Fraţilor, aş vrea să vă vorbesc despre o veste tristă ce mi-a cuprins recent inima, o veste ce contrastează cu razele soarelui şi ciripitul păsărelelor din aceste zile de iulie. Precum întreaga natură se scaldă în lumina călduroasa a soarelui, tot aşa sufletul nostru ar trebui să se scalde în lumina lină a Sfintei Treimi. Dar nu se întâmplă aşa. Iarna a pus stăpânire pe inima noastră, şi chiar dacă fructele stau să se coacă, în noi nu va rodi nimic. Decât spini şi mătrăgună...

 

Am aflat cu stupoare de o ticaloşie – de care nu ducem lipsă în istorie, dar noi, necunoscând istoria, şi, mai ales, necunoscându-ne pe noi înşine, îi cădem mereu pradă.

Pentru că am partea mea de "vină" la această întâmplare, fără a mă simţi vinovat de interviul cu pricina, pe care-l împărtăşesc şi mi-l asum în toate, doresc să dau cateva explicaţii celor ce încă mai păstrează un pic de lumină în suflet şi ceva ordine în idei.

 

Am avut deosebita onoare şi plăcere ca un interviu luat de mine părintelui Andrew Philips să fie publicat în revista ROST. M-am bucurat de două ori: o dată pentru că pr. Andrew este un om deosebit, un om duhovnicesc cu adevărat, cum rar mai întâlneşti chiar şi pe la noi prin spaţiul ortodox, darămite în Vestul sălbăticit, şi a doua oară pentru că acest interviu şi-a gasit locul în prestigioasa revistă ROST, o publicaţie cu autori de seamă şi cititori pe masură. Însă, bucuria mea a fost umbrită de gestul de neînţeles de a interzice această revistă la pangarul mănăstirii Petru Vodă, pentru o frază interpretată la cald, fără criterii obiective, scoasă din context, care chipurile ar promova ideea acceptării actelor cu cip. Constat că printre cititorii-ţintă ai revistei s-au amestecat şi alţii „de duzină” care, fiind depăşiţi de profunzimea acestui interviu, au găsit de cuviinţă să interzică... ceea ce nu pot pricepe.

 

Nedespătimiţti încă, nici măcar pornind pe acest drum (lung şi anevoios), unii, care de mult se erijează în apărătorii Ortodoxiei, toleraţi şi nu binecuvântaţi de marele duhovnic Iustin Pârvu din Petru Vodă, au facut cât i-a dus mintea: s-au răzbunat!

 

Bine spunea un părinte, că mândria nu e mândrie până nu apucă să se manifeste asupra cuiva... Aşadar, mesajul meu nu este pentru ei, ci pentru alţii, care pot fi induşi în eroare. Nu scriu aceste rânduri ca o justificare; pentru un om echilibrat, interviul vorbeşte de la sine; un om duhovnicesc va găsi o mare dulceaţă în vorbele pline de duh ale acestui părinte. Sper, doar, să aduc nişte lămuriri şi să păstrez un pic de lumină în suflete, şi-un zâmbet duhovnicesc pe buze, semn al împăcării cu sine.

Mărul discordiei îl reprezintă poziţia Pr. Andrew faţă de documentele de indentiate cu cip. Sfinţia Sa s-a arătat de la bun început împotriva acestor acte biometrice de identificare, dar a ţinut să sublinieze două aspecte: primul, că ele nu sunt pecetluirea din Apocalipsă, dar deschid calea spre Apocalipsă, cum de altfel spunea şi Pr. Iustin în primul său Comunicat, şi al doilea, că din această luptă împotriva „Apocalipsei” se poate naşte un pericol şi mai mare, anume căderea din Biserică, ceea ce pare că se şi întâmplă.

