartelor biometrice s-a ajuns în mod inevitabil la subiectul „tehnologie”. Au prevalat luări de poziţie naive în genul „tehnologia este bună dar are şi părţi negative”. Opiniile competente (Vlad Niculescu-Dincă) au fost puţine şi s-au concentrat pe detalii. Nici un comentator nu şi-a propus să folosească „afacerea paşapoartelor biometrice” pentru a stârni o discuţie mai largă despre rolul tehnologiei în societatea de astăzi. Într-o ţară răvăşită de industrializarea comunistă şi subjugată miturilor societăţii de consum, să critici tehnologia este încă „politic incorect”. Acuza de tehnofob iraţional (care nu are „expertiza” necesară pentru a se pronunţa asupra unor chestiuni de „strictă specializare”) este lipită peste mai vechile etichete „fundamentalist ortodox”, „păşunist” şi ubicuul „legionar”. Mai există şi prejudecata că expertul, el singur este capabil să evalueze problemele şi situaţiile tehnice. În discuţiile despre cipuri, „experţii” , de la inginerii de software la funcţionarii de la paşapoarte, au fost chemaţi să rostească adevăruri definitive În timp ce vorbele părintelui Iustin Pârvu erau demonetizate, publicul asculta cu reverenţă gnoza experţilor-sacerdoţi. [...]

Marea tehnologie favorizează statul supranaţional, integrarea corporatistă şi controlul comportamentelor umane. Controlul exercitat asupra individului de statul managerial şi corporaţiile transnaţionale satisface o necesitate tehnologică. Un sistem hipercomplex, de dimensiuni planetare, nu-şi permite să acorde autonomie componentelor sale întrucât independenţa lor ar creea o stare de haos. Totul trebuie să conveargă spre împlinirea obiectivului primordial: eficienţa, obţinută prin adaptarea cu rigoare matematică a maşinilor la scopurile utilitare pentru care au fost create. În Sistem, omul, considerat o maşină productivă, răspunde şi el unor necesităţi tehnice, Nevoile sale omeneşti sunt luate în consideraţie numai atâta timp cât satisfacerea lor respectă un protocol tehnic iar individul, în rolul său de sclav specializat, contribuie la sporirea eficienţei. Munceşti într-o corporaţie, ai o „poziţie”, un „venit”, eşti un sclav fericit. Ai paşaport cu cip, eşti liber să vizitezi Disneyland-ul, Las Vegas, să munceşti în UE. Te opui? Eşti un nimeni fără identitate. Orice considerente etice sau religioase, care s-ar opune satisfacerii necesităţilor tehnologiei sau ar interfera în mod „parazitar” cu logica ei, trebuie extirpat din Sistem. Sau adaptat „factorului tehnologic”. [...]

Protestăm că paşapoartele biometrice ne transformă într-un număr deşi noi înşine reducem totul la cifre şi „funcţionalitate”. Ne supără că poliţistul de la frontieră ne ia drept obiect de inventar, ne scanează după iris şi retină. Uităm însă că în societate nu contează decât fiinţa noastră măsurabilă, scanabilă, menită să fie lesne „citită”, interpretată şi pusă la treabă. Dacă ne îngrozeşte implantarea de date sub piele, de ce acceptăm să ne tot implantăm „îndemânări” lucrative, „skills”-urile pe care le updatăm în funcţie de necesităţile „economiei”? Nu cumva CV-ul „la zi” este paşaportul nostru biometric pentru a ne branşa la sistem? [...]

Apelul lui Iustin Pârvu este o mărturisire a numelui lui Dumnezeu în mijlocul noilor idoli şi un îndemn la eliberarea persoanei timpurilor noastre. Este un cuvânt viu care vrea să ne aprindă – „Am venit să aprind focul pe pământ”, spune Mântuitorul. Deocamdată, de aprins nu s-a aprins nimeni, doar s-au „energizat” ciberantropii însărcinaţi să menţină Ortodoxia în Sistem.

CITITI INTEGRAL pe site-ul lui Ovidiu Hurduzeu.

Etichete: , , , , , ,