Viorica Olaru-Cemârtan 

Începând cu luna iunie, se rezolvau problemele ce ţin de primirea, transportarea, stabilirea cu traiul şi în câmpul muncii a deportaţilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM). Astfel, la 11 iunie 1949 a fost emis ordinul strict secret şi de o importanţă deosebită al MVD al URSS, care făcea un rezumat al tuturor celorlalte decizii luate în prealabil şi se referea la: categoriile sociale supuse deportării pe veci în teritoriile stabilite, asupra cărora se extindea decizia Sovietului Suprem al URSS din 26 noiembrie 1948 cu privire la răspunderea penală pentru fuga din locul de trai obligatoriu. Se ordona:
1. Deportaţii din RSSM să fie trimişi pe veci în regiunea Kurgan - 5.000 de familii (18.200 persoane), în regiunea Tiumen - 3.280 de familii (11.800 persoane), în regiunea Irkutsk - 2.000 familii (7.200 persoane), în ţinutul Altai - 1.000 familii (4.000 oameni).
2. Ministrului de Interne al RSSM, general-locotenentului Tutuşkin, i se ordonă organizarea şi controlul operaţiei de deportare.

Celelalte prevederi ale hotărârilor anterioare au fost rezumate în această decizie. Noutatea care se impune acum este cuprinsă în punctul 11, unde se stabileşte că conducerea Ministerului de Interne, împreună cu conducerea locală de partid din aşezările pentru deportare, să se ocupe de elaborarea unui plan concret de primire şi stabilire a deportaţilor. Acest plan să prevadă: asigurarea deportaţilor cu locuri de trai, angajarea în câmpul muncii, asigurarea transportului de la staţiile de tren până la locurile de trai. S-a preconizat crearea comenduirilor speciale în grija cărora să fie deportaţii. Ultimii urmau să fie luaţi la evidenţa organelor de resort şi trebuiau să fie informaţi despre restricţiile şi regimul strict la care aveau să fie supuşi. Dosarele şi documentele de identitate ale deportaţilor trebuiau să fie păstrate de organele MVD din localităţile respective. Punctul 31 al acestei instrucţii specifica faptul că însoţitorilor de convoi li se interzicea folosirea armei împotriva deportaţilor, cu excepţia apărării legitime şi în caz de tentativă de evadare, iar în cazul femeilor însărcinate şi al copiilor - se interzicea categoric folosirea armei, în orice împrejurare (realitatea a fost însă de altă natură).

La 21 iunie 1949 se anunţa că, din cele 9.853 familii de culaci (ţărani înstăriţi) asupra cărora au fost perfectate dosare pentru deportare, 562 familii fac parte din colhozuri, iar din 6.760 familii ale celorlalte categorii, din colhozuri fac parte 1.216 familii. Din toate cele 16.613 dosare vizate ale familiilor din contingentul special, din colhozuri fac parte 1.778 familii, adică 10,7%. Organizarea staffului care urma să se ocupe de deportare s-a făcut în perioada 23-24 iunie. Din conducere făceau parte: general-maiorul Mordoveţ Iosif Lavrentiev - ministrul Securităţii RSSM, general-maiorul Ermolin Ivan Ilici - împuternicitul MGB al URSS, colonelul Kolotuşkin Aleksandr Alexeevici - adjunctul ministrului Securităţii RSSM pe cadre. Tot aici era specificat stafful grupelor informativă, operativă, de evidenţă, de transmisiune, conducerea grupurilor operative de serviciu, stafful maşiniştilor. Per total erau 30 de persoane, absolut toate din structurile MGB al RSSM. Din Moscova în RSSM au venit 32 de medici şi 64 asistente medicale, care au fost cazaţi, asigurându-li-se hrana şi toate condiţiile necesare în aşa fel încât să se ţină în secret scopul venirii lor. Stafful de conducere a operaţiei "Iug" şi-a început activitatea la 24 iunie 1949.

 

Fiecare eşalon avea următoarele cadre: un şef de eşalon (ofiţer MVD al URSS), doi adjuncţi - unul pe sectorul gospodăresc şi altul în domeniul operativ -, un medic şi două asistente medicale. Pe lângă aceştia, fiecare eşalon avea un convoi de 30 de soldaţi. Au mai fost organizate 26 de grupuri operative ale MVD al RSSM, care aveau misiunea să primească şi să păzească deportaţii aduşi la staţiile de îmbarcare în trenuri, să facă listele celor deportaţi, să menţină ordinea şi informarea centrului despre desfăşurarea operaţiei. La staţiile de ieşire din RSSM - Razdelnaia, Slobodka, Moghiliov-Podolsk - au fost create grupuri operative care aveau scopul să verifice şi să ţină sub control situaţia din eşaloane, să verifice situaţia din vagoane, să asigure ajutorul necesar, înlăturând deficienţele şi problemele apărute, să acţioneze operativ pentru a evita tentativele de fugă.

