Repere biografice. Gheorghe Stănescu
Se naşte la 4 iulie 1926, în comuna Negru Vodă, judeţul Constanţa.
Între 1938-1940 este elev la Liceul „Nicolae Filipescu” din Bazargic, în Cadrilaterul „cedat” Bulgariei, în 1940. Între 1940-1946 îşi continuă studiile secundare la Liceul „Spiru Haret” din Bucureşti. Susţine bacalaureatul în 1946, promoţia Profesorului Gabriel Ţepelea.
În 1946 se înscrie ca student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, precum şi la Facultatea de Drept. În toamna anului 1948, promovat în anul III, este silit să-şi întrerupă studiile pentru a evita arestarea, ca urmare a apartenenţei sale la Frăţia de Cruce din Constanţa – organizaţia de tineret a Mişcării Legionare.
.
În 1949, judecat în lipsă de Tribunalul Militar Constanţa, este condamnat la 5 ani închisoare pentru uneltire împotriva ordinii sociale.
.
La 16 februarie 1952 este arestat la Bucureşti, trecând printr-o întreagă geografie penitenciară: Constanţa, Peninsula – Valea Neagră, Aiud, mina Cavnic, Gherla, Jilava, Iaşi. La 26 decembrie 1956 este eliberat. Lucrează ca tehnician în construcţii la Bucureşti şi pe şantiere în Moldova şi Oltenia până la pensionare, în 1986.
.
La 10 mai 1990, în calitate de participant la fenomenul „Piaţa Universităţii”, vorbeşte din balcon, în numele studenţilor trimişi de regimul comunist la „studii”, în temniţele şi lagărele de muncă forţată.
.
În 1994 înfiinţează Filiala Rm. Vâlcea a Fundaţiei Culturale „Memoria” pe care o conduce ca preşedinte până la moartea sa. În această ipostază, ia iniţiativa realizării unor emisiuni radio (peste 100 de episoade) şi TV (peste 200 de episoade) „Restituiri din istoria confiscată” care se bucură de o largă audienţă, o întreprindere salutară şi unică în spaţiul românesc postdecembrist pentru recuperarea memoriei colective. Aici, reuşeşte să prezinte mărturii esenţiale ale unei istorii recente adevărate, prin intermediul unor supravieţuitori ai gulagului comunist; să discute despre Mişcarea Legionară şi despre rolul ei în România modernă. O parte a acestor emisiuni constituie un fond documentar la „Memorialul Sighet” şi la „Memorialul Fortul 13-Jilava”. La iniţiativa Domniei Sale, sunt aduse să ţină conferinţe câteva dintre figurile rezistenţei anticomuniste: dr. Nae Nicolau, în mai 1997, cu o conferinţă despre Martiriul în Biserica Ortodoxă Română, regretatul Pr. Liviu Brânzaş, în mai 1998, cu o conferinţă despre Incompatibilitatea dintre Biserica Creştină şi comunism, ambii apropiaţi de suflet ai autorului, ş.a.
.
Din 1994, pentru a onora memoria rezistenţei anticomuniste, iniţiază un program ce include, printre altele, sfinţirea unor cruci memoriale, precum Crucea memorială din cimitirul Schitului Ţigănia-Bistriţa, aşezată pe groapa comună a luptătorilor anticomunişti din grupul Arnota, căzuţi în prima zi a Sfintelor Paşti din 1949, sfinţire la care reprezentanţii BOR, prin Episcopia Râmnicului (P.S. Gherasim, episcopul Râmnicului şi P.S. Irineu, vicarul Episcopiei, actualmente Mitropolitul Olteniei) nu au participat, continuând aceeaşi mentalitate bolşevică care încă mai domină în Ortodoxia românească şi care are alergie la anticomunismul semenilor săi, cu atât mai mult la cel legionar.
Publică în diverse periodice locale şi la numeroase reviste naţionale: Permanenţe, Memoria, Puncte Cardinale, Lumina Lumii (coordonatorul rubricii „Martiri în vremuri moderne” al revistei) ş.a., remarcându-se printr-o ţinută intelectuală elevată şi printr-o conştiinţă etică accentuată. O proiecţie fidelă a Omului Interbelic, o specie rarissimă în contextul marxist al multiculturalismului şi al lui political corectness, Gheorghe Stănescu constituie un reper absolut al rezistenţei anticomuniste.
La 6 ianuarie 2003, de ziua Botezului Domnului (Epifania divină), trece la cele veşnice.
Volume publicate:
Jurnal din prigoană (Bucureşti, Editura Venus, două ediţii: 1996, 2000).
Pseudo-jurnale poetice (Bucureşti, Editura Venus, 2000).
Cabala tăcerii şi dreptul la replică (Bucureşti, Editura Venus, 2000).
