Confesiv până la masochism, Klaus Kenneth sfidează regulile literare şi îşi punctează textul cu îndemnuri, reproşuri, halte morale. Pentru el, un globe-trotter existenţialist, importantă nu este povestea, ci sfârşitul ei, cel în care, după consumarea tuturor poţiunilor de chin şi spaimă, Îl descoperă pe Iisus Hristos. Marea lui surpriză, pe care o proiectează pedagogic la fiecare pagină, este că Dumnezeu, pe toate palierele dureroase ale existenţei lui tragice, îi este aproape mereu. Klaus Kenneth este un exponent perfect al unui Occident pe moarte, un exemplu memorabil despre cât de perfid poate lucra autodistrugerea. Ne întrebăm, o dată cu Dumnezeu, cât de mult întuneric poate încape într-un om, până unde poate birui păcatul.

 

Cartea lui Klaus Kenneth tocmai asta rezolvă: Dumnezeu este ubicuu, fugi de El, dar tot spre El alergi, dai o palmă, dar tot pe tine te doare, căci tu şi aproapele sunteţi una, bucată din Dumnezeu. Autorul nu-şi transfigurează cartea de dragul unui happy-end tocit, rutinat literar-regizoral, ci aduce o mărturie personală, deci vie, despre viaţa lui. O viaţă răstignită pe bancul de probe al egoismului său numit deghizat „căutare”. Revendicat de toţi dezmoşteniţii, acest rebel va avea tot timpul din lume, cadou de la Dumnezeu, pentru a-L găsi. Klaus Kenneth este un erou post-modern, un Prometeu urban care încearcă să scape de zidurile care-l strâng. Textul nu este plictisitor şi, la un moment dat, tinde să se desprindă de real. În Hamburg, posedat, vrea să se omoare, dar Dumnezeu îl trage de chică. Lângă Bogota scapă ca prin minune de hoţii care-i ameninţau viaţa. Trăieşte aventuros, îşi turează trupul la maxim pentru a-şi dibui, cât de puţin, sufletul.

 

În 1983 îl întâlneşte pe părintele Sofronie de la Essex, un adevărat apostol al Ortodoxiei într-o epocă decadentă şi risipitoare. În 1986 se botează creştin-ortodox, o dovadă a maturizării sale, o stabilizare continuă, până astăzi, a ceea ce ar fi putut fi de la început, fără atâta căutare. Însă căile lui Dumnezeu sunt lungi şi grele, unele chiar de două milioane de kilometri. Prezentul volum are darul de a te pune în criză pe tine, cel cu Tainele „la botul calului”, care te-ai născut creştin, dar ai uitat asta, având toate şansele să mori păgân, deci singur.