Arhimandritul Roman Braga la 85 de ani

"A fost uimitoare noaptea aceea…., cu parintele Roman Braga. O noapte de revelatie, într-adevar, ca o eurofonie. Adica, acest preot, cu figura de icoana, cu parul alb, cu barba alba colilie si un zîmbet nesters pe fata, de o inteligenta stralucita, la curent cu fiecare problema politica europeana, americana, vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul era întru Hristos, totul era admirabil, totul era nadejde, totul era credinta si totul era posibil. Ei, o astfel de faptura, cu totul, cu totul speciala, ar trebui multiplicata pentru vindecarea ranilor noastre." 1- îsi amintea Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Busulenga) întâlnirea cu Parintele Roman Braga. Iar Mitropolitul Antonie Plamadeala ne-a istorisit întâmplari cu iz de sinaxar2: "Miscarea spirituala Rugul Aprins3 al carui scop era sa sporeasca focul credintei în inimile credinciosilor în afara îmbunatatirii vietii calugaresti, "nu putea scapa ochiului scormonitor al Securitatii, iar finalul era previzibil – arestarea initiatorilor si a participantilor."

Rugul Aprins

Arhim. Roman Braga consemneaza: "Guvernul de la Bucuresti intrase în panica. S-a speriat de «Rugul Aprins» mai mult decât toate centrele de rezistenta din Carpati. Pentru revolutionari exista pedeapsa cu închisoarea si cu moartea. Dar ce te faci cu acel «centru» din om pe care nimeni nu-l poate controla. Unul dintre acestia, staretul Daniil Sandu Tudor, «Sfântul Daniil» cum era numit printre detinuti, a murit la Zarca de la Aiud, dupa patru ani de torturi si batai, fiind printre putinii detinuti care au purtat lanturi pe toata durata detentiei. Acest fapt este atestat de fostul detinut sucevean Teofil Dumbraveanu, care, printr-o scrisoare adresata Mitropolitului Antonie Plamadeala, arata: "La iesirea pe poarta, catre cimitirul «Trei plopi» i-au înfipt o sulita de fier în inima, ca sa vada daca este viu sau mort, ca în martirologiile clasice. În Zarca, la Aiud, printre detinuti se pastreaza mereu amintirea lui «Daniil Sfântul». Mai târziu, tinerii care sapau un sant, în închisoare, au gasit un schelet cu lanturi la picioare. Ei credeau ca acela era detinutul «Sfântul Daniil»".

 Faptul ca detinutilor care mureau li se înfingea o sulita de fier în inima este confirmata si de Parintele Iustin Pârvu, detinut politic vreme de 17 ani.

În curând Parintele Roman Braga împlineste 85 de ani. Dumnezeu l-a ferit de sulita înfipta în inima. Toti românii pe care soarta vitrega ne-a alungat de acasa în silnica strainatate îl omagiem pe acest modest calugar, plin de smerenie si îngaduinta si mai ales încununat cu cununa iertarii, care traieste alaturi de noi pacatosii si care nu prea a avut parte de o chilie linistita, numai a lui. Parca Dumnezeu i-a oferit mereu o chilie "de jertfa", celula închisorilor, neprietenoasa, umeda si rece, pe care a încalzit-o cu taria credintei patrunsa de duhul smereniei, al evlaviei si al iubirii de Dumnezeu.

Calugar la 12 ani

Parintele Roman Braga s-a nascut în nordul Basarabiei, la 2 aprilie 1922. A intrat de tânar (12 ani) ca frate la Manastirea Caldarusani de lânga Bucuresti, apoi trece la Cernica si face studii la Bucuresti si Chisinau, unde urmeaza cursurile Facultatii de Teologie, ale celei de Litere si Filozofie, precum si  Seminarul Pedagogic "Titu Maiorescu." Din 1949 intra în calvarul închisorilor: cinci ani de temnita grea si trei ani degradare civica,4 sub acuzatia ca ar fi facut parte dintr-o organizatie subversiva. Este eliberat în 1953, cu domiciliu fortat în Bucuresti. Dar reuseste sa mearga pe ascuns la Iasi, unde Mitropolitul Sebastian Rusanu îl calugareste si îl hirotoneste întru diacon. Cu o activitate împotriva comunismului, este arestat din nou, în anul 1958, si condamnat5 la 18 ani munca silnica si 10 ani degradare civica pentru activitate dusmanoasa la adresa regimului "democrat" comunist, impus de tancurile sovietice. A suferit la Jilava, Canal si Ostrov, fiind eliberat în 31 iulie 1964. "Rugul Aprins" 6 a ramas undeva departe, ascuns în suflet. Hirotonia întru preot nu a fost obtinuta usor, dar prin mila lui Dumnezeu i se aproba Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea sa-l hirotoneasca preot si la 1 ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negresti, apoi mutat la Sârbi, ca în final sa fie trimis ca misionar în Brazilia. În anul 1972, Episcopul Valerian Trifa îl cheama la Vatra, devine preot paroh, iar în 1988 se retrage la manastirea din Rives Junction, Michigan. Printr-o exprimare sensibila, Parintele Protopop Constantin Alecse, din Los Angeles, încheie semnificativ: "La initiativa Prea Sfintitului Episcop Nathaniel, Mitropolitul Theodosie al Bisericii Ortodoxe în America i-a acordat o Gramata Sinodala si o medalie a Sf. Inocent, din bronz. Pe aceea de aur a Duhului Sfânt, Dumnezeu i-a dat-o de mult". 7

