O perspectiva crestina asupra ingineriei genetice

Problematica si provocarile lumii moderne sunt extrem de delicate. Traim într-o lume în care limitele cunoasterii se extind tot mai departe (clonarea, ingineria genetica, transplantul de organe, procrearea medical asistata), iar morala îsi gaseste tot mai greu locul într-o lume secularizata, în care viata nu e privita ca un dar al lui Dumnezeu, ci ca un dat care nu se discuta si fata care omul modern are libertatea propriilor decizii.

Bioetica, în aspectul ei laic, priveste calitatea vietii numai de la nastere la moarte, dar Biserica crestina considera ca omul este o persoana, deci are caracter transcendent; ea vizeaza calitatea vietii de la zamislire si pâna dincolo de mormânt.

Motivatia cea mai puternica referitoare la întelegerea problemelor de actualitate este faptul ca un bun crestin trebuie sa fie familiarizat cu pozitia Bisericii; el poate fi de ajutor în masura în care cunoaste raspunsurile de pe pozitie crestina. Nu putem sta pasivi la problemele lumii. Trebuie sa lucram în lume pâna este ziua, pentru ca "vine noaptea când nimeni nu poate sa lucreze" (Ioan 9,4).

Viata aceasta este scurta si vremelnica, asa ca sa nu sacrificam eternitatea, ci sa pregatim bine vesnicia prin viata traita dupa cuvântul lui Dumnezeu, prin faptele bine-placute, prin cugetare cu întelepciune la lucrurile si lucrarile Lui în lume. Bioetica ne învata cum sa punem în armonie libertatea noastra cu voia bine-placuta a lui Dumnezeu, ca uitându-ne "cu luare aminte la toate lucrurile care se fac sub soare" si încercând sa patrundem"întelepciunea si stiinta, nebunia si prostia" (Ecleziast 1,14-17) sa vedem în final ca adevarul e unul singur : "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" ( Ioan 14,6).

Obsesia clonarii

Nu putem nega faptul ca ratiunea umana a dus la dezvoltarea stiintei si tehnologiei, care au contribuit la ameliorarea conditiilor de viata umane, la tamaduirea multor boli si la descifrarea multor taine din lumea macro- sau microcosmosului. Dar aceasta dezvoltare tehnologica a dus la un evident regres spiritual: omul s-a înstrainat din ce în ce mai mult de Dumnezeu. De câteva decenii, omul e de-a dreptul obsedat de ideea clonarii "cea mai tulburatoare si cea mai uluitoare dintre manipularile genetice".

Manipularea materialului genetic al plantelor si animalelor sau chiar a fiintelor umane, implica consecinte biologice si sociale care au repercusiuni asupra tuturor. Daca ne împotrivim avortului, pentru ca încalca drepturile unei persoane nevinovate si îi distruge viata, atunci anumite forme de inginerie genetica - mai ales noile tehnici de clonare - necesita un control mult mai atent, pentru ca pot avea consecinte dezastruoase pentru întreaga populatie.

Prin aceste tehnici suntem pusi în fata unei întrebari la care nu s-a încumetat sa raspunda nimeni pâna acum : Daca ar trebui sa cream" noi un om, ce trasaturi i-am da? Oare am cauta sa obtinem un supraom, cu o forta intelectuala mult superioara celor mai mari valori pe care le-a cunoscut umanitatea? Sau am prefera un individ cu imense capacitati fizice? Sau poate un om ca toti oamenii, dar capabil sa zboare cu propriile aripi?

O multime de întrebari se adauga si ne coplesesc prin ecoul lor biologic si etic: care sunt trasaturile comportamentale distincte ale oamenilor? Generozitatea? Spiritul de sacrificiu? Capacitatea de a iubi si de a urî? Egoismul? De ce trebuie sa ramânem altruisti, de vreme ce supravietuiesc tocmai aceia care ignora spiritul de cooperare sau generozitatea?

Controlând viata, vom demonstra universului ca suntem o specie înteleapta sau, dimpotriva, ca suntem o specie dementa, care se îndreapta cu pasi siguri spre autodistrugere. În aceasta privinta, Albert Einstein facea urmatorul avertisment: "Timpul nostru se caracterizeaza prin descoperiri stiintifice extraordinare si prin aplicatiile lor tehnice. Sa nu uitam totusi ca realizarile tehnice si cunoasterea nu au dus umanitatea la fericire si nici la o viata decenta."

Termeni-cheie

Înainte de a intra în detalii, vom defini termenii-cheie.

Eugenia desemneaza în general stiinta care are ca scop îmbunatatirea mediului genetic, adica însasi natura umana, prin ajustarea factorilor de mediu si a conditiilor umane în general.

Terapia genica implica examinarea parintilor în devenire pentru a se vedea daca exista pentru copiii lor riscul de a mosteni anumite defecte genetice, precum si intentii prenatale si postnatale pentru corectarea acestora. Scopul sau este terapeutic si nu consta în sporirea unor caracteristici considerate dezirabile.

Ingineria genetica implica manipularea materialului genetic ( ADN) din gameti sau embrion în scopuri terapeutice.

