Vedere de pe centura politicii

Ultima copita

Premierul Calin Popescu Tariceanu a încercat sa scoata pe sest România din Irak. L-a împins pe Teodor Atanasiu sa trimita telegrame atasatilor militari de la ambasadele noastre din tarile aliate pentru a pregati plecarea din Babilonia. Dupa care, Calin-Fila-da-Poveste iese în presa si spune ca va retrage trupele de pe Tigru. Americanii s-au holbat spre Bucuresti, englezii nu mai clipeau defel si asteptau lamuriri de la presedintele României. M. R. Ungureanu, seful diplomatiei române si liberal de frunte, habar n-avea de initiativa lui Calin, iar lui Traian Basescu, presedintele tarii si comandantul suprem al armatei, i-a ramas doar râsul în aer. Iar dupa ce si-a revenit, a definit succint situatia creata: "Este un puci contra României!". A convocat Consiliul Suprem de Aparare a tarii, unde s-a supus la vot propunerea subterana a premierului. Pentru ca a votat de partea presedintelui, ministrul de Externe a fost sanctionat pe linie de partid liberal, la fel ca Sebastian Vladescu.

O noua babilonie

Daca l-a sfatuit Oana Marinescu pe Calin Popescu Tariceanu, rau sfat i-a dat, iar daca a facut-o dupa capul lui - vorba cronicarului – "rau cap a avut". Miscarea penibila a premierului este un exemplu tipic de actiune politicianista, demn de studiu în scolile de politologie. Politicianismul este o forma de atitudine si/sau actiune, prin care liderul politic, pornind de la o premisa falsa, suprapune demersul sau pe o chestiune de interes public, national, pentru a-si atinge un obiectiv minor - personal sau de partid.

Sa clarificam. Premisa falsa este "costul prea mare pe care trebuie sa-l plateasca România pentru stationarea trupelor în Irak". Chiar daca aruncam milioane de dolari în desertul Babilonului, costul reprezinta o premisa falsa cât timp domnul Tariceanu nu a spus niciodata ca s-ar opune razboiului din Irak. Nici macar în campania electorala nu l-am auzit sa spuna ca este de preferat sa folosim banii mercenarilor pentru pensionari, pentru medicamente si pentru învatamânt, o atitudine care ar fi fost atunci normala si salutara. Dar o face acum, la spartul târgului, fara sa-l informeze pe presedinte si pe ministrul de Externe. Participarea mercenarilor nostri la invazia din Irak este o problema de interes national. Faptul ca seful Guvernului nu a discutat în prealabil cu partenerii din Alianta, cu presedintele României, cu ministrul de Externe, care este si liberal pe deasupra, denota ca obiectivul actiunii lui este altul: relansarea imaginii sale politice si a Partidului National Liberal. Un obiectiv minor, pe lânga importanta politicii externe a României. Demersul politicianist trebuie continuat: liberalii strâng semnaturi pentru retragerea trupelor din Irak. Vreti sa mai dam bani pentru aventura din Irak? Nu! - va raspunde orice bucatareasa din Timisoara si pâna la Iasi, de la Baia Mare si pâna la Giurgiu. Nu? Nu! Ia da matale buletinu, birou populatiei, cartea da identitate, seria, numaru, CNP-u... si semneaza ici-sa! Iar omul semneaza pentru o cauza de bun simt. De unde sa stie el ca specialistii în imagini trucate vor pune un alt cap de tabel, pe care numele si semnatura bucataresei vor figura la rubrica "Sunteti de acord ca Calin-Fila-da-Poveste sa candideze la Presedintia României?", deturnând astfel o actiune normala spre un obiectiv minor? Fiindca, altfel, baietii nu vor strânge semnaturile nici peste o mie de ani...

