Vedere de pe Centură
România ca o pradă

Viorel Patrichi

Oare ce mai reprezintă statul pentru cei care fură de rup? Are rost să ne mai întrebăm? Toţi am primit răspunsul de la un om de afaceri. „Statul este un pachet de legi care generează instituţii care trebuie să fie puternice. În momentul în care instituţiile statului sunt puternice, atunci suspiciunea de fraudă, care planează asupra tuturor şi a toate, începe să se estompeze. O instituţie puternică spulberă suspiciunea. Istoria ne arată că rezerva de cadre a partidelor nu este pregătită. Aşa că apelează în exterior. Lista de oameni ai lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume. Şi nu e vorba de Liviu Mihaiu. Aţi uitat de Traian Ungureanu, Sever Voinescu, Cătălin Avramescu. Şi oameni pe care nu-i cunosc. Au lucrat în structuri private. Enunţat de anumiţi domni, cuvântul «mogul» are conotaţii negative, fără nici o legătură cu realitatea.

Este un cuvânt ca oricare altul, care vrea să definească un grup de ticăloşi. Eu mă consider un om de afaceri. Oamenii de afaceri pot încerca să-şi planteze oamenii în structuri-cheie ale statului. Nu am oameni în structurile statului. Pentru mine ar fi mai uşor să cumpăr unul din structură, decât să-l plasez acolo, dacă aş vrea să fac astfel de lucruri... Dacă statul este incapabil să-şi protejeze resursele, este treaba statului. Omul de afaceri încearcă. Este treaba statului să-l prindă şi să-l lege. Întăriţi-vă statul!”, a recomandat Sorin Ovidiu Vântu. Aici ar trebui să intervină oamenii politici. Dacă am avea. Doar prin ei ne putem construi statul şi, indirect, ţara. Altfel, eforturile oamenilor obişnuiţi – fie ei şi oameni de afaceri, „moguli”, „oligarhi” – ar fi inutile, iar statul se prăbuşeşte în anomie fiindcă structurile mafiote parazitează sistemul.
Actorul Dorel Vişan, un prisăcar pasionat, spunea recent că un stup bezmetic poate fi salvat extrem de greu. Spre deosebire de statul român actual, o familie de albine este un sistem perfect. Dacă ştiubeiul rămâne fără matcă (bez matki – în limba slavă), adică „bezmetic”, albinele lucrătoare îşi dezvoltă nişte false ovare şi încep să depună ele însele ouă. Numai că ouăle lor nu sunt fecundate şi nu iese nimic din ele, iar stupul moare. Eu îi consider pe oamenii de afaceri oneşti tot un fel de albine lucrătoare, mai eficiente decât majoritatea. Ce ne facem atunci când „mogulii” au o atitudine antinaţională? Dar atunci când politicianul ajuns la putere e dublat de un „oligarh”? Dinu Patriciu spune frecvent că statul este un prost administrator şi că trebuie privatizate resursele strategice. Nu întâmplător, Tăricelu a semnat contractul pentru a vinde pielea ursului de lângă Insula Şerpilor, înainte să aflăm sentinţa finală de la Haga.
Ieşirea pe pajişte!

Dar bine că a venit şi primăvara! Sub imperiul verbului „a ieşi”. Iese iarba, ies gândacii pe pajişte, iese ursul din bârlog, ies urzicile. Ştevia! România avea peste 11 milioane de asistaţi în anul 2008, iar acum producţia de ştevie ar trebui să fie dublă. Un pensionar a ieşit şi el cu Biblioteca pentru Toţi pe trotuarul de la Doamna Ghica din Bucureşti. Pentru tinerii de azi, care se culturalizează prin Humanitas, pot spune că „bpt” era cea mai accesibilă colecţie de carte. Cu doar zece lei, cumpărai un clasic din literatura universală sau din cea naţională. Bătrânul şi-a înşirat cărţile pe trotuar şi aşteaptă. „Le dau ieftin. Le am de la copii. Unele le-au primit ca premii la şcoală. Băiatul s-a dus în Australia, fata trăieşte în Canada. Mie nu-mi trebuie, iar pensia nu-mi mai ajunge”, îmi explică omul. M-am răzgândit, nu mai cumpăr când aud.