Un polemist plin de duh

Parintele Roman Braga a avut largi preocupari teologice culturale. A publicat nu mult, ci cu mult folos duhovnicesc. Cartea sa de baza Pe drumul credintei8 este o capodopera a smereniei: "Roman Braga si-a dedicat întreaga lui viata în a sluji pe Dumnezeu. Prin armonia si cumpatarea cugetarii, prin ascendentul moral si marele talent duhovnicesc, cât si pentru exemplul sau de totala daruire în slujba Bisericii si a oamenilor, acest Apostol al lui Hristos se impune ca o nobila întrupare a unui om superior, care stie instinctiv sa armonizeze gândul cu gestul, sa adapteze teoria la practic si sa transforme golgota suferintelor în optimism si seninatate" – ne marturiseste Parintele Protopop Constantin Alecse, cu prilejul aparitiei cartii Parintelui Roman. Dintre articolele sale amintim câteva: "Bate-vor pastorii si se vor risipi oile",9 articol de o mare finete pentru apararea ierarhiei ortodoxe din vremea comunismului, extrem de viguros, dar în acelasi timp delicat si politicos.

Si Parintele îndeamna la rugaciune, mediatie si la o hotarâre înteleapta: "Pe Patriarhul tarii si pe Episcopi îi va judeca Dumnezeu, nu oamenii, pentru ca, în cele mai critice momente din viata neamului românesc, ei au salvat Biserica"; "Ask the priest", sunt întrebarile puse de diversi crestini, în diferite probleme la care, de aceasta data, în revista antiohiana din Ben Lomont, "Again", raspunde Parintele cu rabdare si întelepciune. Reitereaza exact pozitia ortodoxa la întrebarea unui nou convertit cum poate sa traiasca Ortodoxia fara sa disturbe pe ceilalti din familie si apropiati. Parintele îl "dascaleste" magistral, aratându-i ca, atunci când este invitat la o masa, trebuie sa nu se scuze ca el tine post, ci sa ramâna smerit, sa nu-l supere pe cel care l-a invitat sa manâce fara sovaire, din toate bucatele si mergând acasa sa-si continue, eventual mai acerb, postul sau.10 "O critica bine meritata"11 - cu referire la inexactitatile episcopului unit Ioan Ploscaru al Lugojului, în ziarul românilor greco-catolici din America, "Unirea". Si, în final, amintim articolul de subtila smerenie si umilinta "Argumente la alegerea de episcop"12 în care se opreste la calitatile pe care trebuie sa le împlineasca viitorul epicop, întruchiparea sperantelor puse în el, persoana cea mai potrivita pentru a ne conduce la Hristos.

Unele au facut valuri la vremea respectiva, cum sunt textele "Cerberii Sfântului Potir - Despre Spovedanie si Împartasanie"13 si "Despre icoane"14 - care sunt sunt revelatia Chipului lui Dumnezeu în om, "…Sau sub blestem preotesc sunt…"15 în care îi îndeamna pe preoti sa nu mai blesteme sau afurisesca pe credinciosi cu nici un prilej. Condamna teologia marxista expusa în cartea Bise­rica slujitoare (1972), teza de doctorat, pe care o considera "cea mai perfecta demonstratie teologica a socialismului de tip comunist", adaugând: "Preasfintitul Antonie nu numai ca vede în Sf. Ioan Gura-de-Aur un precursor al marxismului, ci chiar scoate din predicile lui «teoria plus valorii», ocupându-se pe larg de critica sociala în opera Sfintilor Parinti. Dar uita sa spuna ca Sf. Ioan Hrisostom nu s-a facut lingaul împaratilor bizantini, cu toate ca acestia erau crestini, ci a criticat regimul din propria lui tara".16 Cu toate acestea, Parintele Roman l-a primit pe Înalt Prea Sfintitul Antonie ca pe un adevarat ierarh, la Vatra. De altfel, Parintele Roman Braga s-a bucurat aici, la Vatra, de vizitele multor români veniti din tara.17

Împotriva rusificarii basarabenilor prin Biserica

Un capitol aparte din viata lui a fost încrâncenarea împotriva deznationalizarii sau opunerea la încercarile de rusificare prin Biserica în Basarabia, marturisiri date în vileag: "Din toata Mitropolia Basarabiei cu trei dioceze, n-a mai ramas decât un protopopiat, cu sediul la biserica "Ciufli" din Chisinau, care este si singura biserica a orasului. Nu exista nici un seminar pentru prega­tirea clerului, ci doar o sectie moldoveneasca pe lânga seminarul din Odesa, la care nimeni nu se înscrie. A mai ramas câte un preot batrân la cinci, sase sate si nu le poate deservi; sunt crestini care asteapta sa treaca cinci ani, pentru a putea asculta un serviciu de înviere. Vestitul «Sobor» din Chisinau a fost transformat în pinacoteca, iar restul bisericilor au fost închise. Chisinaul are un episcop rus, cu titlul de «exarh», care îsi are resedinta într-o casa. Politica ruseasca în Basarabia este împotriva conservarii monumentelor istorice, cele 20 de manastiri voievodale au fost transformate în cluburi sau scoli, iar crucile bisericilor date jos. Biserica de vara a manastirii Condrita - ctitorie a lui Alexandru cel Bun - a devenit sala de dans, manastirea Capriana, zidita de Stefan cel Mare, este sediul unei gospodarii colective, iar în biserica mare a manastirii Curchi se predau cursuri de zootehnie"18t.

Bunatatea si smerenia Parintelui Roman Braga au facut din sfintia sa o pilda vie, o faclie calauzitoare pentru toti românii din America.

La împlinirea a 85 de ani, ne alaturam tuturor celor care îi aduc Parintelui Arhim. Roman Braga un binemeritat omagiu, dorindu-i sanatate întru lungime de zile.

Pr. Gh. Naghi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!