Vedere de pe Centura Politicii

Mogulii si braconajul la urs

Sa presupunem ca eu eram Traian Basescu si veneam la raport în fata Parlamentului, dupa ce am bagat batul în furnicar, dupa ce am dat cu vatraiul printre uluci. As fi luat o fata de om pocait, de suferind în fata alesilor neamului. "Va rog sa ma iertati! Încercând sa respect promisiunea electorala ca voi juca pâna si la Cotroceni, ca voi pune tepe în Piata Universitatii – lucru pe care unii români l-au luat la propriu - mi-am depasit grav prerogativele. Îmi pare rau, domnule Tariceanu, ca n-am intuit la timp directia în care mergeti ca sa va însotesc si eu acolo. Era de preferat, desigur, sa fiu alaturi de Dinu Patriciu. Am sa le recomand procurorilor, adica am sa le sugerez, desigur, sa lase dosarele în sertare pentru a fi studiate de catre istorici si ziaristi peste 50 de ani. Trebuia sa ramân un aliat de nadejde al domnului Dan Voiculescu, pe care l-am poreclit Felix Motanu. Îmi pare rau. Regret nespus, mai ales ca vremea trece, noi pe loc ramânem. Povestea vorbei din batrâni: Dunarea, Dunarea - prafu si pulberea! Îmi pare rau ca am putut banui - fie si macar o clipa - ca micutul Codrut Seres ar fi pus botu, scuzati!, ar fi marsat la propunerile dusmanilor Stancev si Beniatov. Am devenit vulnerabili în fata rusilor numai pentru o clipa, dar vom lupta. Îmi pare rau ca i-am tulburat pe baietii destepti, care si-au facut capusa de garsoniera pentru livrarea energiei electrice si a gazelor naturale de la stat catre populatie. Din productie interna sau din import. Mai ales ca si pe frate-meu Mircea îl dor salele rau, iar mama se gândeste cu drag la noi amândoi. Loteria, RADET si toate regiile mari trebuie sa ramâna sursele voastre de finantare discreta. Are cine plati facturile. De altfel, asa cum mi-a spus si poetul Mircea Dinescu la o chindie, nu mai are rost sa mai dezgropam mortii, ce-am furat furat ramâne, de ce sa mai scurmam dupa originea averii unora sau altora? Toti au devenit onorabili si chiar venerabili, mai ales ca unii poarta si sort. Cu papion!

Regret nespus ca am putut sa-l poreclesc pâna si pe domnul Ion Iliescu, acest campion al democratiei originale, de tip suedez. Am zis ca edecul cel batrân pregateste o noua mineriada la batrânete... scuzati aliteratia. Chiar daca am promis ca voi cere sa se faca lumina în dosarele grele, inexpugnabile - decembrie 1989, mineriadele, judetul Mures, Caritas, FNI-FNA, Bancorex, Banca Agricola... bine-bine, vad ca va distrati, fie si Flota, le lasam în grija istoricilor si a gaozarilor. Ce-am face noi daca n-ar exista prostii pentru care se creeaza iluzii? Trebuie sa repar o mare nedreptate: voi sugera sustinerea lui Adrian Nastase la functia de ministru al Culturii, fiindca este de notorietate relatia lui cu Zambaccian, colectionarul, si cu bratarile lui Decebal. Îl cred pe cuvânt - nu are mumii chinezesti pe sub dusumele, nici nu e pasionat de scutul lui Gerula. L-am ironizat si pe Mircea Geoana. Retractez, chiar daca nu am fost atât de expresiv ca Ion Iliescu!

Va rog sa ma iertati! Voi scoate cuvântul «dosar» din limbajul meu politic si, în acest sens, va rog sa legiferati cât mai urgent: scoatem cuvântul «dosar» în afara legii. Semnez imediat, semnez orice vine de la Parlament. Cum am putut sa-mi imaginez, fie si macar o clipa, ca aici, în Parlamentul poporului, faceti legi pentru infractori. Regret profund si promit ca nu ma voi lasa antrenat vreodata în dispute puerile. Voi prefera o discutie agreabila cu domnul Belu, mai ales cu doamna Bitang la Cotroceni, dupa care am s-o dau afara. Voi angaja numai barbati în vârsta la Palat, de preferinta pensionari de la Galati, din PSD, si-i voi primi pe copiii de la «Bufnita din Tei», la fel ca Ion Iliescu, ori de câte ori vor vrea sa ajunga la mine. Lasati copiii sa vina la Cotroceni!..."