Ies vacile domnului. Ies şi politicienii pentru o nouă campanie electorală. Pentru Parlamentul European, fiindcă trebuie să trimitem şi acolo pe cei mai reprezentativi fii ai naţiei. Pe Elena Băsescu şi pe Alina Mungiu-Pippidi. Nu, ori pe una, ori pe alta, că Alina Mungiu nu încape cu Elena tatei în tot Strasbourgu, că fata e tare-n tată. Dar şi cealaltă-n clanţă şi guşă. Nu e om al muncii, cu dosar-beton. Cel mai frumos iese tot Prostănacu pe pajiştea de la Cotroceni, unde culege ghiocei în calitate de preşedinte al României. La anu şi la mulţi ani, fireşte, îngână şi Adrian Năstase.
Dar pe pajişte poţi să faci multe alte lucruri. De exemplu, poţi să paşti. Până atunci însă, Prostănacu simte că aliatul Marinelu îl trage pe sfoară. „Guvernează pe furiş. Acum zece ani, eram pur şi simplu cu pantalonii în vine în faţa Fondului Monetar Internaţional”. Deocamdată, Prostănacu zice că Marinelu călăreşte Guvernul pe deşelate, pe-o bucă. „Dacă se va încerca încălecarea întregului Guvern, inclusiv a părţii PSD, vă spun că PSD este foarte nărăvaş...”, ameninţă Prostănacu. „L-am ajutat să supravieţuiască, altfel nu mai era preşedintele partidului... măcar atâta bun-simţ poate să aibă. Mircea Geoană o să rămână virgin dacă-şi va pune centura de castitate. O să facem tot ce se poate ca, fiind al doilea om în stat, să-i oferim o centură de castitate, să şi-o pună”, a spus Marinelu. Şi când a auzit că Prostănacu vrea pe pajişte la Cotroceni, Marinelu avea o jubilaţie de păianjen: „Ce intenţie nefericită are!” Olandezu Zburător îi dăduse aripi la imaginaţie Prostănacului: “Nu vreau să-i dăm satisfacţie lui Traian Băsescu, să se excite el în Palatul Cotroceni că ne-a băgat la guvernare”. Olandezu Zburător e convins că Prostănacu îi va sfărâma capul cu dinţii actualului preşedinte. Aşa că Marinelu i-a recomandat „nărăvaşului” să nu se mai plimbe la munte „împreună cu domnul Vanghele, care îi creează inspiraţie profundă, îl energizează şi-i pune centura de castitate”... Nu le-am dat o lună de miere şi au început postul de fiere. Prostănacu nu ştie cum să iasă din cleşte, dar se consolează uşor: „Să câştigăm noi alegerile prezidenţiale şi să te ţii cazacioc în PSD. Ce-o să ne mai distrăm!” Dar noi? Nărăvaşul va face ca turcii la Plevna.  

Poetu Portofel şi danful de pârci

Când ţi-a dat Din Patriciu cu păcură pe urechi, în mod sigur ai toate speranţele să nu te mai mănânce rapănul de care suferă godacii şatrelor de prin Slobozia. Aşa se întâmplă şi cu Poetu Portofel. După ce a spus pe steclă în emisiunea Feţele de la Cotidianu că “Boc e un bou, bă!”, acum îşi cere scuze în “Cotidianul” de la… “bou”. După care adaugă o inepţie mai mare ca filologul uitat din el. “Printr-o ciudăţenie lingvistică, numele domnului Boc, pronunţat în limba turcă, ar echivala cu magiunul din hazna, pe când în germană, cu un «k» în coadă, domnul Boc n-ar conduce guverne, ci ar mârli capre pe valea Rinului, deoarece când zici Bock, zici ţap”. Trec peste obsesia trivială de a râde gratuit de numele oamenilor sau de fizionomia lor, atunci când tarele morale ale personajelor nu justifică «stilistic» o asemenea atitudine. Poetu Portofel nu ştie însă aspecte elementare ale limbii române. Ţapul nu “mârleşte” capre, ţapul pârceşte capre. Şi în mod sigur, berbecul mârleşte oi chiar şi prin ciulinii de la Slobozia. Regret că poetul Mircea Dinescu a fost omorât în ziua de 22 decembrie 1989, de când “se face şi el că lucrează”. Aşa se face că a invitat-o pe Elena Udrea la o paranghelie la Cetate, iar blonda era tare mândră cu iedul în braţe. Uitate erau înjurăturile neaoşe, scuipate prin strungăreaţă.

