Vedere de pe Centura Politicii

Primiţi cu uninominalul?

Zi importantă pentru lumea politică din România. Cu 231 de voturi pentru, 11 împotrivă şi 18 abţineri, Camera Deputaţilor a adoptat legea pentru votul uninominal, în varianta PSD+PNL+ProDemocraţia. "Cei 322" nu au agreat formula propusă de Traian Băsescu la referendum, prin care parlamentarii puteau fi aleşi ca primarii. Cu alte cuvinte, ei au vrut vot mixt, să poată face jocurile la redistribuirea voturilor. Pentru aceşti domni, cei peste patru milioane de români care au votat pentru votul uninominal, în varianta propusă de preşedinte, nu contează! Atunci de ce-ar trebui ca ei să conteze pentru noi?

Numărul colegiilor uninominale este egal cu numărul total de deputaţi şi senatori. Fiecare partid va propune un singur candidat într-un colegiu. Vor intra în Parlament atât formaţiunile care depăşesc pragul electoral de 5%, dar şi cele care câştigă în şase colegii de deputaţi şi în cinci colegii de senatori. Pragul electoral rămâne 5%. Nu vom mai vota liste de partid, dar vom alege oameni propuşi de partide. Aproape că e acelaşi drac, cu diferenţa că partidele trebuie să fie foarte atente cu cine se prezintă în prim plan. Măcar pentru salvarea aparenţelor.

Fiecare independent va depune o sumă egală cu cinci salarii minime pe economie, adică 27, 5 milioane de lei vechi, fond numit impropriu "cauţiune". Parcă ai fi numai bun de puşcărie dacă încerci să candidezi pe cont propriu. Încă o dovadă că limbajul de lemn se transformă sub ochii noştri în limbă de tinichea. E adevărat, mai lucioasă, dar de tinichea.

Cei susţinuţi de partide nu trebuie să plătească fiindcă primesc bani de la buget. Adică din banii noştri. Candidatul care va aduna 50%+1 din voturile exprimate va intra în Parlament din primul tur de scrutin. "Cei 322" speră că românii nu vor vota masiv cu un anume candidat şi astfel voturile se vor redistribui proporţional, la masa verde, adică tot între partide, iar la negocierile din umbră se poate întâmpla orice. Să ne amintim ce jocuri a făcut Corneliu Ciontu de la PRM cu Octav Cozmâncă, astfel că profesorul Gheorghe Buzatu a rămas pe tuşă, pentru a intra clienţii de la PSD. Care mai rămăseseră pe margine. Nu ştia Tribunu’ ce făcea electricianu’!

Nu va conta numărul de voturi obţinute în colegiul uninominal, se ia în considerare numărul total al voturilor, obţinute de partide sau de alianţe la nivel naţional. Preşedinţii consiliilor judeţene vor fi aleşi tot prin vot uninominal.

Noua lege este totuşi un pas important în reformarea clasei politice, consideră Crin Antonescu, dar nu suficient. Traian Băsescu a promis că nu va ataca legea la Curtea Constituţională, dar PRM şi PC au promis că vor căuta noduri în papură. Sergiu Andon a început să adune argumente. Deputatul PNL Mihai Voicu apreciază că legea este vulnerabilă prin referirea la consiliile judeţene şi, de aceea, liberalii voiau aici o lege separată.

Mătuşa Tamara rediviva!

