Când politicianul îl asasineaza pe istoric

Marturisesc ca, un timp, l-am privit pe domnul Adrian Cioroianu, de la foarte mica înaltime a pozitiei mele sociale si, eventual, intelectuale cu o oarecare speranta. Nadejdea mi-a fost spulberata în aceasta vara.

Debutul carturaresc, dar si cel politic al domnului Cioroianu erau promitatoare. Istoric activ si aparent emancipat de mentalitatea si practicile comuniste, publicist iscusit, politician abil – ramîne în luminile rampei, fara a se lasa antrenat în scandaluri -, dl Adrian Cioroianu dovedea potential cultural si civic, precum si hotarîrea de a lasa urme adînci pe unde trece. Inconsecventele ori mommentele de fariseism, carora le-a cazut prada deja, le-am pus pe seama tineretii, care ne aseamana, si a întelegerii diferite a relatiei dintre români si Dumnezeu, întelegere care ne separa total. În treacat fie spus, domnia sa este un adept înfocat al Noii Europe sincretiste, pe când eu, ramân un critic moderat dar ferm al acesteia.

În vara fierbinte a acestui an, dl Adrian Cioroianu mi-a spulberat speranta, demonstrându-mi ca de la sublim la ridicol distanta ramâne aceeasi, adica un singur pas, ca în umbra unei false straluciri întâlnesti cel mai adesea întunericul adânc al nimicului, ca lumea este într-adevar lasata, deocamdata, în voia celor puternici în cele ale materiei si slabi în cele ale duhului.

Doar nestiinta?

Dl Cioroianu pozeaza într-un fel de cruciat al puritatii - s-o numim democratice - a Bisericii, autodefinindu-se "intelectual, urmas de preoti si actuala modesta talpa pe care se sprijina Biserica Ortodoxa Româna", într-un demers jurnalistic sustinut în paginile revistei "Dilema Veche" (numarul 125/2006).

Mâzgalitura, caci prietenia cu adevarul ma obliga sa folosesc acest cuvânt, mâzgalitura dlui Adrian Cioroianu, intitulata "Scrisoare deschisa Sfântului Parinte Teoctist, Patriarhul BOR", începe cu un fel de marturisire a nestiintei dânsului în cele ale titulaturilor ierarhilor Bisericii, comparând aceasta nestiinta – oricum socanta si rusinoasa pentru un om care se declara "urmas de preoti" – cu confuzia pe care o facuse în prima zi de armata între gradul de capitan si gradul de caporal. Acel caporal i-a pedepsit eroarea cu o înjuratura deochiata, moment pe care intelectualul Adrian Cioroianu tine mortis sa-l povesteasca Patriarhului, desi, prin continutul sau, întâmplarea cu caporalul se regaseste eventual în arealul popular al bancurilor cu Bula, decât în dialogul dintre un credincios educat si Patriarhul sau. Din teama sa nu-l jignesc pe dl Cioroianu, dar si pentru ca prezum o oarecare evolutie intelectuala a domniei sale de la nivelul de adolescent încorporat în armata, la pozitia de senator al României, îmi este greu sa cred ca a fost sincer în aceasta marturisire si banuiesc ca, de fapt, dânsul a operat o puerila asezare în context a ideii ca nu titulaturile si cunoasterea/necunoasterea lor conteaza, ci calitatea sufleteasca a omului. Insistenta cu care dl Adrian Cioroianu, în continuarea scrisorii domniei sale, despica-n patru firul compatibilitatii dintre titulatura de Prea Fericit a Patriarhului Bisericii, cu ceea ce interpreteaza domnia sa, ca "neofit într-ale teologiei", ca ar fi nimerit ca denumire pentru demnitatea de întâistatator al Bisericii, definirea schingiuita a termenului de "prea fericit" prin amintirea unei metrese, a unui fost fotbalist si a unui controversat realizator de televiziune-tabloid, precum si ridicarea ad-hoc a Parintelui Patriarh la demnitatea de Sfânt, ar putea sa determine pe oricine sa acorde intelectualului senator si istoric, cel putin scuza, daca nu acuza unei nestiinte rautacioase.