Dacul Floricel spiona şi el

Plutonierul şef Floricel Achim era registrator-şef la Biroul de documente clasificate de la Divizia 1 Infanterie „Dacica”. S-a gândit să facă şi el un ban. Agenţii ucraineni au spionat în România pentru Rusia, anunţă Consiliul Suprem de Apărare de la Kiev. Conform presei de la Kiev, spionii ucraineni şi bulgarul Petăr Marinov Zikolov (sau Zikulov) au oferit informaţiile militare secrete din România unor structuri interesate din Federaţia Rusă. Ministerul ucrainean de Externe “nu comentează situaţia”. Aceeaşi atitudine are şi şeful diplomaţiei de la Bucureşti. “Ministerul de Externe nu se amestecă într-o chestiune în derulare”, a declarat Cristian Diaconescu. Consiliul Suprem de Apărare de la Kiev consideră că diplomaţii ucraineni, expulzaţi din România, erau de fapt spioni ruşi, anunţă jurnalul “Cegodnia”. “Pentru noi, România nu are secrete deosebite, dar ruşii au un interes major în această direcţie, mai ales din domeniul NATO, susţine «sursa». Cu alte cuvinte, ucrainenii cunoşteau informaţiile NATO din România şi s-au gândit să le ofere şi ruşilor. “Bucureştiul încearcă activ să discrediteze Ucraina în ochii Europei, obţinând, parţial, blocarea lucrărilor la canalul Dunăre-Marea Neagră”. Este vorba de canalul Chilia-Bîstroe. CSAT de la Kiev apreciază că, dacă românii îi vor putea convinge pe europeni şi pe cei de la NATO că diplomaţii ucraineni au lucrat pentru Rusia, în viitorul apropiat se va proceda la fel cu ataşaţii militari ucraineni de la Bruxelles, Paris şi Berlin. Adevărul este că Ucraina nu s-a debarasat de “conservele” SVR-GRU, oricâte pretenţii de suveranitate ar afişa. Deşi situaţia este foarte gravă, oficial, Bucureştiul tace. Mai mult, caută şi găseşte  note optimiste pe o relaţie care excelează prin tensiune. “Nu amestecăm interesele României şi Ministerul de Externe într-o chestiune în derulare, sunt proceduri care respectă”… (probabil prevederile legale – n.n.), a precizat Cristian Diaconescu. El este convins şi susţine că are probe că relaţiile dintre România şi Ucraina ar fi “substanţiale şi pozitive în continuare”. “Este o relaţie bilaterală extrem de importantă pentru România. Pachetul de orientare pozitivă a acestor relaţii bilaterale este în continuare încurajator, inclusiv pentru România”, a adăugat Cristian Diaconescu în faţa studenţilor de la Facultatea de Drept din Bucurteşti. După care a adăugat că “s-a consumat prea mult oxigen din relaţia cu Ucraina”. Reamintim că săptămâna trecută doi ataşaţi militari de la Ambasada Ucrainei de la Bucureşti au fost expulzaţi fiindcă au cumpărat informaţii secrete de la un spion bulgar în România. La fel de tăcută a fost şi Ambasada Ucrainei de la Bucureşti. “Ministerul de Externe al Ucrainei nu comentează această situaţie. De regulă, asemenea întâmplări, asemenea activităţi nu se comentează de către factorii oficiali, doar se analizează în presă”, a afirmat ieri Vasilii Kirilici, şeful biroului de presă al MAE de la Kiev, citat de agenţia UNIAN. El a adăugat că asemenea incidente diplomatice nu sunt rare în practica internaţională.  

Vinovăţia ucrainiană se vădeşte “pe surse”