 

În continuare, Pr. Andrew a identificat corect, incontestabil şi metoda prin care putem scăpa de acest pericol şi prin care putem întârzia Apocalipsa, metoda subliniată şi de Pr. Iustin, dar care nu a avut ecou în sufletele celor ce pretind a-i fi ucenici şi care au pornit o cruciadă modernă, nu numai împotriva pecetluirii în sine, de care trebuie cu adevărat să ne ferim, ci şi împotriva tuturor celor care nu-i urmează în duhul lor anarhic şi sinucigaş.

 

Consider că este bine să redau întregul paragraf în care Pr. Andrew vorbea despre cipuri, pentru a vedea ca părintele nu le susţine expres şi că vorbeşte de ele într-un anumit context, pe care-l observăm destul de clar acum. Dacă veţi citi cu atenţie, veţi observa nuanţele duhovniceşti şi pline de discernământ ale acestui minunat părinte, cu care am avut imensa bucurie de a dialoga şi căruia îi port un deosebit respect.

 

 

„Sunt lucruri foarte importante pentru care merită să şi mori: Dogmele Bisericii, Sfânta Treime şi dumnezeirea Dumnezeu-Omului Hristos. Pentru acestea, să fim pregătiţi să şi murim. Dar sunt şi alte lucruri regretabile, importante, dar nu la fel de importante. Spre exemplu: cred că suntem de acord că fără televizor am fi mai liniştiţi. Dar nu vom lupta până la moarte pentru asta. La fel şi cu cipurile. Ar fi de dorit să le respingem, dar dacă Statul doreşte, le vom accepta. Desigur, deschid calea pentru Apocalipsă, dar dacă stăm să ne gândim, cele două Războaie Mondiale au adus-o şi mai aproape. Şi au avut loc. Nu putem să nu dăm Cezarului ce este al Cezarului. Poate nu m-am exprimat clar, nu-mi plac aceste cipuri pe care UE vrea să le impună, dar pentru că nu mă despart de Hristos, în cele din urmă, dacă nu există alternativă, le voi lua. Sunt ingrijorat că unii, creştini simpli şi evlavioşi, se vor pronunţa pripindu-se şi vor transforma această problemă într-o ispită uriaşă, iar în acest fel, vor cădea din Biserică. Într-o asemenea situaţie, voi numi cipurile o problemă mai puţin gravă. Este la fel ca şi în privinţa calendarului. În Rusia, noul calendar este numit «al comuniştilor», pentru că a fost introdus de comunişti. În Vest, îl numim «calendarul catolic», pentru că asta şi este. Noul calendar este o greşeală. Dar s-a născut o greşeală mai mare decât aceasta: schisma din cauza lui, aşa cum s-a întâmplat şi în România, când unii mai zeloşi s-au rupt de Biserică. Noi atragem Apocalipsa asupra noastră, prin faptele noastre. Atâta timp cât mai există suflete care se luptă ascetic cu păcatul, Apocalipsa nu va veni. Antihristul va veni când nu va mai fi Har în lume. Să fim în tabăra celor asceţi şi rugători – aşa vom întârzia Apocalipsa. Este mult mai important acest aspect (al rugăciunii şi ascezei, n.n.) decât a lupta prin metode seculare împotriva cipurilor electronice. Să ne rugăm, în acest caz. Relaţia dintre Biserică şi Stat a fost dintotdeauna tensionată – şi mereu va fi. Biserica este «în lume, dar nu din lume», Statul este lumesc. Când preoţii primesc salariul de la Stat, trebuie să fie atenţi să nu devină marionetele Statului. Trebuie să vorbim însuflaţi de Duhul Sfânt nu de duhul secular al politicienilor şi birocraţilor."

