numarul 2, aprilie 2003

Identitate

nationala si/sau europeana

Este vremea globalizarii galopante. Ii rezistam sau lasam sa ne acopere valul? A ne opune ar fi ca si cum am incerca sa ne impotrivim topirii ghetarilor. A admite sa treaca peste noi tavalugul dizolvant si uniformizant ar inseamna sa ne renegam istoria si sa ne tradam menirea. Grea dilema. Este clar ca toti vrem sa ne indulcim la binefacerile fenomenului, dar nu toti acceptam sa le platim cu renuntarea la fundamentele spirituale. Deoarece piata globala si sistemul informational mondializat nu pot suplini pierderea identitatii. Fara identitate nationala, n-am mai fi ce sintem si nici nu am mai sti ce sintem. Veacuri de credinta, de singe si de cintec ar fi sterse definitiv din memoria colectiva si din sufletul romanesc. Iar viitorul sprijinit doar pe materie este incert. 

Pe batrinul continent, pasul decisiv spre globalizare se va face prin edificarea Statelor Unite al Europei. Pretul care se cere platit este demolarea statelor nationale.

Cladirea unui suprastat in "lumea veche" nu se opreste la crearea unor institutii pentru guvernarea continentala, stabilirea unei Zile a Europei, consacrarea drapelului, stemei si imnului europene, la adoptarea unei monede unice sau elaborarea unei constitutii. Europa Unita tinde sa isi confectioneze si o identitate proprie, care sa-i justifice existenta. Sint inventate traditii comune, este rescrisa istoria Europei, intelighentia fidela proiectului se cazneste sa impuna o gindire specifica - subordonata procustian fata de political corectness. Singura, temelia religioasa a Europei Unite pare sa le dea de furca strategilor UE. Majoritatea inclina spre a oficializa "radacinile crestine" ale Europei Unite. Formula ii lezeaza insa, in principal, pe musulmani (numerosi in Europa Centrala si de Est) si pe evrei (Israelul aspirind sa adere la UE, chiar daca geografic, cel putin, este strain Europei).

Suprastatul UE nu se ridica pe statele nationale (care au si atributele caracteristice) decit pentru a le strivi. Tot  asa si identitatea europeana creste din seva identitatilor nationale numai pentru a le vlagui si, finalmente, ingropa.

Statele nationale nu pot fi desfiintate dintr-o data. Asa ca, prin jocuri diplomatice, intii vor deveni toate federale si multinationale; apoi, isi vor pierde suveranitatea, autoritatea si independenta, lasind rolul de diriguitor a destinelor europenilor unei structuri birocratice continentale.

Intre timp, se cauta subminarea temeiurilor esentiale ale neamurilor: credinta, sentimentul etnic, traditia sint relativizate sau anatemizate, ca piedici in calea integrarii. Inlaturindu-le, oamenii isi vor pierde identitatea nationala si vor fi mai dispusi sa imbratiseze noua identitate europeana.

Reactia la fenomenul de globalizare este insa semnificativa. Comunitatile nationale se intorc la sinele lor ireductibil - identitatea, pe care inteleg sa si-o afirme mai insistent de la o vreme. Chiar unul dintre promotorii UE, Franta, a avertizat ca nu va renunta la identitatea sa cu nici un chip. Franta doreste (si nu e singura) o Europa a natiunilor, construita dupa o logica a integrarii in consonanta cu logica diferentierii. Este posibila impacarea proiectului unificarii continentale cu principiul dreptului la diferenta? Vom afla mai devreme decit ne imaginam.

Pina atunci, suntem chemati in primul rind sa ne constientizam identitatea nationala, sa o recuperam integral, pentru a o putea apoi consolida si afirma.

Noi, romanii, am mai zadarnicit o alta tentativa de distrugere a identitatii nationale - consumata in prima parte a epocii totalitarismului comunist -, mai cu seama prin actiune culturala. Fiindca insasi matricea identitatii nationale este cultura. Prin urmare, resursele de rezistenta se afla tot in cultura. Totusi, identitatea ne-a fost partial afectata, flagelul comunismului a muscat adinc din fibra noastra sufleteasca. De aceea, azi, sintem obligati la un dublu efort: de redescoperire a intregii noastre identitati si de aparare impotriva noilor germeni distructivi.

Nu ne-am propus  si nici nu este posibil ca un asemenea subiect sa fie tratat exhaustiv intr-un articol de revista. Insa, am dorit sa trasam macar citeva directii de analiza ale unui fenomen cu implicatii multiple.

Claudiu Târziu