O reactie infantila

As vrea sa ma fac bine înteles. Eu am fost unul dintre putinii gazetari care au scris contra invaziei din Irak si am aceeasi convingere si azi. Am dovedit negru pe alb, cu argumente juridice, ca se încalca periculos Carta Natiunilor Unite, ca Washingtonul savârseste o mare eroare geopolitica daca ataca Irakul, ca americanii îsi distrug prestigiul international, ca democratia nu se instaureaza cu tunul, ca adevaratul scop al agresiunii era petrolul, ca Pentagonul se va retrage la fel de lamentabil cum a facut-o în Vietnam sau în Somalia etc. Sa mai vorbim de uriasele pierderi de vieti omenesti? La fel am considerat si despre implicarea României într-un razboi care nu are nici o legatura cu statutul Aliantei Nord-Atlantice sau cu ONU, asa cum pretind înca unii.

Nu mi-am schimbat convingerile, dar asta nu înseamna ca pot accepta abordarea politicianista a relatiilor externe ale României. Trebuie sa fim de acord cu Cristian Diaconescu de la PSD ca "solicitarea lui Calin Popescu Tariceanu este infantila". Premierul l-a împins pe Mos Teaca în fata, fara sa priceapa ce efect de bomba poate avea contra României actiunea lui. Mos Teaca nu se lasa si afirma ca îl spioneaza pe seful lui suprem: "Am si eu o Directie întreaga de Informatii, care îmi spune ce pleaca de la Cotroceni...". Daca premierul ar fi provocat un dialog direct si discret cu toate institutiile statului responsabile de relatii externe si în primul rând cu Presedintia, pe aceeasi tema a retragerii, si daca Traian Basescu s-ar fi opus categoric, abia atunci putea sa iasa si sa spuna raspicat ce intentii laudabile au liberalii. Atunci era o lovitura de imagine politica autentica. Ar fi fost altceva si efectul era garantat. Altfel, ministrul Teodor Atanasiu este bumerangul cel vechi pentru premierul Tariceanu.

Este însa o cumplita lovitura de copita. O copita în plina figura. Si ultima. Calin-Fila-da-Poveste a aruncat la cos o idee frumoasa si a pus cruce Aliantei BA, cu efecte urâte pentru Partidul National Liberal. El nu a înteles ca adevaratul adversar al liberalilor nu este Traian Basescu. "Comunsimu n-o muritu,/ Num-o tîr-o atîchitu", cum spunea un taran din Apuseni. Sau poate ca a înteles...

Situatia este cu atât mai stranie, cu cât, chiar daca nu este de acord cu angajamentele excesive de politica externa ale tandemului Iliescu-Nastase-Geoana fata de Statele Unite, Traian Basescu este obligat de partenerul Tariceanu sa presteze si mai servil fata de "Licuriciul cel Mare", în detrimentul unei politici relaxate cu Uniunea Europeana. Câti români vor pricepe ca propunerea de retragere a trupelor este o jalnica mutare populista, dar cu efecte majore pe plan extern?

Traian, împaratul Galaxiei

Vine însa si salvarea pentru Marinelu din... lumea virtuala. S-au facut jocuri pe internet despre posibile lupte dintre români si ungurii secesionisti, cu Traian Basescu pe post de împarat galactic. Mai bine faceau jocuri inspirate din istoria reala a românilor.

Crin Antonescu a reusit sa-i strice dispozitia complet lui Calin. A convins 40 de deputati liberali sa semneze un proiect de rezolutie, care sa sustina cooperarea în Alianta BA pâna în 2013. Iar candidat la Presedintie sa fie sustinut cel care este cel mai bine plasat. Adica Traian Basescu! Evident, Calin Popescu-Tariceanu a respins propunerea celor 40 de liberali.

