Întâi români, apoi europeni
Mihail Albişteanu
A fost nevoie să curgă sânge la Chişinău, ca autorităţile române să se gândească în sfârşit să abordeze ceva mai ferm situaţia românilor basarabeni, în general, şi cea a acordării cetăţeniei române, în mod particular.
Iniţiativa a aparţinut preşedintelui Traian Băsescu, care a cerut guvernului să modifice legea cetăţeniei române, astfel încît aceasta să poată fi obţinută mult mai rapid de către basarabenii care o cer.
Ca urmare, la nici 24 de ore, miercuri, 15 aprilie 2009, guvernul a simplificat prin OUG procedurile de obţinere a cetăţeniei române. Era nevoie de o asemenea atitudine, căci, în ultimii opt ani, dintr-un milion de cereri de cetăţenie făcute de basarabeni, doar aproximativ 4000 au fost aprobate.
După cum a anunţat premierul Emil Boc, noile proceduri se referă la foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia prin naştere sau adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile sau împotriva voinţei lor, decizia eliminând condiţia interviului şi extinzând dreptul până la rudele de gradul III (moldovenii pot obţine cetăţenia dacă au un străbunic român) – în vechea formă a legii era valabil pentru rude de până la gradul II. Termenul maxim de verificare a condiţiilor a fost redus de la 6 la 5 luni (de la înregistrarea cererii). "Fiind vorba de foşti cetăţeni români, s-a eliminat condiţia interviului care viza cunoaşterea limbii române", a explicat Boc, adăugând însă că cerinţa rămâne în vigoare pentru persoanele care nu au avut cetăţenia română.
Pentru redobândirea cetăţeniei, rămân în vigoare trei condiţii:
1. loialitate faţă de statul român;
2. vârsta minimă de 18 ani;
3. solicitantul are o bună comportare şi nu a fost condamnat pentru o infracţiune care îl face nedemn să fie cetăţean român.
Reacţii internaţionale:
Anunţul preşedintelui Traian Băsescu privind urgentarea procedurilor de redobândire a cetăţeniei române pentru basarabeni a produs consternare nu atât în cancelariile ţărilor Uniunii Europene, cât mai ales la Bruxelles, autorităţile comunitare temându-se de valul de posibili imigranţi moldoveni, deveniţi „peste noapte” cetăţeni români. „Instituţiile UE sunt îngrozite de propunerea României de a acorda cetăţenie româna unui milion de moldoveni, un proiect ce poate afecta poziţia Bucureştilor în Uniunea Europeană, scrie EUobserver. Mai mulţi oficiali europeni intervievaţi de EUobserver cred că planul privind acordarea cetăţeniei române pentru aproape un milion de moldoveni este o declaraţie politică înainte de alegerile prezidenţiale şi nu va fi niciodată pusă în practică. Aceeaşi opinie a avut-o şi purtătorul de cuvânt al Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă al UE, Javier Solana: "Este doar o propunere, o expresie a unei dorinţe. Nu sunt sigură că nu este doar o declaraţie politică", a spus Christina Gallach, purtătorul de cuvânt.
Preşedinţia cehă l-a avertizat pe ministrul de externe român, Cristian Diaconescu, referitor la riscurile simplificării procedurii de acordare a cetăţeniei. Foarte ferm a fost ministrul pentru afaceri europene de la Praga, Alexandr Vondra, pe care Cristian Diaconescu l-a intâlnit pentru a discuta situaţia din Moldova.
"I-am vorbit colegului meu român despre serioasa îngrijorare privind posibilele riscuri care decurg din adoptarea unei legi care simplifică procedurile de acordare a cetăţeniei", a spus Vondra. EUobserver susţine că declaraţia acestuia reprezintă un semn al accenturarii tensiunilor pe această temă, care au apărut între România şi UE. “Dacă legea ar fi aplicată şi guvernul de la Chişinau va răspunde acesteia prin a declara ilegală deţinerea cetăţeniei duble, atunci o ţară UE ar anexa efectiv un sfert din populaţia vecinei sale”, a spus un oficial al UE, într-un scenariu descris drept “înfricoşător” în termeni de stabilitate regională.