 

Ei bine, iată că se întamplă exact ceea ce Pr. Andrew avertiza c-o să se întâmple, anume căderea din Biserică. Unii, preocupaţi de războiul exterior şi prea puţin sau niciodată de cel interior, au pierdut lupta pe ambele planuri. Pentru că războiul exterior nu poate fi câştigat niciodată de cei care au pierdut lupta pe planul interior. În cel mai rău caz, putem lupta pe ambele fronturi, din cauza pericolului, care nu ne dă răgaz să câştigăm întâi lupta cu propriile patimi, însă niciodată nu câştigi lupta cu „exteriorul" când ai pierdut-o pe cea launtrică. Întregul interviu este absolut minunat. Pr. Andrew vorbeşte despre martirii din perioada comunistă, vorbeşte despre ierarhia din aceeaşi perioadă, vorbeşte despre căderi contemporane şi situaţii clasice, dar oferă şi remediul împotriva tuturor: căinţa, despătimirea, asceza, rugăciunea, iar prin identificarea problemelor, cât şi prin oferirea de soluţii concrete, obiective, la ele, Pr. Andrew se dovedeşte a fi, fără doar şi poate un duhovnic de mare calibru, dar care nu poate fi recunoscut ca atare decât de cei care au început să pună deja în practică soluţiile propuse de Sfinţia Sa, sau care, chiar dacă n-au ajuns în acest punct, dar au reuşit să-şi vadă păcatul şi îşi pot da seama de viabilitatea/veridicitatea acestor soluţii. Cu alte cuvinte numai nişte creştini adevăraţi pot pătrunde sensul cuvintelor acestui părinte, pseudo-creştinii, brutele, sălbaticii, neputând pricepe mare lucru.

 

Pr. Andrew îşi arată nemulţumirea faţă de aceste cipuri, dar pe care le acceptă pentru că nu sunt în sine pecetea din Apocalipsă, ci doar pas premergător. Totuşi, nu se opreşte numai la a se pronunţa asupra acestui fapt, ci intuieşte şi urmarea tristă a exagerării, a luptei în probleme duhovniceşti prin mijloace seculare, cum a ţinut să precizeze şi cum vedem că se şi întâmplă sub ochii noştri.

 

Această acţiune pripită şi plină de otravă, făcută cu binecuvântarea furată a Pr. Iustin – care altfel rămâne un om de mare statură duhovnicească, dar care are de lucrat cu un material brut de foarte slabă calitate –, vine să întărească şi avertizările mele de pe blogul personal, în care atrăgeam atenţia că unii (azi se vădesc a fi foarte mulţi) confundă duhul de mărturisire cu duhul de anarhie, erijându-se în interpreţi unici ai cuvântului Pr. Iustin şi al Sf. Scripturi. Mâine-poimâine o să auzim, în acelaşi duh neortodox, că toţi posesorii de carduri sau deţinătorii de buletin cu cip, nu vor mai fi pomeniţi nici la Liturghie, nici la Psaltire, nici la Maslu, nicăieri. Poate le găsim şi vreun loc la marginea oraşului...

 

Ar fi multe de zis, însă ar fi bine să mă opresc aici. Lipsa de discernământ, smerenie şi bun simţ al unora mă face să mă opresc. Aş putea foarte bine să extind acest articol şi să abordez problema dintr-o postură mai amplă. Însă, de vreme ce pe părintele Iustin nu-l ascultă proprii ucenici, de vreme ce se găsesc personaje să-l bălăcărească pe un părinte de talia Pr. Andrew, ei care sunt nişte căpuşe, atunci cine sunt eu să-i pot lămuri? Se confirmă vechea zicală: „nu mustra pe cel necredincios, ca să nu te urască, dă sfat celui credincios şi el te va iubi; povăţuieşte pe cel înţelept şi se va face şi mai înţelept”. De aceea, consider că este mai bine pentru moment să mă opresc doar la acest subiect, în speranţa că măcar cei ce vor citi de-acum înainte interviul vor pricepe imaginea de ansamblu şi nu se vor lăsa antrenaţi în acest circ. Discernământul rămâne cea mai mare virtute, iar iubirea de aproapele rămâne a doua mare poruncă (după cea a iubirii de Dumnezeu). Iar cuvintele Domnului nu vor trece, nici iadul nu se va răci vreodată. Să ne sârguim a dobândi discernământul necesar deosebirii Binelui de Rău şi a vederii păcatului propriu. Să nu ne tăiem singuri craca de sub picioare...

