Istoricii George Enache şi Adrian Nicolae Petcu, cercetători ai CNSAS, au iniţiat publicarea unei enciclopedii în fascicule intitulată Biserica Ortodoxă în dosarele Securităţii, prin care publicul larg va avea posibilitatea să înţeleagă mai bine viaţa Bisericii Ortodoxe Române în comunism, dar şi să afle capitole inedite ale biografiilor unor personalităţi reprezentative ortodoxe. Deja se află în lucru 30 de astfel de fascicole. Fiecare cuprinde un studiu consistent, o anexă cu documente din dosarele Securităţii, o anexă foto, bibliografie şi indice de nume.

Cu sprijinul editurii Partener din Galaţi, primele două volume, Monahismul ortodox şi puterea  comunistă în anii 50 şi Părintele Arsenie Boca în atenţia puterii politice din România, au fost scoase în condiţii grafice excelente.

De asemenea, foarte curând, vor apărea Patriarhul Justinian şi Biserica Ortodoxă Română în perioada 1948-1964 şi Despre curajul de a rosti: episcopul Nicolae popovici al Oradiei. Puteţi comanda cărţile prin e-mail: editurapartener@yahoo.com sau la fax: 0336105602.

Redăm mai jos motivaţia autorilor referitoare la demersul lor. (ROST)

 

 

 

Colecţia „Biserica ortodoxă în dosarele Securităţii” îşi propune să depăşească cadrele dezbaterilor cu caracter strict academic şi să ofere publicului larg, iubitor de istorie, informaţii pe care le considerăm importante pentru cunoaşterea evoluţiei vieţii bisericeşti din România în perioada comunistă. Deocamdată a fost stabilit un program de editare a 30 de volume, proiectul urmând a se dezvolta pe măsură ce şi alţi autori vor adera la principiile colecţiei şi vor dori să publice sub auspiciile ei.

Dosarele Securităţii constituie miezul documentar al tuturor volumelor din serie şi de aceea, firesc, acest lucru a fost evidenţiat în titlul colecţiei. Cei interesaţi vor afla în principal de ce şi în ce mod au fost urmăriţi, arestaţi şi condamnaţi mari personalităţi ale cultelor din România, care a fost politica regimului comunist faţă de cultele religioase, prin ce metode a fost impusă această politică, care au fost instrumentele represiunii şi multe alte aspecte, pe care mai ales documentele fostei Securităţi le pot releva.

 

Ideea de la care s-a pornit este cea a unei enciclopedii „de buzunar” (inspirată de modele precum „Que sais-je?”) referitoare la istoria cultelor din România comunistă, din care fiecare cititor să ia ceea ce-l interesează în mod efectiv: o carte, două sau, poate, toate volumele care urmează să apară. Fiecare volum a fost gândit ca o entitate în sine, din care lectorul poate afla elementele fundamentale ale chestiunii care-l preocupă, dar, în acelaşi timp, fiecare parte a colecţiei se deschide spre celelalte prin multe fire, după cum se va observa, într-o încercare de a rezolva astfel „spaţial” chestiunea atât de complexă a vieţii religioase din România comunistă. Chiar dacă foarte sintetice în multe cazuri, lucrările propuse respectă toate standardele ştiinţifice în vigoare, structura lor urmând a fi compusă în general din două părţi: studiul propriu zis şi o anexă în care vor fi incluse documente sau fotografii existente în dosarele fostei Securităţi.

 

Având în vedere modul în care au fost gândite volumele din cadrul colecţiei, un istoric specializat pe istoria bisericii nu trebuie să se aştepte să găsească în mod obligatoriu informaţii noi, spectaculoase, pe marginea subiectelor tratate, deşi aceste lucruri nu vor lipsi, alături de subiecte cunoscute şi bine cercetate urmând a se aborda teme noi, care încă nu au intrat în atenţia cercetătorilor. De asemenea, nici bibliografiile propuse nu vor fi exhaustive, ci se vor constitui doar în puncte de pornire pentru cei interesaţi în aprofundarea problemelor. Pur şi simplu, am decis, dat fiind interesul publicului pentru subiectul „cultele religioase în România comunistă” , că este necesar să fie făcute accesibile o serie de cercetări care zac în publicaţii apărute în tiraje reduse sau deja epuizate şi să se ofere o perspectivă de ansamblu, inteligibilă pentru un cititor „mediu”, care deocamdată lipseşte în peisajul istoriografic românesc.

