Mănăstirea Diaconeşti: Cum se cinstesc martirii
În timp ce noi ne înfruntăm steril pe bloguri şi oferim lumii largi imaginea stînjenitoare a unei Ortodoxii româneşti dezbinate în sine, primitive şi clevetitoare, incapabile şi să-şi unească într-un duh viii, şi să-şi cinstească în mod cuviincios morţii, prefăcînd zestrea de sfinţenie a neamului într-o răfuială între “găşti” şi într-o miză a trufiilor ulcerate, iată că obştea Sfintei Mănăstiri Diaconeşti continuă să lucreze cu har, temeinicie şi discreţie la adevărata cinstire şi înviere publică a memoriei martirilor de la Aiud şi din toate temniţele comuniste din România.
După ce în anii anteriori, în afară de alte realizări mai mărunte, a îngrijit exemplar două volume de memorii ale lui Ioan Ianolide şi unul al părintelui Gheorghe Calciu, iar în toamna trecută a scos splendidul album-documentar fotografic Fericiţi cei prigoniţi. Martiri ai temniţelor româneşti, obştea de la Diaconeşti ne oferă în vara aceasta, în excepţionale condiţii grafice, albumul iconografic Icoana Noilor Martiri ai Pămîntului Românesc (alcătuit din detalii mărite ale icoanei şi din extrase corelative din memorialistica şi poezia închisorilor).
Marea icoană care dă titlul albumului a fost realizată, în decurs de mai mulţi ani, în atelierul de pictură al mănăstirii, iar vrednicul de pomenire părinte Gheorghe Calciu (1925-2006), care a avut cu Diaconeştiul o relaţie sufletească şi duhovnicească aparte, mai ales în ultimul său an de viaţă pămîntească, n-a închis ochii fără bucuria de a contempla îndelung viitoarea icoană în stadiu de schiţă, vorbind cu emoţie pe marginea ei, atît cu maicile, cît şi cu părintele duhovnic Amfilohie.
Îmbinare unică de har, meşteşug şi evlavie dreptmăritoare, Icoana Noilor Martiri concepută şi pictată la Diaconeşti este, fără nici o îndoială, cea mai importantă şi mai desăvîrşită realizare artistic-religioasă din plastica românească a ultimelor decenii.
Ea rămîne, pe de altă parte, o pildă impresionantă de cinstire ortodoxă a trecutului nostru recent, iar în faţa acestui adevărat monument iconic al rîvnei mărturisitoare eu unul simt nevoia să mă smeresc admirativ şi să-mi cer public iertare pentru puţina mea vrednicie şi pentru neînţeleapta risipă în cuvinte acolo unde singure faptele s-ar cuveni să fie măsură.
Lucrarea Diaconeştilor, în ansamblul ei, nu-i doar un ales dar duhovnicesc sau artistic, ci şi o mare lecţie pentru noi toţi, un apel tăcut la o învrednicire cu care am rămas datori şi în lipsa căreia nimic nu se leagă şi nu rodeşte.
Mă rog lui Dumnezeu şi Sfintei Sale Maici, ca şi Sfinţilor noştri mai vechi sau mai noi, să ne unească pe toţi în duhul veghetor şi lucrător al Diaconeştilor. Din ceasul acesta întorc spatele vrajbei şi las “căpuşele Ortodoxiei” – care şi cîte or fi ele de fapt – judecăţii lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Neamului, mijlocitori în strălumina de Sus ca pămîntul să ne mai rabde şi Cerul să ne mai rămînă deschis.
Lăudat să fie Dumnezeu, în toate şi pentru toate! (Răzvan Codrescu)
-----------------------------------------------------------
Cuvintele vii ale Părintelui Calciu
În această toamnă se împlinesc trei ani de cînd vrednicul de pomenire părinte Gheorghe Calciu s-a mutat la cele veşnice. În preludiul apropiatei comemorări, Sf. Mănăstire Diaconeşti îngrijeşte cu har un nou volum care poartă semnătura părintelui, dar care este de fapt o construcţie editorială, în care intră pagini alese (multe inedite) din predicile, conferinţele sau interviurile sale, ordonate tematic în patru secţiuni: „Despre viaţa duhovnicească”, „Biserica şi ispitele veacului”, „România creştină şi martiră” şi „Cuvinte de sărbătoare”. Fiecare parte poartă un motto orientativ, extras tot din spusele părintelui. Rezultă un îndrumar viu şi foarte actual de raportare creştin-ortodoxă la lume şi existenţă, atît la nivel personal, cît şi la nivel comunitar. Nu se putea titlu mai potrivit decît cel de Cuvinte vii (Editura Bonifaciu, Bacău, 2009; 243 de pagini legate şi numeroase imagini color), pline de Viaţa Duhului şi de Învierea lui Hristos. Ele se altoiesc pe experienţa de viaţă şi pe suferinţa jertfelnică ale unuia dintre cei mai de seamă mărturisitori ai Ortodoxiei din secolul XX, în înfruntare duhovnicească atît cu ateismul comunist, cît şi cu laicismul postcomunist, atît cu „diavolul roşu”, cît şi cu „diavolul albastru”. Cartea are ca subtitlu un cuvînt adeseori repetat de greu încercatul părinte (21 de ani de temniţă sub comunişti!): „A sluji lui Hristos înseamnă suferinţă”. Suferinţă purificatoare şi mărturisitoare. Suferinţa pe care Hristos Însuşi Şi-a asumat-o kenotic în slujba şi de dragul zidirii Sale. O suferinţă care lămureşte, întemeiază şi deschide spre eshaton.
„A suferi trece”, spunea Léon Bloy, „dar a fi suferit nu trece niciodată”. De aceea cuvintele suferinţei, cuvintele răstignirii pe urmele lui Hristos, nu pot fi decît vii şi dătătoare de viaţă. Forţa lor netrecătoare ţine de taina ultimă pe care stă lumea şi care este taina mîntuitoare a Crucii. Cuvinte vii este cartea unui cruciatal secolului XX, de la care avem şi vom avea enorm de învăţat, pînă la plinirea vremilor, ca inşi şi ca neam. Nu învăţătură cărturărească (deşi nici aceea nu-i de lepădat), ci învăţătură mucenicească (din cea care rămîne scrisă în Cartea Vieţii, cea de dincolo de veac). Urechi deschise să fie, căci Dumnezeu nu ne-a lipsit de mărturisitori!
Cuvinte vii întru Cuvîntul cel fără de moarte – iată suprema zestre pe care o poate lăsa urmaşilor un om al lui Dumnezeu şi a cărei chivernisire lucrătoare devine măsura vredniciei lor. Diaconeştiul şi-a făcut încă o dată datoria şi şi-a probat încă o dată vrednicia, într-un duh cu Părintele Gheorghe, Noul Mucenic. Dar rodul cel mare îl vrea Dumnezeu în noi toţi, ca să nu rămînem datori şi nevrednici în tîrziul acestei lumi, avînd ochi şi nevăzînd, avînd urechi şi neauzind. Noua carte a părintelui Calciu este, înainte de toate, o vie provocare duhovnicească la veghe şi în-vrednicire: „Eu nu zic să fim ca El, căci cine poate fi ca El, ca Mîntuitorul? Dar măcar, cît de cît, să mergem pe urma paşilor Lui”.
Amin, părinte! Aşa să ne ajute Dumnezeu. (R. C.)
Difuzare: Editura Bonifaciu, tel. 0755/276934 şi 0747/110212.