Dar pâna si Daciana Sârbu moare de grija altuia si a pus pieptul ei balai la hotare pentru a propti Alianta BA, care trebuie sa reziste pâna la 1 ianuarie 2007, când vine Pierre Moscovici cu sita de bobi sositori la asternut: ne baga, nu ne baga în UE? "Este foarte important sa avem un mediu politic stabil si de aceea îi vom sprijini pâna la data aderarii", a spus Daciana, aceasta urmasa a lui Guevara, care s-a jucat cu taberele de pionieri din toata tara. La timpuri noi, tot... copiii nostri! Nu ati vrut voi alta clasa politica? Na-va clasa de rasa! Sa va intre bine în cap: nu vom pleca de tot, vorba lui Horatiu. Cine are alta parere este un zevzec. Cum sa nu-l regreti pe Tataie? Macar el nu are odrasle "scolite" pe banii prostilor.

Doctrina lu’ Cârnat

A început "miscarea brownianaa", cum prefera sa spuna profesorul Valeriu Stoica, una din ciorile albe de la liberali. Toata patria este în miscare, cu urechea ciulita la Cotroceni. Nu mai stiu bietii primari la ce partid sa mai alerge, daca vor sa fie protejati. Este "browniana traseista", instaurata de baietii lui Tataie, marii maestri în "asanarea vietii politice românesti". Suna asa fain! Un primar din Alba a devenit motiv de sfada între filialele judetene ale PNL si PD, ambele partide sustinând ca edilul este înscris cu acte în regula în ambele formatiuni. Marin Cârnat, primarul comunei Mihalt, sustine însa ca este doar membru al Partidului National Liberal. Cârnat a fost ales în 2004 pe listele PNTCD, partid din care a demisionat, pentru a se înscrie în PNL. Pai iedilu Cârnat nu vede ce-i la miticii de la Bucuresti? (A se pronunta cu accentul pe silaba "mi", altfel este peiorativ).

Crin Antonescu vorbeste si el pui si oua, desi el chiar este un tip destept: "Luam în calcul o iesire a PNL de la guvernare în conditiile în care am avea o viziune clara si coerenta a premierului, compatibila cu programul electoral al Aliantei, dar incompatibila cu eventualele pretentii ale presedintelui României si ale Partidului Democrat". Sa fim seriosi, numai un copil prost poate sa-si lase jucaria în colbul drumului si sa spuna ca nu mai este a lui.

"Zilele lui sunt numarate"

A venit vara, când se coace veninul în gusa de vipera. Se coace si schimbarea la vârf în PNL. O alta eroare a lui Calin Popescu Tariceanu a fost marginalizarea unor veterani ai partidului, foarte apreciati de populatie. Teodor Stolojan a anuntat ca pleaca prin tara cu platforma în toiag pentru înlaturarea grupurilor mafiote din PNL. "Prestatia si actiunile lui Tariceanu trebuie sa ne îngrijoreze ca români, pentru ca Tariceanu este grav bolnav – de amnezie si de încremenire în absenta proiectului. Cred ca este nevoie ca Tariceanu sa demisioneze. Zilele lui ca premier sunt numarate", apreciaza Valeriu Stoica. "Ce s-a întâmplat, Caline? Ai probleme cu memoria?", îl întrebase Marinelu prin primavara. În timp ce Raluca Turcan încerca sa-i convinga pe oamenii lui Calin ca un liberal adevarat trebuie sa gândeasca si sa vorbeasca liber – frumos! - Mos Teaca a strigat la ea: "Tu vorbesti, fa? Du-te la Cotroceni!".

Elegant si distins, Tariceanu a stat sfios pâna acum pe post de portar, a încasat suturi si pumni din toate directiile, dar simte si omul nevoia sa iasa la atac. Fara garda. Eventual cu finul Bogdan Olteanu. Prima iesire s-a transformat însa într-un dezastru. În istoria României, singurul portar care iesea din poarta si ne îmbolnavea pe toti de inima, dupa ce ne ridicase la cer, a fost Rica Raducanu – Tamango. Numai ca pe Rica nu puteai sa te superi si l-am iertat mereu...

