PS Dr. Ioan Mihălţan a trecut la cele veşnice

În noaptea lui 17 martiei a.c., Prea Sfinţitul Dr. Ioan Mihălţan, fostul episcop al Oradiei, Bihorului şi Sălajului, a trecut la cele veşnice, după o suferinţă de câţiva ani. Prea Sfintitul se pensionase anul trecut, din pricina bolii, şi se retrăsease în satul natal.

PS Ioan a văzut lumina zilei la 27 septembrie 1926, în localitatea Ohaba, judeţul Alba, fiind al patrulea copil din cei şase ai familiei Vasile şi Ana Mihălţan. De satul natal a rămas foarte legat sufleteşte în decursul timpului. În amintirile Sale, Prea Sfinţia Sa a evocat cu multă însufleţire satul copilăriei, în care casele erau acoperite cu paie, viaţa ţăranilor era grea, aceştia lucrând cu zor la pământ de dimineaţa până seara, cu pluguri trase de boi şi cai, cu grape de lemn şi cuie de fier, fapte ce arată o legătură strânsă între ţăran şi pământ.

Pentru copiii de pe Valea Secaşului cele mai apropiate şcoli erau cele de la Blaj. Prin urmare tânărul Ioan Mihălţan, ortodox fiind, şi-a îndreptat paşii spre Blaj, înscriindu-se la Liceul greco-catolic Sfântul Vasile cel Mare, unde învăţau aproximativ 700 de elevi, dintre care în jur de 100 erau ortodocşi.

Din clasa a V-a de liceu în inima tânărului Ioan a încolţit dorul slujirii preoţeşti. Această preocupare pentru preoţie va fi permanentă în frământările sale pe toată durata liceului.

După absolvirea liceului, contrar voinţei familiei – înfricoşată de prigoana comunistă – şi-a îndreptat paşii spre Sibiu (1947), înscriindu-se la Academia Andreiană, ajutat de învăţătorul Petru Marcu, o rudă mai îndepărtată. Numărul studenţilor la acea vreme era redus (aproximativ 80 în toţi anii) din cauza spectrului comunismului, care i-a făcut pe mulţi tineri să renunţe la urmarea teologiei.

La Sibiu a avut profesori remarcabili, mulţi dintre ei veniţi de la Facultăţile de Teologie desfiinţate de regimul comunist. Dintre aceştia îi amintim pe Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga, Pr. Prof. Dr. Sofron Vlad, Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu , Pr. Prof. Dr. Ioan Petreuţă, Pr. Prof. Dr. Nicolae Mladin, Pr. Prof. Dr. Dumitru Călugăr, Pr. Prof. Dr. Gheorghe Şoima, Prof. Dr. Iorgu Ivan etc. O apreciere deosebită a avut faţă de Părintele Profesor Dumitru Belu pe care l-a evocat cu multă căldură sufletească tot timpul vieţii.

În timpul anilor de studenţie tânărul Ioan Mihălţan s-a dovedit a fi preocupat foarte mult de viaţa morală, căutând să cunoască despre vieţile sfinţilor.

În perioada studenţiei a participat şi la evenimentul reîntregirii Bisericii Ortodoxe din Ardeal la 21 octombrie 1948, când greco-catolicii au revenit la Ortodoxie.

O altă preocupare în timpul anilor de studii a fost citirea operelor Sfinţilor Părinţi, în special lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, sfânt pe care l-a considerat un mare şi echilibrat Părinte, numindu-l "sfântul curajului creştin".

În perioada studiilor teologice a legat o prietenie trainică cu actualul mare duhovnic de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Prea Cuviosul Părinte Teofil Părăian, de care s-a simţit foarte ataşat pe parcursul întregii vieţi.

La 17 decembrie 1950, pe când era încă student în anul IV, în capela Institutului Teologic din Sibiu, a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. În 28 ianuarie 1951, a fost hirotonit de acelaşi mitropolit preot celib pe seama capelei Institutului Teologic din Sibiu. Dorinţa sa era aceea de a ajunge preot în satul natal Ohaba, vacant în acea perioadă, care era printre cele dintâi sate din Ardeal contaminate de cultele neoprotestante venite din America. Deşi mulţi profesori au încercat să-l convingă să-şi continue studiile la doctorat, pentru că nu ar avea nici un rost să-şi închine viaţa unui sat, dorinţa de a ajunge preot în satul copilăriei nu i-a putut fi zdruncinată.

Teza de licenţă, intitulată "Discursurile Sfântului Ioan Gură de Aur despre Sfântul Apostol Pavel", a alcătuit-o sub îndrumarea Părintelui Profesor Teodor Bodogae. A urmat apoi instalarea ca preot în Ohaba, în prezenţa preotului copilăriei sale, Eugen Imbăruş, de care a fost ajutat la începutul slujirii preoţeşti.

