Să legalizăm prostituţia politică!

Claudiu Târziu

Unul dintre nenumăratele comitete şi comiţii de pe lîngă preşedintele tuturor românilor a cerut legalizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare. Taman în campanie electorală neoficială.

Pare-se că, aşa cum românii sînt urmăriţi de ghinionul de a alege mereu numai între doi foşti comunişti (apud Băsescu) sau între două răul mai mic şi răul mai mare, aşa şi dl. Traian Băsescu se trezeşte vorbind, în campaniile electorale pentru prezidenţiale, în apărarea păcatelor tinereţii. Dacă la precedentele alegeri prezidenţiale, dl. Băsescu a scandalizat opinia publică afirmând că 20% dintre români sînt homosexuali, în pregătirea acestor alegeri, domnia sa încearcă să-şi rotunjească zestrea electorală cu voturile prostituatelor de toată mîna, ale puberilor care vor să-şi înceapă viaţa sexuală fără emoţii şi ale frustraţilor de toate vîrstele care îşi fac viaţa mai roz la lumina unui joint.

Dl. Băsescu va fi înţeles primul că au rămas tot mai puţini cei care se mai lasă păcăliţi să vină la vot şi încă şi mai puţini cei care sînt dispuşi să-l mai crediteze pentru un mandat (nu-i bai mare, de vreme ce nici în dreptul celorlalţi candidaţi nu se înghesuie alegătorii). Căci ce motive de entuziasm electoral ar avea românii în plină criză, în general, şi bugetarii sau pensionarii – dimpreună covîrşitor majoritari în ţara asta –, în special?

Şi-atunci, dl. Băsescu mizează pe tinerii prostiţi într-un sistem de învăţămînt ca vai de el şi, eventual, pe nefericiţii mai trecuţi.

Pentru ca propunerea de legiferare a marijuanei şi a sexului pe bani să nu sune a ofertă electorală, a fost făcută de o comisie prezidenţială, deci, vezi bine, de experţi. Experţi care au ambalat-o, desigur, într-o poleială academică, cu intenţia vădită de a inhiba orice replică. Contra-argumentele medicale, morale şi de bun-simţ nu fac nici cît o ceapă degerată în faţa opiniei cu ştaif a înaltei Comisii! Nu e cazul să insist asupra argumentelor împotriva propunerii clocite la Cotroceni – au făcut-o destui specialişti în cărţi, conferinţe şi declaraţii publice –, dar vă reamintesc concluziile: legiferarea prostituţiei agravează problemele pe care acestă “meserie” le naşte, iar legiferarea „ierbii” va îngroşa rîndurile celor care îşi vor distruge viaţa cu droguri, trecînd, în căutarea de senzaţii mai tari, de la cele care “nu dau dependenţă” la cele care dau moarte în chinuri.

Mai bine, decît să legifereze tot felul de vicii (puţin a lipsit să nu treacă un Cod al Familiei în care erau legalizate casătoria între homosexuali şi adopţiile de copii de către cuplurile homo), politicienii ar legaliza prostituţia politică.

Cocotele scenei politice ar putea avea condicuţă – să ştim şi noi cînd şi cu cine s-au mai tăvălit –, carnet de sănătate – ca să păstrăm distanţa faţă de cele cu boli ruşinoase – şi de plătit un impozit forfetar – pentru că sigur n-ar declara sumele reale încasate. Avantajul lor ar fi că nimeni nu s-ar mai putea declara înşelat cu promisiuni mincinoase, dezamăgit de o dragoste neîmpărtăşită sau trădat cu cel care dă mai mult. Astfel, ar căpăta şi politicienii onorabilitatea pe care ţi-o conferă o ocupaţie legală.

Cred că legiferarea prostituţiei politice este o necesitate incontestabilă, după 20 de ani de practicare a ei fără ca politicienii să fi fost supuşi vreunui control asupra veniturilor sau măcar unui consult medical periodic, fără să le fi stăvilit cineva voluptatea bolnăvicioasă a traseismului partinic şi doctrinar şi fără ca nouă să ne fie “reperată” onoarea.

Fără îndoială însă, o astfel de iniţiativă legislativă n-ar fi însuşită nici de dl. Băsescu, nici de vreun partid politic parlamentar.

Poate că merită să încercăm s-o impunem noi, simpli cetăţeni...., pardon, clienţi.