Prostia, singura explicatie

Sa nu-si imagineze careva ca am eu oarece cu liberalii. Dimpotriva, îmi place doctrina liberala atunci când apara interesul national. Când uita de reperul lor si al nostru istoric Ionel I.C. Bratianu, devin o gasca dezagreabila, ca Partidu lu Mucles. Nu este o parere izolata, fiindca acolo exista oameni remarcabili. "E uluitor: pe de-o parte ne certam cu PD-ul, pe de alta parte, spunem ca noi vrem cu PD-ul, iar apoi spunem ca vrem singuri si nu vrem cu PD-ul. Pe de-o parte, facem pace cu PD-ul, în schimb facem razboi în interiorul PNL-ului. Eu chiar nu înteleg care e viziunea conducerii partidului. Singura explicatie este prostia", a spus marea doamna a Parlamentului actual, Mona Musca.

În realitate, liberalii au ramas imaturi fiindca au o mare istorie, dar nu si locomotiva. Cât timp nu vor fi condusi de o puternica personalitate, disputele lor nu vor înceta. De altfel, pentru electoratul obisnuit mai importanta este personalitatea de la vârf a partidului, decât doctrina politica. Faptul este valabil si în tari cu vechi traditii democratice. Sa nu uitam ca plecarea doamnei Margaret Thatcher a însemnat un dezastru pentru conservatorii britanici. Disparitia lui Francois Mitterrand a fost ca o maciuca în moalele capului pentru socialistii francezi, care nici acum nu-si mai revin. Nu se simt bine nici crestin-democratii germani, dupa înlaturarea batrânului Helmut Kohl, mai ales ca au ajuns la guvernare printr-o alianta contra naturii cu vechii lor adversari social-democrati.

Pe de alta parte, este foarte greu sa se realizeze echilibrul între interesele întreprinzatorilor mari, de care liberalii români nu se pot desparti – si nici nu trebuie, si profesorii de liberalism, contaminati prea mult de doctrinele social-democrate.

În timp ce Marinelu spune pe toate drumurile ca regreta ca l-a numit premier, Calin ataca... impersonal, retractil, nici nu are curajul sa-i spuna odiosului pe nume: "Imediat dupa instalarea Guvernului, a început sa se discute despre alegeri anticipate, care au devenit un fel de pasiune pentru unii. Lucru care este total neuzual. Apoi nu pot sa ma refer la relatia cu totul si cu totul iesita din comun dintre institutia prezidentiala si Guvern, stiti la ce vreau sa ma refer", a precizat Calin Popescu-Tariceanu.

Este gândirea tipica unui om ajuns la putere si care nu întelege ca trebuie sa aiba o majoritate lejera în Parlament pentru a-si pune în aplicare programul de guvernare, fara compromisuri care sa afecteze grav interesele nationale, cum se întâmpla de 16 ani. Traian Basescu nu are o minte sofisticata, gândeste simplu si direct, ca un om pragmatic. Mai ales ca are experienta coabitarii râioase cu Partidul Social Democrat, pe când era primarul Capitalei. si atunci, la urmatoarele alegeri a iesit si a spus public: vreau majoritate, vreau toate primariile de sectoare. si alegatorii l-au priceput fiindca voiau ca proiectele sa prinda viata, ei nu doreau sa vada circ la Primaria Generala. Ajuns presedinte si vazând "gruparile mafiote" din jurul Guvernului, Marinelu a vrut sa procedeze la fel imediat dupa alegerile din 2004. Alegatorii ar fi înteles un lucru atât de simplu si Alianta ar fi primit peste 50% din voturi fiindca era pe val. Partenerul Calin a acceptat, iar a doua zi s-a razgândit: Dinu Patriciu si Nasu presarilor se tot codeau ca daca nu mai cade laptele-n pasat. De-acolo a pornit raul acestei Aliante, care se putea transforma din speranta în realitate pentru majoritatea românilor. Din nefericire pentru ei, dar si pentru noi toti, liberalii nu au priceput mai mult decât taranistii lui Ion Diaconescu. Si vor plati factura promisiunilor neonorate.

"Eu sînt Dominic, nene Felix!"