Despre morţi - numai de colivă: Aleluia! Mai ales dacă au molfăit şi ei, acolo, un covrig, o coajă de pâine, cumpărate din mila vecinilor, ca să-i lase lui Ali Baba peştera plină, fireşte, mămucuţă! Fantoma Mătuşii Tamara bântuie însă printre urmaşii lui Che Guevara. Nepotul s-a întors la vârf în Partidu lu Mucles. De-acolo, poate să-i sufle-n ceafă Prostănacului căzut pe scări, mai ales după alegerile locale, când îl va ridica de guler ca să-l ajute să coboare mai iute. Revenirea nepotului mătuşii Tamara în coasta ginerelui mătuşii ţărăniste Margareta C-o-Stea face parte din curăţenia pe care o face onorificul Tataie cu feşteleul în primăvara pierzaniei. Deşca şi-a luat revanşa: acum are partidul la picioare din nou, cu un preşedinte înmuiat şi cu nepotul care tot aspiră şi transpiră. Baronii se întorc, mai ales că IC Frimu, de-i mai zic unii şi Manivelă, a fost desemnat să conducă războaiele electorale. Iar Manivelă, când te pipăie la portofel şi nu simte tăria de partid în el, te îndoaie. Se încălzeşte la morga din Botoşani şi specialistul în referendumuri obiective pentru Constituţie şi în redistribuiri de voturi trucate. Dacă-l angaja Jacques Chirac, francezii ar fi votat sigur pentru Constituţia UE. Acum, Tataie poate medita liniştit la social-democraţie. Are specialişti care se ocupă şi de strângerea banilor la scroafa partidului. Ce dacă au rămas căciuliţele Arogantului neachitate? Trezorierul Slănină să poftească şi să adune parale.

Se vede limpede că Partidu lu Mucles este capabil să se reformeze câtă plăcere are şi Vadim să se îmbrăţişeze cu Traian Băsescu şi invers. Este ultima brâncă spre tobogan pentru formaţiunea Prostănacului.

Să ne reamintim că, invitat de Vanghelie la Pavilionul Expoziţional din Bucureşti, Traian Băsescu a spus că PSD trebuie să se reformeze. Mircea Geoană a dat şi atunci cu oiştea în mândria lui Tataie când l-a asigurat pe Marinelu că "în PSD nu mai există fesenişti". Ion Iliescu era alături. Iar acum, Tataie şi-a amintit, iar scatoalca a fost pe măsură: "Sunt asemenea elemente cu mentalitate de slugoi, care vor să slujească şeful sau şefii".

Cu două zile înainte de alegerile din Consiliul Naţional, Prostănacu şi ai lui s-au întâlnit cu Împăratu-de-Mătase la Capşa. Acolo, Prostănacu i-a cerut să-şi taie venele: să nu mai candideze la funcţia supremă în Consiliu fiindcă are coadă de procurori. Arogantu a refuzat. "Voi credeţi că voi nu puteţi să aveţi probleme, că vouă nu vi se pot face dosare?" Le-a reproşat că nu au fost lângă el atunci când procurorii jucau tananica prin viloiul din Strada Zambaccian, căutând comoara lui Burebista şi mumiile chinezeşti. Guzganu Rozaliu i-a reamintit că Parlamentul a votat contra percheziţiei, dar acum s-ar putea să aprobe scotocirea. L-a aprobat şi Ilie cel împuşcat acolo unde nu trebuie la acea vânătoare de pomină. Atunci, Arogantu a sărit la gâţii lor: "Ilie, ăia care au venit să facă percheziţie în Zambaccian nu căutau termopane, poate căutau dosare despre voi..." "Păi, nu le-ai ars?" se zgâieşte Guzganu Rozaliu. "Nu!", a răbufnit Împăratu-de-Mătase. Caviaru s-a făcut zgârci, a îngheţat şi coniacu prin pahare...

"Nu mă voi răzbuna!", avea să promită Arogantu după ce a fost ales în capul Consiliului, dar privirea lui spunea tot.

Iliescu: "Sunt un produs expirat!"

Cum spuneam cu adâncă mâhnire partinică, e mare ranchiuna la Tataie, dar şi-a sărat inima la Consiliul Naţional. De când aştepta momentul, cât de bine şi-a rafinat veninul prin cuhnia ideologică a Partidului lu Mucles! A măturat cu Prostănacu pe jos, apoi l-a făcut şi preş. L-a dat ca exemplu şi pe Emil Cioran, care, la 20 de ani, milita pentru exterminarea tuturor celor care au mai mult de 30 de ani. Fiindcă numai aşa se poate regenera naţiunea. Adică, "poporu PSD"! Mai întâi a pornit de la ideea "ce-ai făcut cu partidul meu, 's-gura?!" “Eram pe cai mari în 2004!” Să fim serioşi, erau deja mârţoage! Habar n-ai matale câte voturi au furat băieţii Împăratului-de-Mătase! “Avem doi adversari: PNL şi PD-L”. Fals, unicul adversar letal este Marinelu. “Trebuie să discernem care este principalul adversar pentru ţară!”, spune Tataie. Ei, aici mai venim de la Moscova! Din 1990 până astăzi, Partidu lu Mucles a fost principalul adversar pentru România.

