Necesitatea înnoirii ierarhiei BOR

Circulă în ultima vreme, prin presa centrală, o serie de “propuneri” sau “inovaţii” cu privire la posibilitatea de retragere din scaunele episcopale a unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, pe motiv de boală sau vârstă înaintată. Nu este lipsit de interes să abordăm acest aspect care a luat, pe alocuri, forma unei campanii violente, cu atât mai mult cu cât discutarea sa poate contribui la clarificarea unor chestiuni de interes general.

În primul rând, o retragere din episcopat ar fi necanonică. Un episcop nu poate fi retras din scaun decât prin caterisire. Investiţia cu cârja pastorală se face pe viaţă, şi nici boala, nici vârsta înaintată, nici oboseala nu scuză şi nu îndreptăţesc canonic o retragere. Că asemenea “propuneri” sau “inovaţii” încep să circule prin publicistica noastră, nu este nimic nou. Toate acestea fac parte din sistemul de sabotare a Bisericii, aplicat cu o stăruinţă perversă de puterea lumească, prin intruziunea flagrantă a politicului în lucrurile dumnezeieşti. Pentru boală sau vârstă înaintată, canoanele prevăd asocierea unuia mai tânăr la păstorie. Dar de retragere sau demitere, nici vorbă.

Nici nu poate fi altfel. Episcopatul nu este un drept, ci o îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare. Când un arhiereu a fost învrednicit cu această sarcină dificilă a episcopatului, el trebuie să o ducă până la capăt împotriva tuturor atacurilor şi adversităţilor. Nimeni nu stă în scaunul episcopal pentru satisfacţiile lui personale, ci pentru gloria Bisericii.

Se abordează acest aspect al retragerii din scaun ca o parte esenţială a primenirii sau a reformei ierarhiei noastre ecleziastice. Această reformă nu mai poate întârzia. Prima înnoire necesară este cea din rândurile chiriarhiei. Primenirea va trebui să fie făcută şi este bine ca ea să fie înlesnită pentru a se evita gesturile energice. De aceea, trebuie să se procedeze pravoslavnic, nu prin demitere. După canoane, demiterea nu există. Există numai caterisirea, precum şi o formă de retragere voluntară din scaun, singura canonică, pe care chiriarhia noastră a uitat-o. Este vorba, aşa cum aminteam mai sus, de asocierea la păstorie a unui arhiereu tânăr.

Prin urmare, acei dintre chiriarhi care se simt bătrâni, bolnavi sau obosiţi şi care îşi dau seama că rămânerea lor mai departe în scaun nu poate fi în nici un fel de folos marilor interese ale Bisericii vii, se pot retrage la o mânăstire, lăsând în scaun un arhiereu tânăr, pătruns de adevărul duhovnicesc al Ortodoxiei, care, la trecerea la cele veşnice ale titularului, să-i ia şi de drept, nu numai de fapt, locul. În acest mod ar trece în scaunele de păstorire elemente tinere, viguroase, culte, credincioase şi dreptcredincioase, contribuind la revigorarea Bisericii.

Înnoirea vieţii bisericeşti trebuie să se realizeze canonic, cu chiriarhii, şi nu împotriva lor, aşa cum sugerează noile propuneri gazetăreşti.

Constantin Mihai

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!