Atenţie la tabloidizarea Ortodoxiei!

Claudiu Târziu

Joi, 22 ianuarie 2009, începând cu ora 12.00, Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC) a organizat, în sala de presă a Radio România, dezbaterea cu titlul „Paşapoartele biometrice: între legislaţie şi semnele vremii”. Au fost invitaţi să-şi expună punctele de vedere: pr. prof. Ştefan Buchiu, profesor de dogmatică ortodoxă decanul Facultăţi de Teologie din Bucureşti, pr. prof. Constantin Coman, profesor de Noul testament, sociologul Dan Dungaciu, monahul Filotheu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, comisar şef de poliţie Gabriel Pandele şi comisar şef de poliţie Horaţiu Judea, de la Serviciul Paşapoarte. Moderator. Răzvan Bucuroiu, preşedintele AZEC. Dezbaterea s-a dovedit necesară după ce un apel al părintelui Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă pentru respingerea paşapoartelor biometrice a iscat reacţii dintre cele mai diverse în presă şi pe internet.

Întrunirea aceasta spune multe, aproape totul, despre lumea românească de azi. În faţa unor evenimente care ar reclama unitate, alegem dezbinarea. Prea puţini avem nedumeriri, majoritatea covîrşitoare are doar certitudini pe care şi le susţine înverşunată. Foarte puţini sînt interesaţi să audă un punct de vedere contrar a ceea ce ei "ştiu", şi încă mai puţini sînt sensibili la argumente. Logica e un lux pe care nu ni-l permitem. Orgoliul este adevăratul stăpîn al celor mai mulţi dintre noi, oricît de mici am fi pe scara socială. E un duh al slavei deşarte care trăzneşte a pucioasă. Oazele de normalitate sînt rare şi aproape că nu se mai văd pe tărîmul nesfîrşit de piatră.
Vrem sa schimbam multe si pe multi, adică tot ce ţine de exterior, dar înlăuntrul nostru nu mai apucăm să ne uităm şi să schimbăm nimic.

Suferim de o lipsă de iubire care îngheaţă, usucă, macină. Nici multă credinţă nu e. Dar "credinţa" fără iubire ar fi şi mai primejdioasă.
Dincolo de aceste gînduri, s-au desprins şi cîteva idei interesante, unele chiar de folos.
După eveniment, însă, exact cum mă aşteptam, ziaristii indiferenti religios au luat dezbaterea în băşcălie, profitînd de spectacolul penibil oferit de cîţiva participanţi, iar gherilele ortodoxe – un fel de "revoluţionari" pe internet (i-ar lua frica să dea faţă cu duşmanul în realitate), care au ideologizat Ortodoxia şi văd în Mîntuitorul un fel de Marx & Engels & Lenin mai paşnic – continuă isteria, acuzînd, printre altele, AZEC de toate relele pămîntului. Oare cît va mai răbda prea bunul şi iubitul părinte Iustin ca astfel de ipochimeni să se folosească de numele sfinţiei sale pentru a se legitima?

Vina este împărţită

Revenind la eveniment, vina pentru impresia jalnică pe care a lăsat-o această iniţiativă animată de bună credinţă, este împărţită, în proporţii diferite, între organizatori, invitaţii speciali şi participanţii ceilalţi.
Noi, organizatorii, am greşit cînd am permis accesul în sală unor persoane care nu aveau nici calitatea de ziarist, nici pe aceea de membru AZEC. Am fost siliţi să procedăm aşa întrucît gazdă ne era postul public de radio, la care cotizează toată lumea. Apoi, poate că nici nu am găsit invitaţii cei mai potriviţi pentru o astfel de dezbatere. Pe de altă parte, Răzvan Bucuroiu nu a reuşit să-i ţină permanent aproape de subiect pe invitaţi. De pildă, comisarii de poliţie ne-au plictisit cu detalii tehnice fără folos, dar au vorbit prea puţin de cipul pe care unii creştini îl cred semnul diavolului. Iar părinţii profesori s-au referit doar tangenţial la subiect, preferînd digresiunile în ton minor (mă aşteptam să spună măcar unul dintre ei ceva despre cum au reacţionat marii duhovnici sau ierarhii Bisericii Ortodoxe a Greciei sau cei ai Bisericii Ortodoxe Sîrbe vizavi de acest subiect). În plus, în cuvântul de deschidere, Răzvan Bucuroiu şi-a spus părerea, renunţînd la imparţialitatea pe care o presupune calitatea de moderator şi lăsînd senzaţia că direcţionează discuţia. Erori care, totuşi, într-o atmosferă mai puţin tensionată, ar fi fost trecute cu vederea.
Unii dintre invitaţii speciali, cum e cazul pr. prof. Ştefan Buchiu, au alimentat suspiciunile şi au pus gaz pe foc într-un război al acuzaţiilor, care nu-şi avea rostul acolo.

