Revista literară „Vatra” din Târgu-Mureş a consacrat numărul 11-12/ 2008 Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului. Urmînd exemplul lui Caragiale care a ţinut să furnizeze o amintire legată de “Republica” instaurată pentru cîteva ceasuri, în 1870, la Ploieşti de Candiano Popescu, semnalez publicaţiei respective cele rostite de ÎPS Nicolae, în 1962, cu prilejul alegerii ÎPS Sale ca mitropolit al Banatului: „Îmi vin în minte, bunăoară, cuvintele unui cardinal cu pretenţii de a deveni «urmaş al Sfîntului Petru», că «de acum încolo trebuie ţinută în mîna dreaptă bomba atomică, iar în cea stîngă Biblia». «Credincioşi» de acest gen se mai găsesc încă în ţările supuse dominaţiei capitalului. Este limpede că o atare poziţie este străină învăţăturii creştine şi moralei evanghelice. Ea jigneşte şi îndurerează pe orice adevărat creştin.” (Cf. “Biserica Ortodoxă Română”, nr. 1-2/ 1962, p. 14)

 

Cu un an înainte, în 1961, ÎPS Nicolae, ales episcop al Aradului, declara: “Cu osebire îmi vor sta la inimă fraţii cu care ne-am împreunat gîndurile şi simţirile în neuitatul 21 octombrie 1948. Unificarea Bisericii noastre strămoşeşti, de 12 ani şi mai bine, se cere preţuită ca un scump odor şi continuu adîncită.” (“Biserica Ortodoxă Română”, nr. 1-2/ 1961, p. 98). În aceeaşi revistă, la p. 109, ÎPS Nicolae îl evoca pe episcopul Andrei Mageru, care avusese “fericirea să asiste şi să contribuie la întregirea Bisericii noastre străbune, înregistrînd ştergerea treptată a urmelor despărţirii săvîrşite prin silnicie acum 260 de ani în urmă.”

Următoarea afirmaţie a ÎPS Nicolae Corneanu provine din revista “Mitropolia Ardealului”, nr. 1-3/ 1961, p. 16: “Ar putea vreun credincios să nu fie trup şi suflet alături de susţinătorii nobilei cauze a păcii al cărei stegar este măreaţa noastră vecină Uniunea Sovietică? Nu poate.”

 

Îndată după prăbuşirea regimului comunist din România, în anul 1990, în condiţii de libertate deplină a cuvîntului, ÎPS Corneanu a publicat o amplă culegere de studii şi articole întitulată Quo vadis? (Timişoara, 1990). Volumul se sfîrşeşte cu un studiu de aproape o sută de pagini, intitulat Prezenţa Sfîntului Apostol Petru la Roma: adevăr sau legendă? (pp. 335-425), extrem de convingător. Subscriem din toată inima la concluziile sale şi aşteptăm să facă acelaşi lucru catolii şi greco-catolii, dat fiind marele prestigiu ecumenic de care se bucură autorul studiului. Iată ce susţine ÎPS Nicolae Corneanu în finalul textului său: “Astfel stînd lucrurile, trebuie să concludem că, deşi afirmată de o foarte veche tradiţie, prezenţa la Roma a Sfîntului Apostol Petru stă sub semnul întrebării. Procedînd cu obiectivitate, credem că n-o putem afirma, după cum nici n-o negăm. Am îndrăzni totuşi să observăm că întreaga teorie a primatului papal şi tot ce ţine de ea se întemeiază pe trdiţii şi mărturisiri fără suport faptic”. (s.n.)