Poveste din închisoare

Radu Gyr, poetul legionar atît de hulit, de urgisit de soartă şi atît de încercat de bunul Dumnezeu, era foarte iubit de cei care îl cunoşteau bine. Odată, pe cînd se afla în arestul Securităţii de pe strada Uranus din Bucureşti, s-a petrecut o scenă care ilustrează vesel dragostea de care se bucura Gyr din partea celor din jurul său. În celulă cu poetul se afla şi un ţăran din Bărăgan - anchetat pentru că nu a dat cotele de cereale -, care pretindea că ştie să interpreteze visele. Ceilalţi i le povesteau şi bătrînul ţăran spunea ce crede el că prevestesc acele visuri. Îşi omorau timpul astfel. La un moment dat, după mai multe dimineţi în care asistase la "ghicitul" în visele celorlalţi, Radu Gyr începe o discuţie cu ţăranul nostru.

- Oare chiar să spună visele ce va veni peste noi? - întreabă Gyr.

- Făr’ de nici o-ndoială, dom’le profesor. Uite ce păţi adineauri bietul Manole. Numai ce-mi povesti ce visase az-noapte că, văzuşi, şi veni "moartea" de-l luă şi cine ştie de l-om mai vedea vreodată?

- Ei, şi matale vorbeşti aşa de moarte, că parcă ţi-ar fi cumnată.

- Păi cum să vorbesc, că de cînd ne-am născut ne bîntuie. Nu ştiu eu de cîţi m-am despărţit, pe neaşteptate, încă din fragedă pruncie? Cine să-i fi luat dintre noi, în fel şi chip, decît aia cu coasa, măcar că n-a văzut-o nimeni?

- Păi dacă n-a văzut-o? - continuă binevoitor, dar, chipurile, şi iscoditor, poetul.

- Ea n-are nevoie să se arate că trimite uneltele ei să-i facă treaba şi aceste instrumente habar n-au ce poartă cu ele. Aşa ca temnicerul ăsta care-l luă adineauri pe Manole la anchetă. Ştim noi dacă-l mai aduce înapoi?

- S-ar putea totuşi ca Manole să se întoarcă în celulă. Atunci ce-ai mai zice, moşule? Eu am auzit ce a visat: nişte cearşafuri albe. Şi mata i-ai zis că înseamnă moarte. Dar şi eu am visat azi noapte tot ceva cu nişte cearşafuri albe în care mă învîrteam fără rost.

- Da, dom’le profesor, dar cearşafurile lui erau cam nespălate şi chiar date cu cenuşă - doar l-aţi auzit cum povestea.

- Ei, atunci, moşule, să ştii că cearşafurile visate de mine erau şi mai negre decît ale lui Manole, parcă erau date cu funingine.

Bătrînul a rămas puţin descumpănit, fiindcă nu-i era la îndemînă să-i tălmăcească visul la fel şi lui Radu Gyr pe care-l îndrăgea. Nu voia să-l întristeze pe profesor. Ştia cîte pătimise şi se ruga pentru sănătatea lui. Atunci, o întoarse "dialectic" spunînd:

- Dar, dom’le profesor, uneori, pentru unii, visele sînt pe dos, adică prevestesc de bine în acelaşi chip cum altora le-ar prevesti de rău.

Marcel PETRIŞOR

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!