Bata-va norocu de baieti chisnovati si fâsneti, cum ati iesit voi din turbinca Batrânei si Perversei si va dati în gât asa elegant! În sfârsit, Petre Mihai Bacanu poate sa-i ceara francu înapoi lui Dan Voiculescu. Atât a câstigat studentul tomnatic de la Oxford de la Petrica si lupu fiindca l-a facut securist la gazeta. Si a venit impartial Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si i-a tras o bastârca urmasului lui Petre Carp: Dan Voiculescu a facut politie politica! Dar atunci, când l-au bagat în Senat cu acte în regula de buna purtare, unde erau alde Buchet? N-am înteles de ce Poetu Otonelului nu si-a dat demisia când CNSAS a dat primul aviz favorabil pentru Dan Voiculescu. Toti stiau ce desca a fost studentul de la Oxford si au tacut, la fel ca Felix.

Umbra lui Cozmânca

În timp ce Tribunu pune piatra de temelie la puscaria mafiotilor de prin ciulinii Baraganului, Marinelu le spune magistratilor ca "presedintele judeca"si le cere sa se ocupe de mafiotii din "Top 50", care se hlizesc la televizor în fiecare seara. Adicatele, cum, badie Traiane? Le-ai spus procurorilor sa ne salte? Esti mai presus de Justitie, da? Cum facem cu separarea puterilor în stat? Sau separarea puterilor este o falsa problema, o perdea de fum, special creata?

Tocmai aici este chichirezul blocajelor la vârf în România. Dupa un referendum foarte discutabil, Cozmânca si ai lui ne-au oferit o Constitutie care-l lasa pe presedinte gluga de coceni. Noi ne certam în Parlament, de ochii lumii, dar, în realitate, cadem la pace si împartim puterea prin rotatie. Prostimea trebuie doar sa stie ca, prin noua Constitutie, o ferim de excesele paranoice ale unui nou "Stejar din Scornicesti". Chiar daca presedintele este singurul ales prin vot universal si direct, chiar daca românii nu accepta sa fie lipsiti de cel mai important vot al lor – desemnarea omului de la Palatul Cotroceni – politicienii actuali nu au tinut seama de aceasta aplecare fireasca spre ordinea impusa de autoritatea unui singur conducator. Si ne-au pus pe tava o minunata separare a puterilor în stat, încât au blocat toate institutiile paraplegice ale statului. Iata de ce, adus cu spatele la zid, presedintele, indiferent cine este, simte nevoia "sa se adreseze poporului". Ca mentalitate politica, România este mai apropiata de Franta, care este republica prezidentiala, decât de Germania, care poarta în spate o veche istorie a landurilor independente. La noi însa premierul îsi permite sa se poarte cu presedintele ca Radu Vasile cu Emil Constantinescu. Radu Vasile tinea mortis sa ajunga la receptii oficiale dupa seful statului. Asa poftea el. Calin intra cu picioarele în politica externa a României, fara sa-l informeze pe seful statului. Iar dupa aceasta mareata realizare, Bogdan Olteanu, finul premierului, cere desfiintarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii fiindca ar fi "o structura sovietica". La ce ne mai trebuie atunci presedinte? Sa lasam siguranta nationala la dispozitia Noricai Nicolai si a nepoatei dumisale!

În acest context, este de înteles insistenta presedintelui de a i se acorda dreptul de a convoca un referendum pe tema anticipatelor. Era o prerogativa constitutionala a presedintelui, pe care adversarii politici au vrut s-o anuleze.

Tarusu Prostanacului

A murit Gica Petrescu, a ramas el pe post de cântaret al neamului. Pe alte strune, fireste, mai draga. Printre crucile de la cimitirul Bellu, babele l-au pupat pe Tataie care se sprijinea de copârseul maestrului, fiul lui cel mai spiritual, i-au cerut autografe si i-au urat succese politice. Asa are el cârlig la fete, bengosu...