În fine, cîţiva participanţi din „public”, unii necunoscuţi mie, alţii de la care aveam pretenţii, ca maica Ecaterina Fermo, teologul Danion Vasile şi pr. Eugen Tănăsescu de la Radio Dobrogea, au provocat şi au jgnit prin intervenţiile lor brutale, gălăgioase şi pline de prejudecăţi.
Pe de altă parte, remarc cuvîntările pline de înţelepciune şi de dragoste ale părintelui Iustin Pârvu - care a intrat în legătură telefonică prin sistemul de teleconferinţă - şi a părintelui Ioan Şişmanian de la mănăstirea Petru Vodă. De asemenea, notez că sociologul Dan Dungaciu, avocatul Cezar Axinte şi profesorul Radu Carp – prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Politice din Universitatea Bucureşti – au dat o undă de seriozitate şi profesionalism manifestării, propunînd o abordare judicioasă, pe baza de argumente şi oferind repere legislative şi politice pentru limpezirea întregii poveşti.

Între legislaţie şi semnele vremii

Redau în continuare, fără comentarii, fragmentele de discurs care mi se par relevante pentru felul în care a fost tratat subiectul dezbaterii. La sfîrşit o să vă spun şi opinia mea în chestiune.
Comisar şef Gabriel Pandele: “Paşapoartele biometrice au rolul de a ne proteja. Nu există nici un caz în care ele să fi fost falsificate. Paşapoartul românesc are elemente de siguranţă în plus faţă de cele europene. Paşapoarte vechi erau uşor de falsificat şi de aceea trebuie schimbate.”
Monahul Filotheu Bălan: „Părintele Iustin m-a chemat, săptămîna trecută, să-mi arate textul apelului către credincioşi, în care sesiza pericolul acestor paşapoarte. Eu am plecat cu textul către alţi mari duhovnici, pentru a le cere părere, iar în urma mea, altcineva a pus apelul pe internet. A fost o greşeală strategică, pentru că apelul trebuie întîi adus la cunoştinţa şi semnat şi de alţi mari duhovnici. [...] Apelul părintelui Iustin este un mesaj profetic, o chemare la trezvie. [...] Părintele ne avertizează că ese începutul sfîrşitului libertăţii noastre. [...] Consider că mi se aduce un afront prin faptul că se ataşează numărul 666 numelui meu primit la botez şi chipului meu datd e Dumnezeu. [...] Era firesc ca statul să ceară părerea poporului înainte de a introduce paşapoartele biometrice”.

Pr. Iustin Pârvu: „La mine vin oameni de peste tot. Şi am fost întrebat mereu despre aceste probleme şi a trebuit să dau răspuns. În urmă cu mai mulţi ani, toate acestea păreau incredibile. Azi le trăim încet, încet. Nu mai pot folosi telefonul că e controlat, nu mai pot să cumpăr o haină că are un număr, un semn pe ea... Asta e libertatea? [...] Regret mult că nu avem un ierarh care să exprime un punct de vedere al Bisericii. Să vină un călugăr din munţi Neamţului să spună?...”
Pr. prof. Ştefan Buchiu: „Este străină de duhul Ortodoxiei orice viziune apocaliptică. [...] Nu de tehnică trebuie să ne temem, căci tehnica nu e bună sau rea, ci depinde cum o foloseşti. [...] Codurile de bare şi CNP-urile există la noi de mai multă vreme şi nu s-a întîmplat nimic, nu ne-au furat credinţa. [...] Eu ştiu că în Biserica noastră sînt doar trei trepte preoţeşti: diacon, preot şi episcop. De unde a apărut instituţia marilor duhovnici? [...] Este discutabil un duhovnic care spune sau lasă pe ucenicii săi să creadă că e profet.”

Pr. prof. Constantin Coman: “Personal, am o mareproblemă cu ceea ce se cheamă teoria conspiraţiei. Nu neg că e posibil să fim victimele unei conspiraţii şi le mulţumesc celor care veghează ca să nu se întîmple, dar eu n-am o motivaţie să mă preocup de aşa ceva. [...] Aş fi ipocrit să spun că ea mai mare problemă a mea este paşaportul. Am alte păcate care îmi pun în primejdie mîntuirea. [...] Îl creditez pe părintele Iustin, care a făcut acest apel în temeiul credinţei sale, căci părintele îl trăieşte pe Dumnezeu. [...] Îi mulţumesc părinteleui Iustin că a tras acest semnal de alarmă, care s-ar putea să se adeverească sută la sută. Dar să fim atenţi să nu tragem prea multe semnale şi să nu ne credem infailibili.”