La început de drum în slujirea preoţească a fost preocupat de problemele duhovniceşti, dar s-a confruntat şi cu atitudinea ostilă a activiştilor de partid şi a primarilor comunişti, care nu aveau nici un respect faţă de Biserică.

O preocupare de căpetenie a preotului Ioan Mihălţan a fost săvârşirea sfintelor slujbe zilnic, dar şi catehizarea copiilor şi a tinerilor, fapt ce nu era uşor de îndeplinit în cadrul social a vremurilor de restrişte ale regimului comunist.

Pe lângă implicarea activă în viaţa parohiei prin săvârşirea Sfintelor Taine şi a celorlalte slujbe bisericeşti, remarcăm şi realizările pe plan pastoral gospodăresc. Amintim în primul rând "Muzeul", o clădire cu etaj, în care sunt amenajate patru camere după cum urmează: o cameră ţărănească cu un pat, şase manechine cu evoluţia portului popular în comună începând cu anul 1900 şi până azi, tot aici se păstrează şi o ladă de zestre şi multe obiecte, pe lângă fotografii ale vremii. O altă cameră adăposteşte atât biblioteca parohială cât şi cea personală a Prea Sfinţitului Ioan, în care întâlnim cărţi de teologie, beletristică, precum şi cărţi vechi, Cazanii, Biblii din secolele XVII-XVIII, etc. O altă încăpere păstrează mobilă de la sate. Clădirea Muzeului adăposteşte şi un mic paraclis cu icoane pe sticlă în care se săvârşeau zilnic slujbe bisericeşti.

Monumentul Eroilor din sat reprezintă o altă realizare a sa din vremea slujirii ca preot la Ohaba. Ajutarea celor din nevoi a fost o altă latură pastorală avută în vedere de preotul Ioan Mihălţan, deşi nu era adeptul unei întrajutorări organizate, ci pentru ajutorarea făcută în taina inimii.

O altă experienţă pastorală a trăit-o în lupta cu confesiunile neoprotestante venite de peste ocean, care prin tot felul de mijloace, mai puţin creştineşti, racolau tot mai mulţi adepţi din sânul comunităţii ortodoxe.

Având în vedere activitatea pastoral-misionară desfăşurată şi experienţa duhovnicească acumulată, în anul 1971 a fost numit duhovnic al Institutului Teologic din Sibiu, dar pentru scurt timp, întrucât autorităţile comuniste au intervenit şi l-au îndepărtat considerându-l "mistic".

La îndemnul episcopului Irineu Crăciunaş de la Iaşi, preotul Ioan Mihălţan s-a înscris la doctorat în 1972, iar în 1973 va fi declarat admis la Institutul Teologic din Bucureşti. În perioada studiilor de doctorat va cunoaşte îndeaproape viaţa mănăstirească, locuind pe tot parcursul cursurilor de doctorat la mănăstirea Cernica de lângă Bucureşti. Aici l-a întâlnit pe Arhimandritul Benedict Ghiuş pe care l-a considerat un om duhovnicesc remarcabil, care împreuna ştiinţa teologică cu evlavia. La doctorat va lucra sub îndrumarea Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae.

În toamna anului 1977 va pleca la Bossey, în vederea elaborării tezei de doctorat, unde va duce dorul comuniunii frăţeşti a credincioşilor din Ohaba. Doar timpul petrecut în bibliotecă îi dădea satisfacţie. De la Bossey va ajunge la Strassbourg unde va participa la cursurile unor profesori de la Facultăţile de Teologie protestantă şi catolică. Va vizita în această perioadă şi Parisul şi va audia cursurile unor profesori renumiţi de la Institutul Saint Serge: V. Lossky, P. Evdokimov, S. Bulgokov, etc. După încheierea anului universitar de la Strassbourg, s-a întors în ţară continuând redactarea tezei de doctorat începută la Strassbourg.

În toamna anului 1978 a fost chemat la Sibiu şi a primit un post de profesor la Institutul Teologic, catredra de Îndrumări Misionare. 15 membri din actualul Sfântul Sinod, în frunte cu Patriarhul Daniel, i-au fost studenţi Prea Sfinţitului Ioan la Institutul Teologic din Sibiu.

Munca depusă ani de zile în perioada studiilor de doctorat s-a concretizat în anul 1984, când şi-a susţinut teza de doctorat cu titlul "Preoţia lui Hristos şi preoţia bisericească".