Facem apoi puţină politică social-democrată: “Avem nevoie de oameni cu gândire de stânga şi cu suflet de stânga. Oamenii trebuie să te creadă că eşti şi tu de stânga". Aici, are dreptate. Nici motanul meu nu va crede vreodată că Adrian Năstase are o simţire de stânga.

Reproşurile continuă. "De ce trebuie să privatizăm Antibiotice de dragul privatizării? Uite ce scandal au făcut germanii pentru plecarea Nokia în România”. Aşa este, Antibiotice Iaşi aduce profit. Dar Petrom, Sidex Galaţi, Rompetrol, Alro Slatina etc. cine le-a înstrăinat? Cine a strecurat în Constituţia actuală vânzarea pământului către străini? Tovalul e gros, Tataie.

După care a dat glas reproşurilor:

"Nu m-a jignit nimeni niciodată aşa de urât. Nici cei mai aprigi duşmani. Eu sunt un produs expirat! Este o mentalitate primitivă a unor tineri de azi. Pe unii Năstase i-a adus în fruntea Ministerului de Externe, apoi în fruntea Partidului. Cum s-au purtat ei cu el e altă problemă. N-am vrut să merg până acolo, e vorba de înţeleptul care cedează”...

Justiţia e apolitică. La alţii

Ministrul Justiţiei avea necazuri: soţia lui era bănuită că a deturnat fonduri europene. Ministrul Justiţiei şi-a dat demisia. Guvernul se clatină, primul ministru demisionează şi preşedintele dizolvă Parlamentul. S-a întâmplat în Italia şi nu s-a prăbuşit cerul peste Roma. Oare chiar totul să fie politică şi acolo, sau Justiţia a scăpat acestui cleşte? La ei, a scăpat. La noi, trebuie schimbată iar Constituţia pentru a elimina numirile politice în Justiţie, crede Monica Macovei. România are încă probleme cu fantomele trecutului: trebuie sau nu să-i demascăm pe cei care au distrus destinele multor concetăţeni? Îi condamnăm pe toţi la grămadă sau răspunderea penală, politică trebuie să fie individuală? Pentru unii români mai radicali, revine în actualitate un cântec din Munţii Apuseni: "Comunismu n-o muritu, / Num-o ţâră-o aţîchitu".

Premierul Tăriceanu a dat un comunicat prin care Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii nu mai poate da "verdicte de poliţie politică", dar va transmite dosarele solicitate către instanţele judecătoreşti, singurele îndreptăţite să dea sentinţe. Oficial, toate partidele vor demascarea agenţilor Securităţii. În realitate, PSD şi PRM pun cele mai subtile frâne. Paradoxal, disputa în jurul CNSAS ar putea împinge din nou PNL spre PD-L, fiindcă Traian Băsescu şi-a făcut cal de bătaie din lupta cu Securitatea şi cu activiştii. Cel puţin, aşa se vede. O dispută paralelă s-a desfăşurat în jurul Ministerului Justiţiei. Curtea Constituţională a amânat pentru răspunsul la solicitatea premierului Tăriceanu privind numirea Noricăi Nicolai în funcţia de ministru, după care a dat cu toaipa: să pună pe alcineva!

Războiul celor trei Palate părea să contenească. Mai ales că disputa în jurul metaforei prezidenţiale "clasa politică = zoaia de pe geamul" patriei se consumase. Confruntată cu decizia Curţii Constituţionale, Norica Nicolai a abandonat bătălia, dar nu şi războiul cu Traian Băsescu, fiindcă, apreciază fosta domnişoară Clinci, "cel mai deştept cedează". Aşa că îl dă în judecată pe Marinelu că nu i-a dat portofoliul de ministru.