Si abia pleca Tataie, suparat ca nu i se permite sa umble cu Petre Roman pe meleagurile patriei sa se joace cu "polu social", ca Partidu lu Mucles anunta ca vrea anticipate. Pe cine nu lasi sa moara vrea la Palatul Cotroceni si la Palatul Victoria. De aceea, Prostanacu a iesit cu tarusu printre mormintele cu moroiul lui Tariceanu. Textul este strict autentic: "Guvernul Tariceanu este o eroare folclorica. Cel care era odata Fat-Frumos a fost rapus de zmeu, dar ne mai bântuie sub forma de strigoi. Iar din teama de a nu spulbera ceea ce era odata un vis frumos nu se gaseste nici un curajos care sa-i înfiga tarusul în inima", se spune într-o analiza facuta de Prostanacu.

Spaga si Regatul Unit

Dupa ce l-am auzit pe printul consort al Marii Britanii spunând public enormitatea ca românii fac copii pentru a-i baga la orfelinate, mi-am reamintit de mai vechea perceptie a englezilor în ce priveste România. Comportamentul lor fata de noi de-a lungul istoriei a trecut exclusiv prin cele mai dezagreabile interese, fie ca e vorba de recunoasterea unirii Principatelor, de primul si de al doilea razboi mondial, de împartirea facuta de Winston Churchill pe servetele cu Stalin si pâna la scandalul fregatelor. Probabil ca nu vom sti cu precizie niciodata ce spaga a luat premierul Tony Blair de la Lakshmi Mittal pentru ca Adrian Nastase sa cedeze Combinatul de la Galati pe o suma ridicola, nici cât a luat Împaratul-de-Matase de la acelasi Mittal. Ca tot are indianul un nume cu o sonoritate care te trimite la Miki spaga. Nu vom sti nici la ce tun au tras acelasi Nastase, Barry George si Ioan Mircea Pascu pentru aceleasi fregate. I-am vazut pe britanici plimbându-l pe Nicolae Ceausescu si pe Leana lui în caleasca reginei Elisabeta a II-a, cum l-a medaliat regina pe Mult Iubitu, tot pentru un contract, iar, dupa tambalaul din decembrie 1989, cum aceiasi britanici au retras medaliile si ordinele acordate presedintelui român.

Un lucru este însa cert: Marea Britanie a ratificat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana înaintea Frantei si a Germaniei.

Swift se uita în portofele

Dupa ce au vazut ca americanii le ascultau telefoanele, europenii s-au suparat si le-a trecut. Washingtonul avea un temei legal puternic: razboiul cu terorismul. Gratie ziarului "New York Times", au descoperit recent ca spionii de la CIA verifica toate afacerile care trec prin Bruxelles. Iar s-au indignat europenii si iar le-a trecut. Chestiunea este însa mult mai grava, decât ascultarea telefoanelor, chiar daca spionajul financiar s-a motivat la fel: razboiul cu terorismul. Mai precis, Trezoreria SUA are acces la mesajele trimise de cea mai vasta retea de comunicatii bancare: Societatea Internationala pentru Telecomunicatii Financiare Interbancare (pe scurt, SWIFT), prin care circula zilnic peste 12 milioane de mesaje ce contin instructiuni despre transferurile de bani între banci. Pentru a spiona aceasta retea fara stirea societatilor bancare (multe au refuzat accesul oficialilor americani la informatii despre clientii lor, invocând secretul bancar), Departamentul Trezoreriei se foloseste de asa-numitele citatii administrative – care sunt secrete si au marele avantaj de a nu avea nevoie de aprobarea unui judecator – si colecteaza astfel informatii privind numele si numarul de cont ale clientilor de la filiera SWIFT ce opereaza în Statele Unite. Metoda este una deja institutionalizata si în fiecare luna se emite o astfel de citatie, urmata prompt de raspunsul SWIFT: cantitati imense de informatii financiare pe suport electronic, explica Stuart Levey, subsecretarul pentru terorism si informatii financiare din cadrul Departamentului Trezoreriei. Oficialii SWIFT au confirmat, la rândul lor, ca au transmis aceste informatii, dar s-au aparat spunând ca totul s-a limitat la folosirea acestor date în cadrul investigatiilor antiteroriste. Stocarea acestui tip de informatii este însa mai mult decât periculoasa, iar scurgerile de informatii sensibile nu sunt o raritate, asa cum a demonstrat si recentul scandal privind furtul datelor de identificare a mai multor milioane de veterani americani. Iar dupa ce sunt obtinute de trezorerie, informatiile sunt împartasite cu CIA, FBI si alte servicii de informatii, care fac verificarile în cazurile considerate suspecte.