 

Pe ultima sută de metri a pregătirii operaţiei "Iug", se acţiona hotărât şi fără tergiversări. La 30 iunie 1949, preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM, G. Rudi, elaborase documentul privind confiscarea şi realizarea averii persoanelor deportate de pe teritoriul RSSM şi responsabilitatea pentru delapidarea şi irosirea ei. Documentul era strict secret şi stipula: în legătură cu deportarea chiaburilor, marilor comercianţi şi a foştilor moşieri de pe teritoriul RSSM, colaboratorilor şi ocupanţilor româno-fascişti etc., Consiliul de Miniştri al RSSM ordonă:
1. Să se permită deportaţilor să-şi ia lucrurile personale de valoare, banii, hainele, încălţămintea, vesela şi alte lucruri de uz casnic, inventarul agricol şi meşteşugăresc şi rezervă alimentară, per total până la 1.500 kg de fiecare familie.
2. Cealaltă avere, viile, livezile, animalele, inventarul, construcţiile de locuit şi dependinţele, întreprinderile industriale SĂ FIE CONFISCATE.
3. Averea confiscată a celor deportaţi să fie folosită în scopul acoperirii restanţelor de stat. Averea rămasă după acoperirea restanţelor statului să se transmită definitiv colhozului, fiind considerată fond indivizibil. Cealaltă avere să fie transmisă organelor financiare pentru realizare.
4. Grâul, furajul şi culturile tehnice să fie transmise statului.
5. Averea imobilă confiscată să fie folosită în primul rând pentru spitale, şcoli, case de copii, biblioteci.
6. Întreprinderile industriale (morile, abatoarele etc.) să fie transmise colhozurilor.
7. Maşinile de treierat, motoarele să fie transmise staţiilor de maşini şi tractoare la un preţ redus.
8. Responsabilitatea pentru păstrarea şi realizarea averii o poartă preşedinţii sovietelor raionale de deputaţi ai muncii şi conducătorii secţiilor financiare raionale.
9. Consiliul de Miniştri previne neadmiterea/interdicţia delapidărilor averii confiscate. În procesul realizării averii, nu se admite nici o deviere de la prezentul ordin.

Nu încape îndoială că statul sovietic câştiga foarte mult de pe urma sechestrării acestor averi. Era una dintre cele mai josnice modalităţi de procedare cu adevăraţii gospodari, care, din tată în fiu, lucraseră pământul şi aveau pe lângă casă toate bunurile necesare. Iar în schimbul acestor bogăţii şi bunuri, ţăranilor li se pregătea stabilirea cu traiul şi în
câmpul muncii a contingentului special din RSSM - documentul strict secret din 30 iunie 1949, adresat ministrului MVD al URSS, tovarăşul Kruglov S. N.

 

Astfel, se preconiza angajarea deportaţilor în agricultură şi în domeniul industrial. După ce au decurs toate pregătirile, la 3 iulie 1949, conducerea de la Chişinău (Selivanovskii, Mordoveţ, Ermolin) a trimis tuturor organelor KGB locale telefonograma cu următorul text: "Raportaţi până la ora 14.30 dacă sunteţi pregătiţi pentru realizarea operaţiei "Iug". Între orele 11.30-13.10, toate sectoarele din republică au primit această telefonogramă şi urmau să răspundă. Deoarece răspunsul a fost pozitiv, în aceeaşi seară la staţiile de îmbarcare au fost aduse trupele operative şi militare necesare, ele fiind dosite şi ţinute în secret. Către 4 iulie, tot efectivul era mobilizat pentru începutul operaţiei. Ministrului MVD al URSS i s-a raportat finisarea pregătirilor pentru desfăşurarea operaţiei "Iug". La 4 iulie 1949, tuturor sectoarelor locale MGB din republică le-a fost trimisă directiva strict secretă a MGB al URSS şi MGB al RSSM cu privire la începutul operaţiei "Iug". Se ordona începutul deportării şi raportarea peste fiecare două ore a evoluţiei operaţiei, a tuturor incidentelor, problemelor şi dificultăţilor care apar pe parcurs.

Peste 24 de ore de la finisarea operaţiei, trebuia să se raporteze despre totalizarea deportării, indicându-se numărul celor deportaţi - al femeilor, bărbaţilor şi copiilor -, al celor care s-au sustras de la deportare (de la locul de trai, pe parcursul transportării spre staţiile de îmbarcare sau de la staţiile de îmbarcare). Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 martie 1941 "Cu privire la obţinerea cetăţeniei sovietice de către locuitorii din Bucovina şi redobândirea cetăţeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia", conform căruia românii basarabeni, fiind declaraţi cetăţeni sovietici, colaboraseră în anii războiului cu administraţia românească şi trădaseră, astfel, "patria sovietică". Dar românii din Bucovina n-au solicitat niciodată cetăţenia sovietică, iar basarabenii n-au avut-o, ca să o "redobândească".

* Articol apărut iniţial în ziarul Timpul din R. Moldova, pe 20 oct.  2009.