 

Atunci când spunem cititor „mediu”, înţelegem pe cineva care nu are o pregătire de specialitate în domeniul istoriei, dar dispune de un orizont cultural care să-l determine să citească, referitor la istoria Bisericii în anii comunismului, şi altceva decât puzderia de cărţulii „pioase” apărute pe marginea subiectului după 1989, în care critica de text şi puterea de sinteză sunt înlocuite de o avalanşă de adjective sau decât articole de ziar scrise în necunoştinţă de cauză. Sunt destui oameni care vor, pur şi simplu, să înţeleagă ceea ce s-a petrecut în domeniul vieţii religioase în acei ani, să observe nuanţele şi să sesizeze complexitatea fenomenului.

 

Avertizăm pe amatorii de informaţii gen tabloid că nu vor găsi în textele colecţiei „demascări” de „colaboratori” ai fostei poliţii politice. Facem parte din cei care nu cred că istoricii ar trebui să se erijeze în instanţe morale sau judiciare, acest lucru însemnând o trădare a istoriei ca ştiinţă. Poate mulţi vor fi nemulţumiţi că nu am lăudat sau atacat pe „măsură” pe unul sau altul din personajele prezente în texte. Destinele protagoniştilor sunt contextualizate în cadrul larg al epocii iar cititorul va avea surpriza, dacă va avea curiozitatea să parcurgă toate volumele din colecţie, că o persoană cu valenţe eminamente negative într-un context, în alt context devine un personaj cu rol pozitiv. Prin urmare, nu ne interesează să găsim cu orice preţ „esenţa” vreunei persoane, ci, în primul rând, să prezentăm faptele pe care le-a făcut fiecare şi impactul lor asupra ansamblului. Este o încercare de depăşire a aprecierilor simpliste şi de surprindere a complexităţii faptelor, dar şi a contextelor multiple în care oamenii sunt obligaţi să evolueze.

 

În acelaşi timp, prezenta serie de volume ajută la înţelegerea mai nuanţată a conţinuturilor „anticomunismului”, înţeles adesea într-un mod grosier şi univoc, existând persoane care, fără să înţeleagă lucrurile, condamnă cultele religioase de „colaboraţionism” şi lipsă de atitudine „anticomunistă”. Practic fiecare volum va oferi şi un anumit „stil” de raportare la comunism, care nu se rezumă la blamarea regimului şi împuşcarea agenţilor acestuia. „Lupta împotriva comunismului” a avut pe plan bisericesc faţete multiple, care s-au potenţat reciproc şi au jucat rolul lor în subversiunea şi combaterea regimului ateu.

 

De asemenea, atenţionăm că nu trebuie căutat vreun sens special în listele de persoane care vor fi protagoniştii diverselor volume. Pur şi simplu, acest lucru ţine de stadiul mai mult sau mai puţin avansat de elaborare a lucrărilor. Nu ne-a interesat în special calitatea de „martir”, ci relevanţa personajelor studiate pentru istoria vieţii religioase din România. Cât mai multe personalităţi ecleziastice vor beneficia de atenţia cuvenită, delimitându-ne astfel de acele liste de „martiri” ortodocşi apărute în ultimul timp, parţiale şi tendenţioase, care „privatizează” zone de suferinţă din perioada comunistă.

 

Încheiem aceste rânduri cu speranţa că demersul nostru va fi corect înţeles şi va ajuta la lămurirea opiniei publice din România într-o chestiune delicată şi controversată.