Avertismentul explicit primit de Diaconescu la Praga a fost trecut sub tăcere de MAE, comunicatul ministerului neprecizând nimic referitor la discuţiile despre cetăţenie. În obişnuitul limbaj de lemn, comunicatul ministerului arata că discuţiile avute de Cristian Diaconescu la Praga, cu presedinţia UE, s-au concentrat pe chestiuni generale: "În cursul întrevederilor a fost subliniată importanţa respectării drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti în Republica Moldova. Totodată a fost subliniată importanţa normalizării raporturilor dintre Guvernul si opoziţia de la Chişinau.(...) Preşedinţia UE a arătat că înţelege şi împărtăşeşte preocuparea părţii române faţă de situaţia postelectorală din Republica Moldova. S-a subliniat importanţa instaurării unui climat de normalitate în viaţa politică din Republica Moldova, inclusiv din perspectiva UE de a avea o situaţie stabilă la frontiera estica.(...) Pentru preşedinţia cehă a UE, Parteneriatul Estic reprezintă un bun cadru de aducere a Republicii Moldova la masa dialogului cu statele membre UE, inclusiv din perspectiva respectării drepturilor omului şi a valorilor europene în ansamblu", arata textul comunicatului. Nimic despre discuţiile legate de cetăţenie.
Interesant cum Europa este din nou cu ochii pe România, dar nu-şi vede propriile bârne. În primul rând că, după 1989, marea majoritate a cetăţenilor moldoveni care au dorit să ajungă, fie şi ilegal, în Occident, a ajuns deja – deci frica de „invazie” a oficialilor europeni este deplasată. Apoi, mai toate statele care fac parte din UE şi care au fost după 1945 în sfera de influenţă sovietică au adoptat legi care permit recuperarea cetăţenilor lor care au avut de suferit în urma terorii moscovite. Mai mult, Uniunea Europeană nu are nici un fel de atribuţii în politica internă a unui stat membru, iar cetăţenia reprezintă o chestiune de politică internă a României. Acest lucru a fost confirmat de o scrisoare din 2004 a lui Günter Verheugen, pe atunci comisar european pentru extindere, care a exprimat poziţia de mai sus la o întrebare venită din partea unor tineri basarabeni. În iulie 2007, proaspătul instalat reprezentant UE la Chişinau, Kalman Mizsei, i-a transmis ministrului român de Externe Adrian Cioroianu că România ar trebui sa renunţe la acordarea cetăţeniei române basarabenilor – ceea ce a stârnit imediat un scandal, deoarece Mizsei nu se putea pronunţa asupra acestei teme.
În esenţă, chestiunea acordării cetăţeniei nu este încorsetată de nici un aquis communitaire (după cum arată istoria UE sau recenta decizie a Franţei de a modifica procedurile de acordare a cetăţeniei). Potrivit legislaţiei UE, România are dreptul să acorde cetăţenie cui vrea, indiferent de număr.
Legi asemănătoare
Faptul că Uniunea Sovietică a practicat pe scară largă deportările şi strămutările de populaţii (pe lângă ocuparea teritoriilor altor state) a făcut ca mulţi oameni să-şi schimbe peste noapte cetăţenia fără să-şi fi dat acordul. Destrămarea Uniunii Sovietice a provocat tentative de reparare a acestor nedreptăţi istorice. Astfel, Germania a declanşat imediat după reunificare un amplu proces de readucere acasă a etnicilor germani. Dacă în URSS, în anul 1989 trăiau aproximativ două milioane de etnici germani, la recensământul din 2002 mai erau doar 597.212 – restul primind cetăţenie germană şi mutându-se în Germania între timp. Similar este şi cazul germanilor din România, care în anul 1992 erau în număr de aproape 120.000 de persoane, pentru ca zece ani mai târziu să fie doar jumătate. Legislaţii aidoma celei din România, unde cetăţenii de origine română işi pot redobândi cetăţenia pierdută fără vina lor, mai au Bulgaria, Polonia, Ungaria şi Slovacia (dintre ţările membre UE). Până în prezent nici una dintre aceste ţări nu a primit avertismente din partea Uniunii Europene sau a membrilor mari ai Uniunii cu privire la legile pentru redobândirea cetăţeniei.