Prostanacu la Watergata noua

"Stai nitel ca te dezvat/ Fara matura si bat", cum spune Arghezi. Vreti sa ma suspendati? Va arat eu referendum pentru vot uninominal!

Marinelu a preferat sa intre pe-o dunga în Parlament. Era pornit rau. Crunt! Estimp, oamenii Prostanacului si ai lui Felix Motanu, urmasul lui Petre Carp, ieseau jigniti si tâfnosi din sala. Vrea sa ne vorbeasca noua, alesilor poporului? Bine, fie, dar numai atunci când vrem noi si trebuie sa stim ce subiecte abordeaza. Sa ne trimita cuvântul cu trei zile înainte, iar daca se abate de la litera textului, îi luam cuvântul! Oricum, presedintele era pe farasul Prostanacului care voia sa-l dea pe doua bete, împreuna cu Felix.

Asa ca Traian Basescu a vorbit jumatatii scremute a Legislativului. Bocii stateau pe marginea cuibului, liberalii erau cu papioane la gât, sa creada lumea ca ar fi europeni, dar ei – d-aci da la talapa tarii! Dupa ce le-a mai tras alesilor un retevei, Traian i-a anuntat ca va decreta organizarea unui referendum pentru... votul uninominal. "Va consult..." Iar dupa cinci secunde: "V-am consultat!" Factorul surpriza a fost asigurat. Le-a taiat rasuflarea. Le-a bagat mortul în casa. Tovarasul Andon era foarte indignat, desigur în limite legale. Tony Iorgovan facea diferenta: una a scris ca jurist, în studiile dumisale de drept constitutional, unde sta negru pe alb ca Parlamentul trebuie dizolvat daca populatia este de partea presedintelui la referendum si alta manânca ca politician – fie-ne iertata asocierea de cuvinte! Rezultatul unei gândiri strâmbe asupra separarii puterilor în stat este evident. Avem puteri autiste, statul a devenit schizoid. Vazând blocajul sistemului politico-administrativ din România, parintele Constitutiunii ar trebui sa se-mpuste. Presedintele le-a dat însa cu maciuca-n frunte. Însusi Prostanacu era vânat si a recunoscut ca nu se astepta la aceasta propunere. S-au dat de ceasul mortii, au facut declaratii contradictorii, l-au amenintat din nou ca îl vor suspenda, ca vor merge pâna în pânzele albe. "Îi vom aplica presedintelui putina pedagogie politica", a bâtâit Tataie.

Presedintele le-a dat termen: iunie. Ori promoveaza rapid o lege privind votul uninominal, ori convoaca referendum. Imediat, toti acesti activisti de tip nou, indiferent de vârsta, si-au adus aminte ca au fost de acord altadata cu votul uninominal, dar daca n-au vrut ceilalti... Asa ca mingea este în terenul alesilor, o minge grea, de plumb.

Cu oistea-n lege

Ca tot vorbi Tataie de pedagogie politica. Italia ne ofera chiar în aceeasi perioada o lectie pe gratis. Pentru o problema oarecare, premierul Romano Prodi si-a dat demisia si a provocat un vot de încredere în Parlamentul de la Roma. Lucru pe care domnul Tariceanu nu l-a priceput si de aceea eu cred ca este un politician nul, de nivelul Sebastian Vladescu.

Cu urechile taiate

În sfârsit, olandezul Marean van Ghelle a ajuns seful filialei Bucuresti din Partidu lu Mucles chiar în ziua lui de nastere! Este un moment istoric. Mai ales ca personajul le-a spus ziaristilor ca-i închide într-o camera întunericioasa, le taie urechile opozantilor, si-i face fericiti ca pe Freddie Mercury. Sa fii sef de partid la Bucuresti înseamna ca ai calea deschisa spre Primaria Capitalei si, conform traditiei - de ce nu? - spre Cotroceni. Asta viseaza Vanghelie. Este culmea parodiei politicianiste.