 

Singurul câştig al interzicerii revistei în Petru Vodă şi al denaturării mesajului Pr. Andrew îl are diavolul, care, aşa cum zicea acelaşi părinte în interviul publicat, doreşte pervertirea oricărui bine, stricarea a tot ceea ce poate fi ziditor pentru suflet. Şi a mai bifat o victorie.

 

 

Acest text a fost publicat iniţial pe blogul şi a născut vii comentarii, dintre care am selectat câteva, întrucît arată că lumea începe să se lămurească, pe de o parte, şi noi înşine am fost provocaţi să dăm explicaţii suplimentare, pe de alta. Reproducem comentariile exact cum au fost scrise, pentru autenticitate. (ROST)

 

iulian capsali spunea...

Draga Mihail Bacauanu,

 

Nu avusesem prilejul sa citesc interviul cu Pr. Andrew, si nici nu cunosteam incidentul (al catelea?) de la Petru Voda. Iti inteleg mahnirea, dar ceea ce se intampla e de inteles. Zelotii ortodoxiei nu au putere de a discerne; ei vad rosu in fata ochilor ori de cate ori exista un filon de traire autentica in Hristos, pentru ca ei au un proiect politic si social, nicidecum duhovnicesc. Problema lor este ca nu si-l asuma, asa cum ar fi normal, si incearca sa aglutineze cezarul cu Dumnezeu, desi lupta lor este una strict lumeasca, lipsita de discernamant, incarcata de ura. Un interviu ca acesta cu Parintele Andrew nu face decat sa le arate masura, ceea ce este, desigur, dureros. Asa se explica si reactia lor, fireasca, in fata gandurilor unui om care are discernamant duhovnicesc. Este greu sa ai echilibru in aceste dispute, dar nu este cazul sa dai inapoi din fata bolboroselilor acestor oameni care isi construiesc singuri si idolii si dusmanii. Claudiu Tarziu ne-a prezentat fisa cazului, acum trebuie sa incepem de pus diagnosticul. Tratamentul o sa vina de la sine. Amestecul, minciuna, nu pot sa reziste la nesfarsit, chiar daca se inconjoara cu disperare de icoane si tamaie. Tocmai icoanele si tamaia o sa-i puna pe fuga, pana la urma.

 

Anonim spunea...

Ce legatura are cu ortodoxia, mesajul de ura, asmutirile, mandria, denigrarea? Nimic absolut! Nu pot decat sa dau dreptate lui sceptik, si anume ca doar Dumnezeu mai poate limpezi ce e tulburat!

Iar noi sa facem cum spune si Pr. Arsenie Boca: "Mai degraba, cât faci, fa cu duh de smerenie, pentru ca Dumnezeu, celor trufasi le sta împotriva, iar la cei smeriti le da dar."

 

UmbraSerii spunea...

Stimate domnule Bacauanu,

Scriu acest comentariu pentru ca vreau sa cred in buna credinta a echipei de la ROST in general si a dvs in special si sper sa ma ajute Cel de Sus sa va pot provoca la mai multa meditatie.

Desi a creat senzatie, scoaterea din pangarele mai multor manastiri (nu numai de la Petru Voda !) a ultimului numar al revistei, nu este chiar atat de surprinzatoare pentru cei care au tot asteptat ca aceasta publicatie sa iasa din zona de "marturisire politically correct" si sa se ia la tranta cu problemele spinoase fatza de care cititorii (macar unii dintre ei) asteptau atitudini mult mai transante.

Motivul dezicerii de ROST nu a fost insa moleseala acesteia pe o "cale de mijloc", ce nici macar nu exista intr-o acceptiune crestin ortodoxa, ci un articol care plaseaza revista dincolo de asazisul "centru".

