Vina clerului în chestiunea bucovineana

În continuarea ultimelor consideratii privind "activitatea culturala a bisericii" (publicate în numarul din februarie/2006) referitoare la contingenta dintre religie si cultura, apreciez ca este necesara ancorarea efectelor celor doua în planul identitar, al normelor, traditiilor si obiceiurilor care definesc originea indivizilor.

În opinia mea, dupa cum am mai spus-o, centrul de greutate al crestinismului se situeaza în viata sufleteasca a oamenilor, acolo unde actioneaza învatatura crestina si cultura, ca fundamente ale personalitatii umane. Este imperios necesar de reliefat faptul ca acestea se regasesc în nevoia fiintei umane de afirmare a unei identitati, a unei specificitati care sa o lege la o semintie ce-i poate oferi linistea si pacea sufleteasca.

Aceasta stare de liniste este dependenta de neabaterea de la dogmele si normele moral-crestine, de respectare a unei continuitati a deprinderilor cultice prin practicarea serviciului religios, deoarece biserica salveaza sufletul si, implicit, cultura, asigurând referintele identitare ale fiintei umane. Aceasta cauzalitate poate fi reprodusa si în sens invers, si anume cultura are ca domeniu de predilectie operele mintii si ale spiritului, iar acestea nu pot fi desavârsite decât în armonia conferita de credinta/religie.

M-am hotarât sa astern aceste rânduri datorita unei vizite efectuata la confratii întru Ortodoxie din Cernauti, cu ocazia sarbatorii zilei de nasterea a marelui poet român Mihai Eminescu – un simbol mondial al românitatii –, context în care am luat parte si la sarbatorile religioase dupa stil vechi dedicate Sfântului Vasile cel Mare.

Deplasarea mi-a prilejuit nefericita experienta de a lua la cunostinta, din relatarile românilor de acolo, despre încercarile de deznationalizare si afectare a identitatii nationale a bucovinenilor, în special, prin înstrainarea legaturilor cu patria mama.

Ortodoxia româneasca din Bucovina de Nord îsi asigura, în prezent, supravietuirea, prin aproximativ 120 parohii, aflate sub jurisdictia canonica a Mitropoliei de la Cernauti, subordonata Patriarhiei Ruse si reprezentata activ de ÎPS Onufrie, care practica o politica vadit antiromâneasca.

Edificator este faptul ca, prin directa implicare a acestuia, au fost blocate/refuzate demersurile de pîna acum ale confratilor de înfiintare a unui Vicariat Ortodox Român la Cernauti. Ar trebui respectat macar principiul reciprocitatii, deoarece în tara noastra exista doua astfel de vicariate, care reprezinta interesele ucrainenilor în plan confesional, unul greco-catolic la Maramures si unul ortodox la Suceava. Toate încercarile în aceasta directie au fost catalogate drept actiuni de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Totodata, s-a interzis, cu girul oficialitatilor ucrainene si complicitatea unor pastori ai bisericilor traditionale din regiunea Cernauti, oficierea slujbelor religioase în limba româna, gen de actiune care, datorita unei consecvente tipice zonei si legaturilor rare dintre comunitatile congenere si tara mama, a determinat un grad ridicat de asimilare al acestora în zona Cernautiului.

Mai mult, din dorinta de a nu-si pierde autoritatea în rândul credinciosilor români, actualii ierarhi cernauteni au o atitudine potrivnica învataturilor crestinesti, ce are ca scop principal împiedicarea încercarilor de apropiere întru credinta a conationalilor de tara mama. S-a mers pâna într-acolo încât, de pe frontispiciul Catedralei din Cernauti, un edificiu de origine româneasca, a fost stearsa gravura cu literele de aur “Dumnezeu Întru Treime”, deoarece era o dovada a latinitatii.

Totusi, cele mai reclamate aspecte de catre cei cu care m-am întâlnit în peregrinarile mele în mediul ortodox din Bucovina de Nord, sunt retinerile repetate în numirea de preoti români pentru comunitatile congenere, limitarea vietii spirituale românesti prin interzicerea diferitelor forme de manifestare a acesteia si aplicarea de presiuni si câteodata – sustin acestia - intimidari asupra acelora care vor sa-si exercite dreptul firesc la pastoratie în limba materna.

Aceste piedici sunt contestate cu vehementa deoarece, în religie, care - asa cum am mai afirmat - îsi gaseste expresia specifica într-un ansamblu de norme, de modalitati de traire cotidiana, oamenii gasesc un refugiu pentru pastrarea identitatii lor nationale, pentru prezervarea unor valori de cultura si traditie (unice în lume), care la confera linistea sufleteasca râvnita.

Constientizând interdependenta dintre biserica, identitate si cultura, înaltii prelati cernauteni actioneaza astfel încât clericii si credinciosii români sa nu mai primeasca, din tara mama, literatura religioasa, carti de cult, materiale pentru biserici, publicatii sau orice alt sprijin.

Acestia sufera de pe urma faptului ca autoritatile ucrainene laice si religioase le interzic sistematic legaturile firesti, cultural-spirituale, cu Biserica Ortodoxa Româna, pentru a descuraja afirmarea credintei ortodoxe stramosesti, element fundamental al constiinsei colective a românilor bucovineni.

În acest sens, se actioneaza inclusiv la nivelul tinerilor pretendenti la vocatia preoteasca, acestia fiind trimisi la studiu, pentru îndoctrinare, în institute teologice din Rusia sau Ucraina, cu toate ca, cel putin din punct de vedere economic, daca ar urma cursurile unor intitutii similare din România, existente în zona de granita, costurile ar fi mult mai mici.

Vreau sa reamintesc ca uneltele pamântesti folosite pagâneste împotriva unor credinte, norme si valori ce sunt rezultate, creatii ale spiritului uman, nu pot conduce decât la o revolta interioara, care, în cazul comunitatilor ortodoxe românesti din Ucraina, se va manifesta prin accentuarea dorului de tara mama si a nevoii de a relationa cu confratii.

Acest efect de bumerang produs de actiunile antiromânesti ale autoritatilor ucrainene laice si religioase, ar trebui exploatat în interes national de autoritatile române, în actualul context european al valorizarii drepturilor minoritatilor etnice, prin sprijinirea demersurilor de reconstituire a ortodoxiei române la Cernauti (în forma Vicariatului), ca prim pas spre o unitate de spirit si credinti conforma normelor europene.

Pr. Radu Ilas

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!