Creşte inflaţia

După aprecierile unor specialişti în domeniul dezvoltării durabile, economia României merge tot mai prost, chiar dacă aducem lucrători din Bangladesh. Inflaţia revine la cifrele mari din trecut, iar nivelul de trai scade constant pentru majoritatea populaţiei. Jonathan Scheele, fostul şef al Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, consideră că politicienii noştri nu au o strategie clară şi, pentru că reformele bat pasul pe loc, e posibil să mai irosim încă vreo zece ani pe tuşa Uniunii. Convingerile aleşilor noştri nu pot fi însă clintite nici cu tunurile Alianţei Nord-Atlantice.

Kosovo, buturuga lui Tăricelu?

Butoiul cu pulbere din Balcani stă să bubuie din nou. Provincia Kosovo, aflată în componenţa Serbiei, şi-a proclamat unilateral independenţa. Au început tulburările la Belgrad. După ce sârbii au atacat ambasada americană, preşedintele George W. Bush a confirmat că "locuitorii din Kosovo sunt în prezent independenţi". Vladimir Putin se opune şi avertizează că precedentul din Kosovo ar putea transforma Transilvania într-o victimă sigură a secesioniştilor maghiari. Evident, preşedintele Rusiei putea vorbi mult mai inspirat despre Cecenia, Daghestan sau despre Tatarstan. Până când istoricii noştri vor conveni că sârbii ar fi mai vechi decât albanezii şi ilirii în Kosovo, evenimentul stârneşte emoţii în România. Este Ţinutul Secuiesc un caz similar cu provincia Kosovo? Să fie secuii adevăraţii indigeni, mai vechi decât românii din Harghita-Covasna? Mai contează dreptul istoric în relaţiile dintre state? Sau capătă valoare absolută dreptul demografic, în funcţie de numărul coloniştilor transplantaţi? Pe cale de consecinţă, se poate trezi Germania cu "un land turcesc", bine islamizat, care-şi cere independenţa prin patria lui Goethe. Dacă la alţii se poate, de ce nu s-ar putea şi acolo? Şi dacă vrem să se întâmple la alţii, de ce n-am vrea să se întâmple şi la noi?

Teama că nu vor ajunge banii pentru pensii şi pentru salariile bugetarilor, spaima în faţa facturilor pentru întreţinerea apartamentelor de bloc determină creşterea sentimentului de nesiguranţă în România. Chiar dacă ministrul Paul Păcuraru a revenit şi a promis că nu se mai impozitează cadourile de sub brad sau de Paşti şi nici banii de sicriu, niciodată Guvernul Tăriceanu nu a fost mai aproape de prăbuşire. La cauzele interne, se alătură comportamentul neloial de care dau dovadă partenerii liberalilor din UDMR faţă de problema Kosovo. După ce au votat contra Declaraţiei Parlamentului de la Bucureşti, deci contra politicii de stat, dar şi împotriva propriului Guvern, cei de la UDMR au scos tunurile pe Câmpia Mierlei: Marko Bela i-a convocat pe ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene şi le-a comunicat, ca un al doilea şef de stat, că România trebuie să recunoască independenţa provinciei Kosovo. Europarlamentarii liberali Renate Weber şi Adina Vălean au reproşat Bucureştiului că nu a mers alături de Statele Unite şi de Marea Britanie fiindcă Priştina, prin declaraţia sa unilaterală, nu ar fi încălcat normele de drept internaţional. Chiar dacă preşedintele Traian Băsescu a repetat, la primirea preşedintelui Boris Tadici, că România rămâne alături de Serbia. Ludovic Orban le-a cerut partenerilor de la UDMR să părăsească Executivul. PSD, PRM, PD-L şi PC au aceeaşi părere. Să fie provincia Kosovo buturuga tare pentru Guvernul Tăriceanu II? Nu, nimic nu este mai rezistent în România decât o situaţie precară! Să ne amintim de genialul Nae Văcăroiu. Dacă mandatul era de zece ani, atât stătea.

Preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu Tăriceanu au declarat de mai multe ori că România nu recunoaşte independenţa provinciei Kosovo. Toate partidele politice au aceeaşi opinie, cu o singură excepţie: UDMR. După ce afirma că PNL poate să plece de la guvernare fiindcă UDMR poate conduce ţara la fel de eficient, Marko Bela a cerut ca România să recunoască de urgenţă independenţa provinciei albaneze. UDMR se situează astfel în afara conduitei politice fireşti, mai ales că face parte din Executiv. Chiar dacă nu este partid politic. Prin vocea lui Radu Câmpeanu, liberalii le-au cerut partenerilor să iasă de la guvernare.

Nu mă pot abţine să recunosc: Parlamentul de la Bucureşti a avut un moment de graţie când a votat declaraţia contra independenţei provinciei Kosovo. Sigur, mulţi vor spune că trebuia să fim alături de Statele Unite, de Marea Britanie, de Germania şi de Franţa, care au recunoscut ruperea de Serbia a celor două judeţe. Că aşa am ajuns alături de... Federaţia Rusă. Moscova are problemele ei, chiar dacă Vladimir Putin prefera să avertizeze Spania, Franţa, Belgia şi România cu dezmembrarea. Ceea ce se întâmplă în Kosovo este o aberaţie istorică, provocată de imperiile care au trecut pe-acolo. Acum, la noi funcţionează două şabloane: "sârbii - prietenii românilor" şi "Kosovo este leagănul de formare a poporului sârb". Cu prietenia dintre sârbi şi români - mai încet, vă rog. Istoria trecută şi actuală arată pe dos. Cercetaţi comportamentul sârbilor faţă de români în secolul XIX şi începutul secolului XX. Verificaţi ce se întâmplă astăzi cu peste un milion de români din Timoc, care nu au măcar o grădiniţă în limba lor, nu li se permite nici serviciul divin în limba română. Preotul Boian Alexandrovici din Mălainiţa este ameninţat cu moartea şi cu dărâmarea bisericii ortodoxe române, construite de el pe propriul pământ. Astăzi, în anul 2008! Ca să nu mai reamintim de mesajul transmis de patriarhul Pavle al Serbiei către Alexei al II-lea al Rusiei contra Patriarhiei de la Bucureşti, care, chipurile, "invadează spaţiul duhovnicesc al Rusiei din Basarabia". Va trebui să valorificăm foarte sever oferta pe care am făcut-o pentru Belgrad.

Sârbii s-au comportat faţă de popoarele din jur asemenea ruşilor, cu un teribil complex de superioritate. Au venit în Balcani în secolele VII-VIII şi i-au alungat pe ilirii şi pe albanezii din Kosovo spre munţi, unde puteau paşte doar capre sau i-au masacrat pe cei rămaşi. Aşa şi-au făcut loc, apoi au construit bisericile, au luptat eroic împotriva turcilor. Au reuşit să-l omoare pe sultanul Murad. Otomanii i-au copleşit, iar albanezii au început să revină la locurile lor. Mulţi albanezi erau deja islamizaţi - altă tragedie. Situaţia din Kosovo seamănă foarte mult cu Ierusalimul de astăzi. Există mulţi arabi educaţi care susţin că evreii nu au ce căuta în Ierusalim după două mii de ani de rătăcire. Că acolo s-a ridicat Moscheea Al-Aqsa, că de-acolo s-a înălţat către cer însuşi profetul Mahomed. Departe de mine să-i contrazic, dar cum ar putea să pretindă că Ierusalimul ar fi al lor, iar nu al vechilor evrei? La fel şi sârbii. Chiar dacă n-ar mai fi existat picior de albanez în Kosovo, pământul nu era al sârbilor. La fel ca în cazul ruşilor sau al ungurilor, pentru mulţi sârbi este frustrant să se limiteze la drepturile lor şi să-i respecte pe vecini.