Că Uniunea Europeană nu are nici un fel de atribuţii în ceea ce priveşte problema cetăţeniei dintr-un stat membru se dovedeşte clar şi prin cele peste 100.000 de cetăţenii acordate anual de Marea Britanie, Germania sau Franţa.
Deci, statele mari membre ale Uniunii Europene naturalizează anual sute de mii de cetăţeni străini – fără ca să mai apară "îngrijorări" sau critici publice ale preşedinţiei UE. Conform Eurostat, între anii 2001 şi 2006 Germania a acordat 844.593 de cetăţenii. Pe locul al doilea vine Marea Britanie, care a acordat între anii 2001 şi 2006 un număr de 805.000 cetăţenii, iar pe locul al treilea vine Franţa, cu un număr de cetăţenii acordate de 704.011, pentru aceeaşi perioadă. În cursul anului 2006, ţările membre ale Uniunii Europene au acordat un număr de 735.033 cetăţenii.
Este drept că temerile comunitare se bazează pe nişte precedente: în 2005, Spania a legalizat situaţia a 600.000 de imigranţi, dar s-a oprit prin a acorda rezidenţă şi drept de muncă (nu şi cetăţenie), în urma criticilor dure ale UE ("oamenii nu au iertat încă Spania.[...] Instituţiile UE au memorie bună", a spus un diplomat al UE pentru Euobserver). La rândul său, Polonia intenţiona să acorde cetăţenie pentru un milion de polonezi din Ucraina, Belarus, Rusia şi Kazahstan, dar temându-se de posibilele consecinţe negative privind aderarea la spaţiul Schengen s-a limitat în a acorda un "card polonez", care prevede doar decontarea taxei de viză, acces la sistemul de sănătate şi abonamente gratuite pe transportul în comun.
România a acordat, începând din 1991, doar puţin peste 100.000 de cetăţenii basarabenilor, iar estimarea de circa 800.000 de noi cetăţeni UE provenind din Republica Moldova ar depăşi cu puţin numărul anual de naturalizări din întreaga Uniune Europeană (UE naturalizează anual peste 730.000 de persoane, o cifră mai mică decât numărul de cereri de cetăţenie română - între 800.000 şi un milion - aflate în evidenţa statului român).
Trebuie avut în vedere şi faptul că, începând cu anul 2001 procesul de redobândire a cetăţeniei de către basarabeni a fost practic îngheţat – astfel că Eurostat dă urmatoarele cifre pentru numărul de cetăţenii acordate de România: 2001 - 363 cetăţenii, 2002 - 242 cetăţenii, 2003 - 139 cetăţenii, 2004 - 282 cetăţenii, 2005 - 767 cetăţenii, 2006 - 29 cetăţenii. Aşa cum arată sociologul Dan Dungaciu, perioada coincide cu instalarea puterii comuniste la Chişinău şi cu blocarea negocierilor în problema Transnistriei, deci nu avem motive să presupunem că măsura anunţată de autorităţile române ar putea impieta asupra unor negocieri inexistente.
Desigur, la noi, diverşi analişti de ocazie s-au grăbit să amintească de acest lucru, ca şi de atitudinea României în privinţa acordării cetăţeniei ungare etnicilor maghiari din România.
La rândul său, vajnicul miliţian Voronin ameninţă (aşa cum se presupunea la Bruxelles) cu interzicerea dublei cetăţenii – dar asta doar dacă găseşte un artificiu legislativ, căci altfel îi va afecta şi pe cetăţenii moldoveni care au cetăţenie rusă şi al căror număr nu este de neglijat.
Pentru românii de bună credinţă însă, atitudinea autorităţilor române nu poate fi decât una salutară – în sfârşit, după ani de tăcere stânjenitoare, România îşi ridică glasul în apărarea cetăţenilor săi de facto, care trăiesc sub cizma comunistă, dându-le posibilitatea de a intra în normalitatea de jure a cetăţeniei române.