Dan Dungaciu: “Problema care se pune este aceasta: în ce măsură avem de-a face cu un conflict între cetăţenii cu sensibilitate religioasă şi stat? În ce măsură acţiunea aceasta a statului îi periclitează mîntuirea creştinului. Îmi împiedică mîntuirea acest paşaport? Dacă da, trebuie să explicăm şi să luăm o decizie [...] Eu cred că de fiecare dată funcţionează liberul arbitru. Putem alege. Mucenicia este la dispoziţia oricui.”
Cezar Axinte: „Paşaportul biometric este o obligaţie asumată prin tratatul de aderare a României la UE. [...] Statul ne afectează mîntuirea prin multe din acţiunile sale, cum ar fi legea pentru recurgerea la avort a fetelor mai mici de 14 ani. [...] Orice protest este inutil.”
Radu Carp: „Ideea introducerii acestui paşaport era de a renunţa la CNP, care nu asigură protecţia datelor personale. Paşaportul biometric însă conţine şi CNP-ul, prin care state care nu au un sistem de protecţie a datelor cu caracter personal intra în posesia informaţilor despre noi. [...] Societatea civilă a fost consultată cînd s-a hotărît introducerea acestor paşapoarte? [...] Maniera în care au fost introduse aceste paşapoarte este un atentat la drepturile noastre.”

Opinia mea

Acum, n-aş putea pretinde că, după ce am răscolit internetul pentru informaţie, am stat de vorbă cu numeroşi oameni şi am asistat la dezbaterea AZEC, m-am lămurit definitiv. Însă, mi-am format o părere cît de cît.
Cred că, înainte de toate, prin acest paşaport îmi sînt lezate drepturile civile. Cipul care conţine datele mele personale nu este sigur, iar informaţiile de pe el pot fi preluate şi de la distanţă. În plus, nimeni nu are dreptul să mă considere un potenţial infractor şi să mă amprenteze.
Nu există un temei tehnic real pentru introducerea paşapoartelor biometrice, ele putînd fi citite şi de persoane neautorizate care au sculele trebuincioase şi apoi falsificate, după cum s-a demonstrat.
Pe de altă parte, acest paşaport nu poate fi considerat un mijloc de urmărire a persoanei. Deja putem fi supravegheaţi prin intermediul cardurilor bancare, a telefonului mobil, a abonamentului electronic de RATB, a camerele video din locuri publice etc.

Nu realizez cum acest paşaport îmi poate afecta credinţa. Însă, am mare evlavie la părintele Iustin şi cred că sfinţia sa "vede" uneori lucruri care nouă ne sînt ascunse. Dar mai cred că părintele a avertizat nu atît asupra primejdiei – în ordinea duhovnicească – la care ne-ar expune aceste paşapoarte, ci mai ales asupra faptului că se apropie vremurile de pe urmă, pentru care trebuie să ne pregătim duhovniceşte. Admit însă că s-ar putea înşela, pentru că nimănui nu i se descoperă Adevărul mereu şi nimeni în Răsărit nu e infailibil. Şi chiar îmi doresc să se înşele, pentru că noi nu sîntem vrednici să trăim acele vremuri ale Parusiei Domnului.

Din păcate, mesajul părintelui a fost prost receptat din pricina scandalului declanşat în jurul său, fie prin rîvna nepricepută, fie prin acţiunea tendenţioasă a unora dintre cei care afirmă că susţin "cauza". Şi foloseşte mai mult anticreştinilor - care au mai găsit un prilej de a lovi în Biserică şi în figuri luminoase ca aceea a părintelui Iustin -, decît creştinilor - derutaţi şi panicaţi de campania de "informare".
În fine, este poate simptomatic faptul că guvernul nu a prevăzut o variantă de paşaport pentru cei care resping astfel de documente pe motivul încălcării convingerilor religioase sau a drepturilor civile. La fel îmi pare tăcerea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române, în condiţiile în care sinoadele altor Biserici Ortodoxe locale s-au pronunţat cînd a fost cazul în privinţa introducerii unor astfel de documente.
Subiectul rămâne deschis. Însă, cred că nici n-o să înţelegem, nici n-o să convingem pe nimeni dacă nu învăţăm să comunicăm (că pînă la cumincare e cale şi mai lungă). Tabloidizarea sau otevizarea Ortodoxiei nu ajută decît vrăjmaşului.