Organismul uman este compus din doua tipuri de celule: reproductive (gametii) si cele somatice (nereproductive). Nucleul celulei somatice contine 46 de cromozomi (23 de perechi). Celulele reproductive poseda 23 de cromozomi, astfel încât unirea spermatozoidului cu ovulul produce o combinatie de 46 de cromozomi, care este unica, cu exceptia cazului unor gemeni monozigoti . Fiecare cromozom contine aproximativ 100.000 de gene ( segmente de ADN) care determina codul genetic al caracteristicilor mostenite. Ingineria genetica este posibila datorita faptului ca, întocmai unei holograme, fiecare nucleu al unei celule somatice contine codul genetic al întregului organism.

Prin tehnologia"ADN-ului recombinat"este posibila schimbarea structurii genetice a unui organism prin introducerea unor gene straine, fie în mod direct (procesul este numit transformare), fie prin transmiterea virala ( transductie).

Tehnologia numita de regula îmbinarea genelor, desi limitata la bacterii si la unele plante, deschide calea spre manipularea genetica a oricarei forme de viata, inclusiv cea umana.

Cu ajutorul unui aparat de analiza secventiala a genelor, realizat la Caletech (anuntat în iunie 1986), oamenii de stiinta au reusit sa înceapa cartografierea compozitiei genetice a întregului organism. Pe masura ce avanseaza cunoasterea genomului uman, stim din ce în ce mai exact care este functia fiecarei gene si unde sunt ele localizate în lanturile de ADN. Daca adaugam mecanismul "care porneste si opreste genele"este posibila deja efectuarea unor modificari selective importante ale materialului genetic, atât pe linia somatica, cât si pe cea reproductiva.

Se stie ca reproducerea poate fi sexuata si asexuata. Clonarea este tehnica cu ajutorul careia se pot produce, pe cale asexuata, celule sau organisme identice, care provin dintr-o singura celula sau dintr-un singur organism.

Dar clonarea nu este o inventie a mintii omului, pentru ca ea exista de când lumea. Omul se poate mândri numai cu tehnicile sale sofisticate, cu ajutorul carora vrea sa-L imite pe Creator. Înmultirea asexuata o gasim în regnul vegetal, dar chiar si în regnul animal, în general la protozoare.

Înca un exemplu concludent pentru clonarea naturala îl reprezinta cancerul. Prin diviziune mitotica, celula canceroasa da nastere la doua celule identice genetic cu celula mama. La rândul lor, si acestea se divid dupa acelasi mecanism, aparând astfel mii de clone, care produc aglomerari de celule, ce vor constitui tumoarea canceroasa.

Clonarea animalelor

Asadar, clonarea este o realitate. Se folosesc doua tehnici:

1. nucleul unei celule somatice este transferat într-un ovocit denucleat si activat;

2. se fuzioneaza o celula embrionara cu un ovocit sau cu alta celula somatica. Începe un joc ciudat: un ou se divide pâna în stadiul de 8 celule. Celulele sunt individualizate si fiecare din ele fuzioneaza cu un ovocit. Rezulta alti embrioni. Încep sa se divida, si, dupa câteva multiplicari, celulele sunt separate si clonate. Teoretic, se pot obtine nenumarati embrioni. Doar teoretic, caci, dupa doua sau trei cicluri "jocul" se opreste spontan.

Acum o jumatate de secol, doi experimentatori au anuntat clonarea unui batracian. Începutul anului 1997 anunta stirea "bomba" a anului: reusita clonarii unui mamifer (celebra de acum oita Dolly). Clonarea acesteia s-a realizat prin înlocuirea nucleului ovulului unei oi cu nucleul unei celule a glandei mamare. Reactiile lumii stiintifice, dar si ale opiniei publice au fost imediate si intense. Sentimentele comune erau teama si speranta. Teama de turma. Si nu atât a unei turme de oi identice, cât a unei "turme" de oameni identici, având aceeasi culoare, aceeasi talie, acelasi comportament...

Legislatia celor mai multe tari a fost surprinsa descoperita. Pe 12 ianuarie 1998, la Paris, statele membre ale Consiliului Europei, luând act de evenimentele stiintifice intervenite în materie de clonare a mamiferelor, semneaza un Protocol aditional la Conventie, care stipuleaza printre altele ca "este interzisa orice interventie având drept scop crearea unei fiinte umane vii sau moarte".

Riscurile clonarii

Întrebarea este de ce se opun biologii, si mai ales, comitetele de bioetica, clonarii. Mai întâi, pentru ca, evitând reproducerea naturala, încercam sa preluam rolul Creatorului. În al doilea rând, pentru ca exista riscul nasterii unor copii malformati – riscul teoretic e mai mare decât la copiii rezultati dintr-o fecundare naturala. Nimeni nu stie daca nu va aparea o patologie a duplicatelor.

Trebuie avute în vedere mai ales problemele etice majore pe care aceste tehnologii le deschid.

Cine hotaraste limitele experimentelor de acest fel? Controlul noilor tehnologii va fi determinat, se pare, de criteriul profitului.