La începutul anului 1990, a fost chemat la înalta treaptă a slujirii arhiereşti, după ce iniţial se călugărise la mănăstirea Sâmbăta din Ţara Făgăraşului şi fusese făcut arhimandrit de Prea Sfinţitul Timotei al Aradului. În 3 februarie 1990, s-a făcut ipopsifierea de către Prea Sfinţitul Timotei al Aradului şi Prea Sfinţitul Justinian, actualul episcop al Maramureşului şi Sătmarului. Pe 4 februarie, acelaşi an, a fost hirotonit arhiereu-vicar la Oradea în prezenţa I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului şi a altor ierarhi de seamă ai Sfântului Sinod.

Timp de doi ani (1990-1992) a slujit ca arhiereu-vicar sub îndrumarea Prea Sfinţitului Vasile Coman, episcopul Oradei, iar după trecerea acestuia la cele veşnice (10 iulie 1992), a slujit ca episcop titular al Oradiei până în prezent. După alegerea ca episcop al Oradei, în august 1992, a avut loc aducerea în Oradea a osemintelor răposatului episcop martir Nicolae Popovici de la Biertan, fiind aşezate în biserica cu lună.

Când a devenit episcop, în eparhia Oradiei nu exista decât o singură mănăstire, cea de la Izbuc. Prin purtarea sa de grijă, au luat fiinţă mănăstirile Sfânta Cruce din Oradea, Stâna de Vale, Huta, Buna Vestire, Strâmba, Bic şi altele. De asemenea, a fost pusă piatra de temelie a noii catedrale Episcopale din centrul civic, care a necesitat multe şi îndelungate lupte cu autorităţile locale pentru obţinerea locului pentru catedrală. Prea Sfinţitul Ioan s-a ocupat îndeaproape şi de şcolile teologice din eparhie, respectiv de Facultatea de Teologie din Oradea şi de cele două seminarii teologice de la Zalău şi Beiuş, urmărind ca în aceste şcoli să se formeze tineri cu caracter şi vocaţie pentru slujirea Bisericii. Prea Sfinţia Sa accentua mereu faptul că în şcolile noastre teologice formarea duhovnicească a tinerilor ar trebui să ocupe un loc primordial.

Prea Sfinţitul Ioan a lucrat şi pentru a-i aduna pe românii din Ungaria sub acoperământul Bisericii şi pentru reabilitarea marelui om politic român Emanoil Gojdu.

În tot timpul păstoririi sale a încercat să fie aproape de preoţi, să le înţeleagă neajunsurile şi suferinţele şi să le ofere îndrumări duhovniceşti. A fost întotdeauna foarte înţelegător cu neputinţele firii omeneşti, dând dovadă de o maturitate duhovnicească rar întâlnită. În calitate de episcop a sfinţit sute de biserici în tot cuprinsul eparhiei şi a hirotonit 281 de preoţi pe care i-a instalat personal în parohii. Prea Sfinţia Sa remarca, în scrierile sale, greutăţile slujirii arhiereşti, nu puţine în vremurile pe care le trăim. Experienţele duhovniceşti acumulate în decursul timpului ca preot, profesor de teologie şi arhiereu le-a consemnat în scris în numeroase lucrări care sunt de un mare folos duhovnicesc atât preoţilor, studenţilor teologi, cât şi credincioşilor Bisericii noastre. Menţionăm următoarele lucrări: Preoţia Mântuitorului şi preoţia bisericească (Sibiu, 1984, Oradea, 1993) , De vorbă cu credincioşii ( Oradea 1993), Îndrumări pentru îndreptarea şi maturizarea duhovnicească a persoanei noastre ( Oradea, 1994), Seminţe din ţarina cuminţeniei (3 volume, Oradea, 1993, 1994, 1995), Experienţe pastorale ( Oradea, 1995), Idei din sfintele evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an (Oradea, 1999) şi Cuvântări la Marile Praznice (Oradea, 2001).

Pentru întreaga activitate depusă, Universitatea din Oradea i-a decernat titlu de "Doctor Honoris Causa". În toamna anului 2006, după o rodnică activitate pastorală, datorită unor probleme de sănătate, Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan, şi-a înaintat Sfântului Sinod cererea de pensionare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Ultimile clipe ale vieţii şi le-a petrecut în satul natal Ohaba din judeţul Alba, alături de famile. Acum când Prea Sfinţia Sa a trecut la cele veşnice, poate spune împreună cu Sf. Ap. Pavel: "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit! De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care în ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecător!"(II Timotei 4,7-8), sau, împreună cu Sfântul preferat al Prea Sfinţiei Sale, Sf. Ioan Gură de Aur: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"

Pentru întreaga viaţă pusă în slujba Bisericii şi a Neamului, nădăjduim că Mântuitorul Iisus Hristos, Dreptul Judecător, îi va face odihnă veşnică cu toţi drepţii şi sfinţii Săi. Veşnică să-i fie pomenirea!

Pr. Ion Alexandru Mizgan

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!