Nu stiu cine este acest parinte Andrew si nici cat de mare duhovnic este in Vest sau in Est. Problema e ca legat de cipuri si de cipuire nu reuseste sa aiba o pozitie "mare". Din contra, din locul in care l-ati plasat, de "duhovnic de calibru", risca niste afirmatii mai mult decat smintitoare:

In primul rand mi se pare extrem de ciudata atitudinea sa fatza de "pentru ce merita sa mori" si pentru ce nu prea ... Adica, daca nu se vede clar "dogma, Sf. Treime, sau problema divinitatii Mantuitorului", pot sta linistit, n-are sens sa-mi risc viata pentru "fratele" meu cazut intre talhari ... sau sa-i dau medicamentul care mi-ar salva mie viatza unuia de langa mine, care poate mai e si evreu, hulitor al Lui Hristos, pe deasupra.

Apoi, cand vine vorba de comportarea fatza de stat, iertati-ma, dar afirmatia (am verificat inclusiv varianta engleza) este chiar hilara, daca te poti detasa un pic si nu te sufoca atata superficialitate; atentie aici: "La fel si cu cipurile. Ar fi de dorit sa le respingem, dar daca Statul doreste ("insista" in varianta in engleza), le vom accepta". Trecand peste faptul ca anterior se face o comparatie total neadecvata (televizorul nu ti-l impune nimeni), afirmatia este contradictorie si nedemna de cineva caruia i se spune "duhovnic de calibru". Va imaginati o afirmatie similara la un alt vestic, de data asta chiar de calibru: Serafim Rose ?

Ca un facut, intreaga zona a interviului legata de problema cipurilor, este plina de perle, pe care nu le mai comentez acum, doar amintesc una, doua: cipurile deschid calea catre Apocalipsa, dar pentru ca si cele doua razboaie mondiale au facut-o ... tre' sa dam Cezarului ce-i al Cezarului (foarte smart relatia de cauzalitate, n-am ce zice); ... inca una si ma duc: ingrijorarea pentru crestinii ce vad in chip un pericol, care se vor pronunta in mod pripit (cum altfel), problema devine o ispita uriasa si ... ups ... in acest caz chipurile vor fi tratate ca problema mai putin grava ("mai putin demonica" in varianta in engleza) - cica similar cu problema calendarului in Rusia, dar iar fara o relevantza serioasa. Adica, pe dracu' il facem de-al nostru (sau mai degraba ne facem noi de-ai lui) daca vedem ca ar deveni o ispita uriasha faptul ca ne opintim sa ne luptam cu el ...

Dati-mi voie sa inchei cu precizarea ca nu am dorit sa va ofensez prin mesajul meu (desi pe alocuri cu greu mi-am stapanit un ton mai caustic) si sa sper ca el va fi un prilej nu de replica de disculpare agresiva ci de meditatie si dorinta de indreptare.

Doamne ajuta !

 

 

Cum spunea si prietenul Mihail, discernamintul (sau deosebirea duhurilor) e de capatii in ortodoxie. Din pacate, foarte multi din cei care se pronunta dintre cei care reacioneaza la diferite subiecte si provocari din ortodoxie nu dovedesc nici urma de discernamint.

 

Mi-e clar ca daca nu ai sufletul si mintea deschise ca sa primesti lumina, n-o vei primi in ruptul capului oricite argumente ti s-ar aduce. Totusi, macar din datorie crestineasca, daca nu din convingerea ca pot sa le deschid ochii unora care ii tin cu incapatinare inchisi, fac citeva precizari:

 

1. Informatia ca Rost a fost scoasa din pangarele mai multor manastiri este falsa si instigatoare. In fapt, doar numarul curent si numai la Petru Voda a fost interzis, pt ca au avut grija fratii Roncea, monahul Filoteu si monahia Fotini sa se intimple asta.