Drumul spre lat

Dupa ce alesii poporului s-au tot frasuit, au luat o decizie istorica: au constituit o comisie parlamentara pentru anchetarea presedintelui! Este culmea aberatiei anticonstitutionale. Si - colac peste pupaza – comisia este condusa de Felix Motanu, care l-a poreclit pe presedinte "Pinochio". Ce poate fi mai fabulos ca un subaltern de-al lui Tudor Postelnicu sa-l ancheteze pe Marinelu, care a avut curajul tupeului sa deschida cea mai mare parte a dosarelor Batrânei-si-Perversei? Ca într-un film pentru copii oligofreni. Doar bocii s-au opus crearii acestei comisii anticonstitutionale. Pe buna dreptate.

Mona mea, ce ma fac, Doamne, cu ea!?

În sfârsit, Curtea de Apel Bucuresti a dat cu toporul: Mona Musca a facut politie politica pentru ca asa au zis baietii de la CNSAS. Ai vrut sa ne lustrezi, draga Mona? Foarte bine, te frustram noi pe tine. Asa am descoperit cine este criminalul epocii de aur. Tataie nu a colaborat cu Securitatea, fiindca el a condus-o pe când era prim secretar de judet. De 17 ani, niciun judecator sau procuror din perioada comunista nu a fost adus în fata publicului sa dea socoteala pentru dosarele instrumentate pe timpul comunismului, în baza carora s-au facut si abuzurile. Niciun activist nu a fost macar banuit pentru politie politica, desi activistii dadeau comanda catre procurori. Asa se explica de ce judecatorii n-au vrut sa contrazica nici o clipa decizia baietilor lui Mircea Dinescu.

"Etnia" moldovenilor

Asa stam cu judecatorii din România. Cu unii! De aceea nu m-am mirat nici atunci când am auzit ca niste judecatori din Iasi au admis înregistrarea Comunitatii moldovenilor ca etnie diferita de români. Este limpede ca flacaii nu au pus mâna pe un dictionar macar sa citeasca si sa vada ce înseamna o etnie. Eu nu pot presupune ca au fost atât de imbecili încât sa creada ca Alexa din Husi este în toate mintile. Mai ales ca noi românii suntem singura natiune din Europa care se confrunta ca berbecii cu o adevarata criza de identitate: suntem moldoveni sau români, suntem vlahi sau români? Cuvântul "român" este o inventie târzie. Noi trebuia sa ne numim fie daci, fie valahi, care tot "lupi" înseamna. Nu am avut intelectuali care sa priceapa semnificatia momentului atunci si am ramas ... "rumâni", adica saraci, "români". Fiindca asa a spus un diplomat francez în secolul XIX. Atât.

Marinelu si Taricelu

Un întreg circ s-a desfasurat la Palatul Cotroceni. Presedintele a anuntat ca vine sa-i convinga pe guvernanti sa nu amâne alegerile pentru Parlamentul European. "Nu este justificata prezenta dumneavoastra la Guvern", i-a raspuns Moliceanu, devenit brusc Taricelu. Presedintele-jucator i-a raspuns cu argumente din Constitutie: articolele 86 si 87. Ce Constitutie? Curat violare de Costitutiune, da' nu vii la mine! Scurt! Ce vorbesti, Taricelu? "Domnule Pim-Ministru, va informez ca voi veni la Guvern!"

Si vine Marinelu la usa Guvernului condus de Motocicleanu. Pe cap poarta o blana de lup, ca într-o caricatura de Ion Barbu, si striga cât poate: "Mai baieti, cucuieti, usa tatii descuieti, n-asteptati posmagi muieti!"

Intra taticu la baietii lui, el i-a crescut, i-a sters la nas, el i-a dus de mâna la Palatul Victoria, dar vulpita Saftoiu sa stea la usa! Bine, dar are rang de spatar, adica, de ministru secretar de stat! "Eu am decis sa nu intre!", a suierat Taricelu. Intra Marinelu fara vulpita si da sa le vorbeasca baietilor din vizuina despre votul uninominal, ca el renunta la referendum, ca îl amâna, numai sa scoata baietii o lege care sa curate jungla. În acel moment, Taricelu i-a întors spatele si a început sa discute ostentativ cu un consilier de-al lui. Cu alte cuvinte, uite, ba Traiane, eu am vulpe, tu n-ai! Dupa ciondaneala din vizuina, Marinelu a iesit în fata veveritelor-pistol de la presa: "Am participat la sedinta de Guvern". "Presedintele n-a fost la nici o sedinta de guvern", a ripostat Taricelu. "Atunci, am fost la o cafea...", a surâs Marinelu. Prin vizuina bântuie schizofrenia, fratilor!

