"Şi morţi vom izbîndi!"  

Pe 21 noiembrie s-au împlinit doi ani de la nasterea în Cer a parintelui Gheorghe Calciu, unul dintre marii nostri duhovnici si marturisitori, fost detinut politic timp de 21 de ani sub comunisti. Un reper fundamental într-o Românie bezmetica. A plecat, dar nu ne-a parasit. Ne-a lasat un model de viata, cuvinte de învatatura si amintiri pilduitoare. Iar din cînd în cînd, îi simtim umbra duhului deasupra inimilor noastre.

Parintele Calciu, cu ajutorul caruia am pornit la drum în proiectul ROST, face parte din generatia de martiri ai Bisericii si ai neamului, în fata carora s-ar cuveni sa ne smerim si sa ne închinam.

Revista ROST, în rînd cu alte publicatii si organizatii civice, s-a angajat, înca de la fondarea sa, într-un efort permanent de trezire a memoriei colective. De sase ani încoace, scoatem la lumina, din ignoratele sau manipulatele politic dosare ale istoriei, chipuri de eroi, martiri si sfinti ai neamului românesc. Am organizat expozitii, conferinte, dezbateri si lansari de carte pe tema terorii pe care sistemul comunist a mentinut-o cîteva decenii, a suferintelor din închisorile comuniste si a marturisirii crestine pe care au dat-o luptatorii anticomunisti. N-am obosit sa aratam ca primejdia comunista este înca vie si ca rezistenta anticomunista nu presupune doar un razboi vazut, ci mai ales unul nevazut, întrucît comunismul este o forma de manifestare a Raului în cetate. Aceia care sustin ca experimentul comunist trebuie tratat la trecut sunt din tagma celor care cred ca diavolul nu exista.

În acest context, ROST s-a raliat unei campanii pentru canonizarea sfintilor din temnita, initiata recent de un grup de intelectuali crestini. Parintele Iustin Pârvu, de la Petru Voda, spune ca napastele care se abat asupra noastra sînt pricinuite si de faptul ca nu ne cinstim sfintii temnitelor. Caci asta e realitatea: foarte putini dintre crestinii ortodocsi români au fost interesati sa afle cine au fost Pr. Daniil - Sandu Tudor, Pr. Ilie Lacatusu, Pr. Ilarion Felea, Maica Mihaela Nicoara, Constantin Oprisan, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcanescu si atîtia altii. Mii de români crestini au trecut prin Calvar, pe urmele Mîntuitorului. Si dintre acestia multi s-au sfintit prin moarte muceniceasca sau prin suferinta.

Învatatura Bisericii Ortodoxe este ca un mucenic este sfînt din clipa mortii. Singura conditie pentru canonizare este ca acesta sa fi marturisit dreapta credinta a Bisericii. Sinodul nu face altceva decît sa constate ca mucenicul a dat marturia cea buna. Pentru canonizarea sfintilor mucenici nu e nevoie de minuni – desi unele s-au savîrsit deja.

Credem ca Sfîntul Sinod ar putea alege o zi de praznuire a întregului sobor de noi marturisitori, în care sa fie cinstiti si cei despre ale caror patimiri mucenicesti nu s-au pastrat marturii scrise sau orale. Patimirea lor o stie doar Dumnezeu, Cel care i-a primit în Împaratia Sa.

Pe de alta parte, ROST sustine o initiativa de modificare a unei legi în directa legatura cu campania pentru canonizarea sfintilor din închisori. Alaturi de alte 15 organizatii civice, am semnat o scrisoare deschisa catre presedintele Traian Basescu, Guvern si Parlamentului României, prin care semnalam „acte grave de instigare la ura religioasa si nationala, precum si încalcarea libertatii religioase si de gîndire a crestinilor ortodocsi”. Scopul acestui demers este recunoasterea prin lege a genocidului anticrestin în România comunista si dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe.

În document aratam ca „majoritatea fostilor detinuti asa-zis «politici», printre care se numara 2.000 de preoti ortodocsi, în afara de calugari, au fost învinuiti în mod fals de «spionaj» si de alte delicte care pot fi încadrate la infractiuni contra pacii si omenirii”. Or, în aceste conditii, este de înteles, pe undeva, rezerva Sfîntului Sinod al BOR în privinta canonizarii unor mucenici care au fost condamnati pentru “spionaj”, “apartenenta la organizatii extremiste, antisemite”, “crime de razboi” etc. Desi Sfîntul Sinod ar trebui sa se teama mai tare de Dumezeu decît de oameni.
Demersul nostru nu este politic, ci strict juridic, si vizeaza îndreptarea Ordonantei de Guvern nr. 31/2002, devenita lege, care, reinstaureaza cenzura pe motive politice si de credinta, sub amenintarea cu închisoarea. De exemplu, legea pedepseste penal „antisemitismul”, fara sa-l defineasca si fara sa enumere faptele considerate infractiuni de antisemitism (semiti sînt si arabii, deci putem fi acuzati de antisemitism daca vorbim despre terorismul arab?). Un text legislativ incomplet si confuz duce la abuzuri ca acelea comise bunaoara în Italia, unde cîtiva preoti catolici au fost chemati în judecata pentru ca au spus, în predici, ca evreii l-au omorît pe Hristos. De altfel, într-un raport postat pe site-ul oficial al Comunitatii Evreiesti din România românii ortodocsi sînt învinovatiti ca sustin acelasi lucru. Sub incidenta legii astfel interpretate cad slujbele Învierii, slujba Prohodului Domnului din Vinerea Mare (motiv pentru care Sf. Sinod a si eliminat, pe tacute, 13 strofe), precum si scrierile unor Sfinti ca Ioan Gura de Aur si Efrem Sirul.

De asemenea, legea este discriminatorie pentru ca, în timp ce asigura cinstirea memoriei evreilor si tiganilor care au suferit de pe urma dictaturilor antonesciana si comunista, nu le da acelasi drept si crestinilor persecutati în secolul trecut. Dimpotriva, avînd în vedere condamnarile lor penale, memoria acestor crestini este defaimata – cum s-a întîmplat recent, la Iasi, cînd cu interzicerea expozitiei “Destine de martiri” –, iar cei care ar vrea sa-i reabiliteze sînt amenintati cu puscaria.

Una peste alta, cum am mai spus-o, ortodoxul se caracterizeaza si prin curaj. Cînd e vremea marturisirii, nu avem voie sa acceptam pumnul în gura, ori sa fim complexati de o legislatie anticrestina.

Întareasca-ne cuvîntul parintelui Gheorghe Calciu: ”O sa se bata cu noi si morti, iar noi o sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbîndi!”