 

2. Chiar daca exprimarea pr. Andrew poate lasa de dorit, esenta ei este inteleasa de orice om de buna-credinta. Parintele spune ca cipurile nu reprezinta semnul satanei si deci nu inseamna lepadarea de Hristos. Ceea ce au spus-o de la bun inceput si marii nostri duhovnici, pr. Iustin Parvu, pr. Arsenie Papacioc, pr. Adrian Fageteanu. Si este un lucru fundamental. Or, roncenienii pretind ca asta e semnul satanei si ca cine il ia se leapada de Hristos. Aud ca sint parinti in Petru Voda care refuza sa-i mai spovedeasca si impartaseasca pe cei care si-au luat permise de conducere noi (care n-au cip) si pasapoarte cu cip. Asta, sa ma iertati, e adevarata sminteala.

 

 

3. Chiar daca pr. Andrew ar fi gresit si noi am fi gresit la rindu-ne pt ca l-am publicat, tot nu se justifica atitudinea plina de ura si revansa contra revistei Rost. Cum pot fi stersi sapte ani de misiune ortodoxa si nationalista de inalt nivel pentru o fraza?

Era normal sa ni se atraga atentia, sa se nasca o dezbatere, in care sa ne lamurim cu totii, dar nu sa fim interzisi si pusi la stilpul infamiei ca niste rau-facatori.

Daca de o suta de ori am vorbit bine si o data, sa spunem, am fi gresit, gata, ne-am pierdut credibilitatea, am devenit anti-ortodocsi, anti-romani si trebuie sa ni se arda revista in piata publica?

 

Este limpede ca acest "incident" e doar un pretext pentru rafuiala unor dusmani ai ortodoxiei cu Rost, singura revista care le incurca planurile. De ce? Pentru ca e bine scrisa, este credibila, nu se lasa arasa in tot felul de capcane si compromisuri si are influenta in lumea ortodoxa.

 

4. Mie personal, intr-un interviu pe care l-am publicat in Rost acum citeva luni, pr. Arsenie Papacioc mi-a spus, cu alte cuvinte, aceleasi idei ca pr Andrew. A zis avva Arsenie: iei pasaportul, iti faci o cruce si mergi mai departe. De ce nu au sarit toti roncenienii sa-l sfisie pe pr Arsenie? Pt ca nu le dadea mina. Si atunci, au mers peste batrinul parinte, l-au inghesuit, l-au hartuit cu intrebari trei ore si au smuls din context o fraza, pe care apoi a dat-o filmata pe internet. Ca sa arate ca si pr Arsenie considera ca cipurile sint semnul fiarei. Dar asta e o facatura ordinara. Si se vede din montajul filmuletului. In plus, eu am inregistrarea audio in care pr. Arsenie spune limpede: cipul nu e semnul fiarei, iar batalia asta nu e cea mai importanta (asa cum o prezinta roncenienii), nu asa trebuia dusa si nu acum trebuia declansata. Toate astea sint publicate in Rost. Mergeti si citit si apoi rafuiti-va si cu pr. Arsenie, ca va cred in stare.

 

5. Este o realitate cunoscuta de toti cititorii ei ca revista Rost este una ferm ortodoxa, hotarit nationalista, dar foloseste intotdeauna argumente, nuante, informatii verificate si un ton echilibrat. Este pentru prima data cind sintem acuzati ca am fi "corecti politic" - si, iar sa ma iertati, asta dovedeste fie rea-credinta, fie necunoastere, fie prostie pura. Eu sint dispus sa cred ca n-ati prea citit revista, ci ati luat pe nemestecate de bune tot felul de acuzatii lansate de diversionistii de serviciu. Insa nici asta nu va face cinste. Inainte de a avea o opinie, cautati sa va lamuriti. Noi scriem de luni de zile, la modul credibil si argumentat, contra cipurilor, declansam actiuni in instanta impotriva actelor de identiate biometrice, sintem de ani de zile critici acerbi ai politicii ecumeniste duse de o parte din ierarhia noastra, scoatem la iveala dosare de istorie de o covirsitoare importanta pentru acest neam etc. etc.