Nu este o fabula, este chiar realitatea acestei perioade în care politicianismul cel mai neghiob nu mai permite aplecarea spre problemele concrete ale românilor. Taricelu a reusit sa ne dezamageasca mai rau ca Milica, pe care l-au învins securistii. Cum care securisti? "Generalul" Isaiia, care i-a aruncat cu cerneala violenta în barba. Era o parabola pe care i-a facut-o poporul român unui politician inept, prin mâna unui zaltat.

Când Traian nu e acasa

În tara lui Voda prin loboda, a venit incognito Solyom Laszlo, presedintele Ungariei, sa sarbatoreasca ziua nationala a honvezilor, aici, cu secuii, fara sa-l informeze pe Traian Basescu. Au arborat drapelele Ungariei, ale Uniunii Europene si ale Vaticanului. Sa ne imaginam ca Marinelu s-ar duce pe 1 decembrie sa sarbatoreasca ziua nationala la Chisinau, la Cernauti sau la Cetatea Alba. Si ar avea mai multe motive s-o faca, decât Solyom Laszlo la Zalau sau la Miercurea Ciuc.

Si când politicienii nostri vânjosi o tin langa la Bucuresti cu brâul lor, Ucraina anunta ca fondeaza satul Belai (Alb) pe Insula Serpilor. Ca sa-i convinga pe juratii de la Haga de un lucru asa de evident: stânca pustie din Marea Neagra este locuita, prin urmare trebuie sa i se acorde ape teritoriale. Si asa vor ajunge pescadoarele ucrainene sa pescuiasca în apele noastre teritoriale de lânga Constanta.

Tezaurul dacic de la Sinaia

În ce ma priveste, chiar daca tata nu si-a mai vazut boii luati la colhoz, eu ma simt confortabil sa vad ca regele Mihai a recuperat palatele Peles si Pelisor. Ma bucur nespus si de proiectele marete, lansate de colonelu’ Duda Întâiu. Dumnezeul românilor sa-l ierte pe Maresalul Antonescu, cel care nu a avut macar parte de mormânt, prin grija aceluiasi rege. Osteanul acela are însa loc de închinare în fiecare conational constient de timpurile prin care am trecut si vom trece.

Tot încercând sa pricep cum de-a fost posibil sa fie furate pâna si osemintele maresalului Alexandru Averescu, mai sa uitam ca am devenit martorii aiuriti si platitori de impozite ai altor întâmplari la fel de stranii. Constantin Daicoviciu si toti arheologii care au sapat la Sarmisegetuza Regia nu au gasit decât urme de cetati, ceramica, arme, unelte de fier si de bronz. În plus, dacii nu cunosteau scrisul. Asa se face ca an dupa an, a crescut corul academicilor care sustin ca stramosii nostri erau niste primitivi. De-aici si pâna la manualele alternative de astazi nu a mai fost nici un pas. A aparut si senatorul Dan Iosif, care a spus ca pasiunea vietii lui este aurul, ca dacii nu pretuiau si nici nu stiau sa prelucreze aurul. Ca ei au dat 100 de care de aur israelitilor ca sa lupte contra romanilor. Stia el, Dan Iosif, de la niste apropiati de-ai lui Mozes Rosen. Si de-aici, enuntul genial, demn de un academic: "Bratarile dacice aduse în tara sunt falsuri". Chiar daca existau buletinele de analiza, care atesta vechimea aurului si originalitatea lucraturii.