Cine beneficiaza de pe urma acestora?

Trebuie impusa în mod obligatoriu sterilizarea în cazul în care parintii poarta gene anormale?

Ar fi corect sa li se ceara parintilor în devenire asa-numitul buletin genetic înainte ca acestia sa se casatoreasca? Dar daca acest buletin genetic va fi impus pentru angajarea în serviciu, acest lucru nu va fi împotriva omului? Prin acest "buletin" se va cunoaste coeficientul de inteligenta al unei persoane, precum si viitoarele boli. Astfel, i se poate refuza angajarea, iar casele de asigurari sociale îi pot retrage protectia.³

Tot în baza acestui buletin biologic se va putea stabili cine are dreptul de a se naste. Astfel, va reînvia miscarea eugenista, care are ca scop crearea fiintelor perfecte, precum si eliminarea celor"imperfecte".

Cine îsi va asuma responsabilitatea pentru dezastrele ecologice, pentru epidemii si, în general, pentru rezultatele viitoare ale ingineriei genetice care ar putea avea efecte dezastruoase pentru întreaga omenire?

Posibilitatea contaminarii accidentale sau a epidemiilor alaturi de amenintarea manipularii formelor de viata umane sau de alt fel întareste nevoia ca Biserica sa insiste pe lânga guvernul federal sa controleze experimentele din domeniul ingineriei genetice.

În domeniul agriculturii si al productiei de animale, ingineria genetica a aparut ca o adevarata revolutie, aparent benefica vietii. S-au realizat plante ce pot sa-si produca propriile insecticide; au fost create enzime care dezvolta si consuma deseuri industriale. Se vorbeste despre bacteriile "bioremediere" prin folosirea unor microbi ca bacteriile si fungii pentru a înlatura preparatele chimice toxice.

Pe de alta parte, aceste binefaceri sunt privite de multi ca fiind o adevarata nenorocire, datorita faptului ca nu s-au detectat efectele negative privitoare la degajarea de bacterii si virusi transformati genetic.

S-a atras atentia ca producerea de specii uniforme în agricultura slabeste rezistenta acestora la schimbarile atmosferice si la insecte. Alte obiectii sunt de natura ecologica. S-a aratat ca recoltele realizate genetic, hibridate cu alte varietati, pentru a crea "super-plante" si alti hibrizi, pun în mare pericol stabilitatea ecologica.

În cadrul productei de animale, ingineria genetica poate ajusta marimea, greutatea, puterea sau chiar calitatea carnii, dar, ca si în cazul plantelor, amestecul în procesul micro-evolutiv al selectiei naturale poate micsora fondul genetic cu consecinte de nebanuit. De exemplu, introducerea hormonilor umani de crestere în porci a produs o varietate afectata de strabism si artrita.

În ce priveste ingineria genetica si clonarea la plante si animale, ea pare într-adevar o revolutie benefica vietii. Si asta pentru ca, în cadrul tehnicilor terapeutice, ingineria genetica poate fabrica insulina umana, interferonul (proteina care apara de infectare cu virusi a celulelor canceroase). Dar trebuie sa fim precauti, pentru ca nu cumva, câstigând acestea, sa pierdem ceva mai important: creând noi specii, pot lua nastere forme de viata numite interspecii, care ar fi daunatoare echilibrului natural. De exemplu, albinele ucigase, specie intermediara între albinele domestice si cele salbatice, au facut ravagii în Statele Unite ale Americii. Si aceasta pentru ca oamenii de stiinta "s-au jucat" cu materialul genetic al albinelor, dorind sa creeze specii mai rezistente.

Facând o paralela, nu putem sa nu ne punem problema ingineriei genetice chiar si la plante, dorinta cercetatorilor de a crea "super-plante", rezistente la înghet sau la alte conditii ostile de mediu, nu va produce nici un efect negativ asupra noastra, odata pusa în practica, si, cu siguranta, scapata de sub control?

În plus, sustinatorii clonarii în general, promoveaza asa-numitele "avantaje" ale clonarii si pornesc, în argumentarea lor de la clonarea animalelor: "Daca se dovedeste ca clonarea nu are nici un efect asupra sanatatii sau duratei de viata a animalelor de experienta, ar fi rezonabil sa tragem concluzia ca acelasi lucru este adevarat si pentru fiintele umane".

Asadar, de la clonarea animalelor la cea umana nu este decât un pas care va fi trecut cu usurinta, din moment ce accentul se pune doar pe viata hic et nunc, ignorându-se parca existenta vietii vesnice – si aceasta prin pretentia absurda a oamenilor de stiinta conform careia prin actul clonarii se obtine nemurirea. Dar, pentru a ne bucura de o existenta vesnica fericita, trebuie sa ne gândim la mântuirea noastra, sa ne gândim la Dumnezeu, Care este Izvorul vietii. Deci, nu prin modificarea genomului uman se poate crea omul desavârsit, si nu prin clonare îi putem asigura nemurirea. (Va urma)

Ramona Suciu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!