Spre reîntregirea nationala

Chiar daca Rusia nu a participat decât ca observator la Forumul Marii Negre de la Bucuresti, reuniunea a fost un semnal totusi clar: Statele Unite si Uniunea Europeana se intereseaza tot mai serioas de aceasta regiune. Deocamdata, americanii l-au împins în fata pe Bruce Jackson, care coordoneaza "Proiectul pentru Democratii în Tranzitie". Reamintim ca, atunci când se pregatea ultima extindere a Aliantei Nord-Atlantice, acelasi Bruce Jackson era foarte activ în regiune.

Vlad Cubreacov critica aspru Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti pentru modul defectuos în care se ocupa de românii din jurul României. Deputatul de la Chisinau a elaborat o replica ampla, prin care cere ca legea referitoare la conationalii nostri "sa defineasca nou notiunea de Român, asa cum au facut-o când a fost vorba de bulgari, unguri, evrei, germani sau rusi parlamentele de la Sofia, Budapesta, Tel Aviv, Bonn si respectiv Moscova, ca sa aducem doar câteva exemple euroconforme relevante si demne de urmat. De precizat ca în acest moment Constitutia României si ansamblul legilor în vigoare nu cuprind definitii juridice clare si exhaustive ale notiunilor de român si de natiune româna. Acest vid conceptual trebuie completat", spune Vlad Cubreacov.

Este însa foarte greu de rezolvat un lucru atât de simplu, câta vreme vidul se afla chiar în capetele multor politicieni de la Bucuresti si de la Chisinau, care au ramas gâtuiti de spaima si de prostie. Asa a fost reactia lor la recenta dezvaluire a lui Traian Basescu privind o posibila unire cu Republica Molotov. Presedintele a primit la Cotroceni 50 de elevi olimpici din Basarabia. Aparent fara nici un temei, Marinelu s-a lansat în consideratii pe tema reîntregirii nationale: "România a oferit Republicii Moldova, sefului statului moldovean, si varianta de a intra odata cu noi în Uniunea Europeana. Este însa optiunea autoritatilor de la Chisinau si a poporului Republicii Moldova ce ar trebui sa faca. Am ramas singura tara, singurul popor înca separat dupa reîntregirea Germaniei. Desi România este înca separata în doua tari, unificarea se va face în interiorul UE, si nu altfel. Eu am fost unul din politicienii care au sustinut nevoiea unei relatii deschise cu Republica Moldova, care sa ajute la reîntregirea celor doua tari în interiorul UE, într-un viitor nu foarte îndepartat." Si fiindca au aparut imediat rumori printre inepti, presedintele s-a dus la Radio România, unde a fost si mai transant: "Sunt unul dintre presedintii care au Moldova în suflet si am constiinta faptului ca este parte a teritoriului României, teritoriu pe care l-am pierdut printr-un pact nedrept: Ribbentrop-Molotov. Chiar daca eu afirm: o singura natiune, doua state, iata ca politicienii de la Chisinau schimba numele liceului româno-francez si spun moldo-francez, schimba numele liceului româno-englez si spun moldo-englez, schimba, începând de la anul, Istoria României cu o istorie integrata... Avem o politica externa chiar agresiva uneori si încercam sa tractam Republica Moldova din blocul cu Ucraina si s-o mutam în blocul care are sanse sa intre mai repede în Uniunea Europeana, acela al Balcanilor de Vest."