În aceeasi perioada în care se fura orice din patrimoniul national, în vreme ce tot felul de indivizi cauta sa oculteze orice adevar despre istoria noastra veche, a aparut la Editura Dacica o carte surprinzatoare: Tezaurul dacic de la Sinaia, scrisa de Dumitru Manolache. Autorul prezinta într-un stil alert, cu accente polemice sau de roman politist pe alocuri, întregul dosar al misterioaselor placi de plumb de la Sinaia. Dupa ce întoarce pe toate fetele argumentele oferite de documente si martori, Dumitru Manolache accepta un adevar de care istoricii refuza cu spaima sa se apropie: placile de plumb de la Sinaia sunt cópii dupa placi originale din aur. Ele au format în vechime o adevarata biblioteca sacra a dacilor, de care, desigur, noi, cei de azi, nu avem dreptul sa ne dezicem. Exista doua argumente fundamentale, ce pledeaza pentru vechimea placilor de la Sinaia: pe una din placi figureaza Cetatea de la Sarmisegetuza, pe o alta poate fi admirata imaginea sarpelui ofit, de la Tomis, supranumit de multi Glykon, unic în lume. Ambele imagini erau necunoscute la sfârsitul secolului XIX - începutul secolului XX, când nu se descperisera înca nici statuia, nici cetatea. S-a ascuns cu grija decenii la rând un adevar cumplit: biblioteca sacra din aur a fost descoperita la Sinaia pe timpul lui Carol I, a fost copiata în plumb, apoi topita, iar aurul a fost folosit la ridicarea Castelului Peles. "Credem ca tocmai numele suveranului si cele ale altor personalitati politice ale momentului, anumite consecinte politice grave ce s-ar fi nascut din implicarea acestora în povestea topirii pieselor originale de aur, au determinat autoritatile sa secretizeze operatia de copiere si, în timp, sa oculteze subiectul, banalizându-l, trecându-l în derizoriu, folclorizându-l, alimentându-l cu fel de fel de istorioare, pâna ce subiectul însusi a început sa se alimenteze dintr-un fel de combustie proprie, autocompromitându-se. Sistemul a functionat perfect, angrenajul s-a rodat, iar interventia putinilor specialisti care au intrat de-a lungul timpului în sistem nu a mai avut forta de a readuce în prim plan interesul pentru descoperirea adevarului", spune Dumitru Manolache. Cartea este însotita de o excelenta postfata, scrisa de Aurora Petan, o excelenta cercetatoare în domeniul istoriei vechi.

Gata cu nostalgiile! Odioasa dictatura si sinistra sa sotie au primit încarcatoarele pline si au lasat României o datorie externa de 209 milioane de dolari. Urmasii lui Nicolae Ceausescu ne servesc pe tava 36 de miliarde de dolari datorii pentru România. La munca, baieti!

Voronin îsi pierde tarisoara

Normal ar fi ca toti sa treaca în România, iar noi toti sa cerem cetatenie "moldoveneasca". Sa vedem atunci oare ce-ar mai face miopii de la Bucuresti si de la Chisinau.

Daca în 1989 basarabenii luptau pentru idei – limba si istoria românilor – astazi românii de dincolo de Prut au înteles ca îsi pierd tara definitiv. Acum, din motive economice grave, basarabenii se vor ridica si vor face o revolutie adevarata. Sa priceapa si Europa ca ei tot români au ramas. Nu este alta salvare pentru ei, decât unirea cu România. Toate variantele au esuat: o Elvetie sovietica, o Austrie fara Anschluss, Planeta Moldova în galaxia Rusiei. Singurii care au priceput mai mult decât Taricelu par sa fie liberalii de la Chisinau, care au lansat un manifest pentru reîntregire nationala: "Partidul National Liberal din Republica Moldova este constient ca grava problema identitara, situatia politica si economica deplorabila ale celui de-al doilea stat românesc, rezultate din politicile coloniale sovietice, continuate de regimurile neocomuniste dupa 1991, stationarea trupelor rusesti de ocupatie pe teritoriul Republicii Moldova, existenta unui teritoriu ocupat de un regim terorist, sprijinit de Moscova si necontrolat de Guvernul de la Chisinau, au facut din Republica Moldova un stat-problema. În aceste conditii, Republica Moldova nu dispune de suficiente resurse interne pentru depasirea starii de criza permanente. Este nevoie de o asistenta internationala în stare sa readuca Republica Moldova pe orbita civilizatiei europene. Cel mai firesc sprijin al efortului de europenizare a Republicii Moldova poate veni din partea României".

Da, dragilor asa este. Sâ nu uitati când veti ajunge la putere, ca Iurie Rosca.

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!