Ucrainenii au avut reacţii “pe surse” în presa lor. Dacă nu ar fi fost adevărată acuza de spionaj, evident că oficialii de la Kiev ar fi sărit de un stânjen. O fac, dar sub anonimat, prin contraatac neprincipial, de limbaj sovietic: “În relaţiile bilaterale cu Ucraina, Bucureştiul foloseşte activ standarde duble – pe de o parte, România, ca stat membru al NATO şi UE. Demonstrează activ susţinerea direcţiei de integrare euroatlantică a Ucrainei, iar pe de altă parte, folosind instrumente corespunzătoare ale UE şi NATO, se amestecă în treburile interne ale Ucrainei, în particular în problema politicii lingvistice din Ucraina, folosind practica modelării unor pretexte artificiale în vederea acuzării statelor vecine – în speţă, a Ucrainei, unde există o comunitate română – că nu respectă drepturile minorităţilor naţionale”, spune “o sursă diplomatică” pentru ziarul “Ukrainska Pravda”. Inutil să mai amintim că minoritatea ucraineană din România este reprezentată automat în Parlamentul de la Bucureşti, ceea ce nu se întâmplă cu minoritatea autohtonă română din Ucraina. În acelaşi ziar s-a anunţat că Radu Filip, ataşatul militar al României de la Kiev, şi Iustinian Focşa, secretarul II al Consulatului României din Cernăuţi, au fost expulzaţi pentru “prejudicii aduse securităţii” statului vecin. Ucraina a moştenit de la URSS nu numai teritorii care nu i se cuvin, dar şi apucăturile bolşevice: suspiciunea excesivă, aroganţa barbară, complexul de superioritate imperială, iar, mai nou, complexul moştenirii necuvenite.
Cine a stârnit furnicarul din războiul umbrelor? Publicaţia “Standart” din Bulgaria anunţă că agentul Petăr Marinov Zikolov era de un an în vizorul Direcţiei de Informaţii a armatei de la Sofia, dar la Bucureşti era urmărit din anul 2005. Ataşatul militar ucrainean Serghei Ilniţki de la Bucureşti primea informaţiile secrete de la Marinov Zikolov, care le lua de la subofiţerul Achim Floricel. Avea Ucraina oficială interesul să spioneze ţara noastră, dacă tot ar vrea să intre în NATO? Teoretic, nu. Practic, da. Rusia spionează pe toată lumea şi pe ea însăşi. Avea tot interesul. De ce scandalul a izbucnit acum? Cine l-a developat? Greu de spus, dar e cert că s-a luat măsura divulgării acestui caz de spionaj chiar atunci când Cristian Diaconescu era la Moscova. Ar fi făcut-o Traian Băsescu în condiţiile în care, oricum,“cei 322” îi reproşează de trei ani că el ar fi distrus relaţiile minunate cu Moscova, că din cauza lui primim gaze mai scumpe ( “Axa Washington-Londra-Bucureşti”, “Marea Neagră - lac rusesc” etc.)? Greu de presupus. Traian Băsescu şi-a anulat vizita la Kiev înaintea izbucnirii acestui scandal, dar gestul poate fi explicat mai mult prin turnura politică turbulentă din ţara vecină. Pentru o ţară ca Ucraina, unde inflaţia a ajuns la 20,9%, iar preţurile cresc mereu, orice explozie sau implozie este posibilă. 

Floricel primea de la bulgarul Petăr Marinov Zikolov ridicola sumă de 800-1000 de dolari pentru trădare. El era în vizor de cinci ani, lucru confirmat de MApN. Standart arată că Zikolov era agent al Serviciului Militar de Informaţii, spiona bazele din Bulgaria, dar şi românii l-au racolat. Şi atunci, l-am dat în gât din prostie, în loc să-l folosim? Plauzibil. Acelaşi spion este nepotul generalului Vassil Zikolov, şeful Direcţiei de Informaţii a Armatei bulgare din perioada 1967-1990. James Appathurai, purtătorul de cuvânt al NATO, a afirmat că Alianţa Nord-Atlantică “are toată încrederea în abilitatea autorităţilor române de a controla situaţia”. Să fie dezavuarea spionilor un eşec al activităţii SRI sau trebuiau nişte argumente pentru utilitatea serviciilor speciale în preajma dezbaterii legilor siguranţei naţionale? Dificil de susţinut fiindcă Zikolov era sub lupă de multă vreme. Consiliul Suprem de Apărare a României se reuneşte joi la Palatul Cotroceni. O afirmaţie şocantă a făcut ieri la Riga şi Mihail Saakaşvili, preşedintele Georgiei: invazia rusă din Georgia a început de pe teritoriul Ucrainei. Mai precis, navele de război de la Sevastopol, care formează Flota Mării Negre, au plecat din Crimeea spre frontiera cu Osetia de Sud cu şase zile înainte de invazia rusă. “Preşedintele Ucrainei a încercat să le oprească prin decret prezidenţial, dar comandanţii ruşi au ignorat avertismentul”, a spus Saakaşvili.  Nu cunoaştem ce impact ar putea avea “operaţiunea Floricel-Zikolov” asupra securităţii noastre naţionale. Urmaşii vor găsi răspunsul în arhive.