Ce a înteles generalul de militie de la Chisinau, speriat de mafiotii de la Tiraspol, era oricum previzibil: "Republica Moldova se va uni cu marea familie europeana, dar mai mult nu ne unim cu nimeni... Îl stimez foarte mult pe presedintele Basescu. Fiecare presedinte este si el om si are dreptul sa greseasca. Noi nu vom denunta Pactul Molotov-Ribbentrop, care nu are nimic cu Republica Moldova. Zona aceasta în 1918 a fost ocupata cu forta de regimentele de la Bucuresti si pâna în 1940 au fost sub ocupatie. La 28 iunie 1940 ea a fost eliberata. Aceasta este istoria si noi trebuie sa o acceptam. Cel mai mare sprijin din partea României ar fi semnarea Tratatului politic si a Tratatului de frontiera cu Moldova", a reactionat Vladimir Voronin.

Prostia nu merita alte comentarii.

Umbra de la Tiganca

Ce se mai aude peste Prut? Rusii nu mai primesc vinurile basarabenilor. Acum ar fi momentul pentru o masura inteligenta din partea României, care ar putea prelua toata productia Basarabiei, fiindca face toti banii.

Dupa ce a sarbatorit ziua de 9 mai pentru eliberarea de sub jugul fascist burghezo-mosieresc al României, Vladimir Voronin nu mai putea veni la Tiganca de Ispas la cimitirul eroilor cazuti la datorie pe Prut. A venit regele Mihai, dar nici un trimis important de la Chisinau. Nu s-a spus de ce au murit românii acolo. Coincidenta stranie a facut ca Înaltarea sa fie în ziua în care fost împuscat Maresalul Ion Antonescu. Despre el nu s-a spus nici o vorba la Tiganca, chiar daca el a lansat porunca asteptata atunci de toti românii: "Va ordon treceti Prutul!". Maresalul conducea razboiul de reîntregire nationala. Si pentru asta a si murit.

O lectie grava

Ce perceptie mai are Uniunea Europeana chiar asupra sa se poate vedea din lectia luata în Muntenegru. O "republica" locuita majoritar de sârbi, care vorbesc sârbeste si sunt de religie ortodoxa, dar aveau un nivel de trai mai ridicat decât ceilalti sârbi. Acesti sârbi mai norocosi decât ceilalti controlau litoralul si puteau face turism, dar si traficuri de tot felul cu Italia. Însusi premierul Milo Djukanovici este urmarit de procurorii italieni pentru trafic ilegal de tigari. Uniunea Europeana a acceptat mult prea usor, poate chiar suspect de usor, organizarea unui referendum pentru secesiune. A pus doar doua conditii: electoratul sa participe la vot în proportie de minim 50%, iar votul favorabil independentei sa fie de minim 55%. Participarea la vot a fost masiva, iar numarul celor care au vrut independenta s-a ridicat la 55,5%. si inevitabilul s-a produs pe criteriul "noi nu vrem sa împartim prosperitatea noastra cu alti cetateni de aceeasi etnie din aceeasi tara, dar care au avut ghinionul sa traiasca în alte regiuni, mai sarace". Rezultatul a fost separarea Muntenegrului de Serbia, care ramâne astfel si fara iesire la Marea Adriatica.

Este un precedent grav, de care vor sa se prevaleze cipriotii turci, flamanzii, bascii, corsicanii, rusii din Transnistria etc. Sa ne imaginam ca, peste un timp, conationalii nostri din Dobrogea vor vrea sa faca un referendum pentru separarea de România... Sa ne imaginam ca tatal, cel care are leafa cea mai mare din familie, vine într-o seara si spune: trândavilor, am terminat-o cu voi! Numai eu muncesc aici, în timp ce tu, nevasta, de plimbi, soacra-mea doarme, feciorul meu este handicapat si trebuie întretinut, iar fiica-mea nu produce... Sa ne imaginam...

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!