Cine stabileşte când începe şi când se termină istoria? Nu cred că numai învingătorii. I-am văzut pe musulmanii lui Thaci, plătiţi de Bin Laden, cum dădeau foc la bisericile sârbilor din Kosovo. O monstruozitate comparabilă cu distrugerea statuilor lui Buda din Afganistan de către talibani.

Prin 1992, am realizat un interviu cu ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti. Era vizibil tulburat de evenimentele din ţara lui, unde sârbii se comportau ca un popor ales. "Noi sârbii şi voi, românii, am făcut aceeaşi greşeală mare: am tolerat două enclave - Kosovo şi Harghita-Covasna". Nu am tăcut: "Îmi pare rău, Excelenţă, este o mare deosebire între cele două enclave. În Ţinutul Secuiesc, cei mai vechi locuitori sunt tot românii..." E adevărat că două combinate grele la Miercurea Ciuc şi la Odorhei ar fi rezolvat definitiv problema. Acum, trebuie să procedăm altfel, să arătăm lumii că românii din Harghita-Covasna, la fel ca românii din Ungaria, se află în curs de dispariţie din cauza asimilării forţate sau silenţioase, prin toate mijloacele. E mult mai greu, dar nu trebuie să rămânem doar în defensivă în propria ţară.

Arătam că UDMR a votat contra românilor, contra Parlamentului şi contra propriului Guvern din care face parte. Asociată la guvernare prin sfidarea Constituţiei României, doar să fie linişte în ţară, să nu mai chirăie prin Europa, UDMR şi-a dat întreaga măsură din nou. Acum, Consiliul Naţional Secuiesc agită rezultatele unui referendum ilegal, ilegitim şi fals, pe care le vor duce la Bruxelles.

Este frumos comportamentul Parlamentului de la Bucureşti faţă de drama sârbilor care au pierdut Kosovo, deşi albanezii n-au venit de pe Marte acolo. Nu pot să nu-mi amintesc însă de prestaţia majorităţii parlamentarilor români, atunci când au recunoscut necondiţionat independenţa Republicii Molotov faţă de România sau atunci când au votat cu frenezie tratatul cu Ucraina. Iar în nordul Bucovinei şi în Basarabia, trăiesc tot români. Mai mult, în Herţa, românii formează peste 90% din populaţie, la fel ca albanezii din Kosovo. Apropo, la Hotin mai trăieşte un singur român. Spună orice observatorii şi comisarii, cui aparţine de drept acel ţinut, chiar dacă şi ultimul român va pieri?

O atitudine excelentă a avut Traian Băsescu. L-a contrazis elegant şi pe Nicolas Sarkozy, aflat ca musafir pasionat de stilouri şi de tain la Cotroceni: "România nu va recunoaşte independenţa Kosovo". Preşedintele francez a ţinut totuşi să aibă ultimul cuvânt, nu doar ca oaspete: "Este esenţial ca în această problemă europeană ca răspunsul să fie în primul rând unul european. Franţa trebuie să colaboreze cu România şi împreună să adreseze un mesaj de liniştire către Serbia, care este o ţară cu vocaţie europeană". Pe timpul comuniştilor, se folosea un limbaj de lemn, nu avea strălucirea de tinichea de la Bruxelles: "Noi vom duce muncă de lămurire cu toa'şu..." Acum, "trebuie să colaborăm cu România şi să găsim un răspuns european".

E adevărat că, pe 5 februarie, a doua zi după ce Traian Băsescu repetase răspicat de faţă cu Sarkozy că ţara noastră nu admite separarea provinciei Kosovo de Serbia, Adrian Cioroianu iar a dat cu mămăliga-n geam: "România nu se opune independenţei Kosovo".

Şi cum politicienii noştri s-au dat de ceasul morţii că nu va fi un precedent Kosovo, iată că avem deja un excedent: Igor Smirnov a trimis la ONU un memoriu prin care cere independenţa Transnistriei faţă de Chişinău. Iar UDMR a anunţat că va profita de situaţia creată, Frunda având misiune precisă la Bruxelles.

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!