Eu nu voi face asta. Daca ar fi sa accept ca dl Adrian Cioroianu a fost într-o nestiinta crasa, vecina cu prostia, si ca nu s-a gândit ca macar sa utilizeze "Google" pentru a se lamuri cum te poti adresa cuviincios Patriarhului, care este originea si întelesul crestin al titulaturii de "Prea Fericit" si ce înseamna cuvântul "sfânt" pentru crestinii ortodocsi, daca as accepta toate acestea, rândurile pe care le dedic impoliteturilor domniei sale s-ar sfârsi aici.

Vesnica sperietoare agitata de Stînga: legionarismul

Ramân însa convins ca domnul Adrian Cioroianu a scris cu toata luciditatea ofensa la adresa Patriarhului. Autosesizându-se ca un fel de garant al stabilitatii si sigurantei nationale, dar si ca instanta morala, mai presus de Adunarea Nationala Bisericeasca si de Sfântul Sinodul al Bisericii, carora li se subordoneaza administrativ Patriarhul, si mai cu seama ca un fel de ales al lui Dumnezeu trimis sa dea directive Întâistatatorului Bisericii Ortodoxe Române, domnul Adrian Cioroianu solicita acid Parintelui Patriarh sa tina preotii "departe de desantarea neo-legionarismului ce tinde sa-mboboceasca pe la noi", "ca haremul în care ideologiile criminale s-au împerechiat cu unii clerici români sa apuna".

Marea durere, marea zbatere a "credinciosului" Cioroianu este legionarismul sau mai exact neo-legionarismul prada caruia Biserica ar fi în pericol sa cada, sustine domnia sa. Domnul Cioroianu îsi doreste sa nu-i mai bârfim "pe urmasii lui Moise, pe urmasii lui I.G. Duca sau pe urmasii lui Darwin". Curioasa alaturare de urmasi.

Adevar de credinta considerat bârfa

Sa consideram ca bârfire a evreilor citirea de catre preot a Evanghelie în care se marturiseste despre scena desfasurata în fata lui Pilat din Pont, când multimea de evrei alege între Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si criminalul Baraba, pe acesta din urma care fusese "închis împreuna cu niste razvratiti, ce în rascoala savârsisera ucidere" (Marcu XV, 7), deci un fel de terorist "avant la lettre" dupa normele UE si NATO ale timpurilor noastre? Neaga istoricul Cioroianu un adevar împartasit de miliarde de crestini din întreaga lume, anume ca da, evreii L-au dat spre rastignire pe Hristos? La "bârfa" asta se refera domnul Adrian Cioroianu? Sau la faptul ca nu putem accepta internationalismul evreiesc, decât în masura în care ni se va accepta national-crestinismul românesc, semnul de egalitate asezat între condamnarea antisemitismului si condamnarea antiromânismului? În rest ce putem sa mai spunem despre evrei... Nimic altceva decât ceea ce ne spune în Sfânta Scriptura, Sfântul Apostol Pavel, "Apostolul Neamurilor", fostul evreu Saul convertit pe drumul Damascului la crestinism de Însusi Fiul lui Dumnezeu, "anume ca neamurile sunt împreuna mostenitoare cu iudeii si madulare ale aceluiasi trup si împreuna-partasi ai fagaduintei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie." (Efeseni III, 6)

I.G. Duca

Domnul Adrian Cioroianu îl aminteste pe I.G.Duca. Nu voi comenta prea mult, pentru ca nu doresc sa intru pe terenul alunecos al interpretarii partinice a Istoriei. Doar îl întreb pe istoricul Cioroianu daca este vorba de acel I.G.Duca pe care ni-l dezvaluie istoria? Fruntasul liberal care la 7 iunie 1930 protesta în cadrul sedintei Comitetului Executiv al P.N.L, împotriva "restauratiei", întoarcerea pe tronul tarii a Regelui Carol al II-lea, un fel de lovitura de stat despre care spunea ca "este cea mai primejdioasa aventura ce s-a putut face si este tot ce poate aduce mai mult rau consolidarii noastre nationale si situatiunii tarii în toate privintele, (...) o primejdioasa aventura la care nu pot sa iau parte, la care refuz sa ma duc chiar daca viata mea politica ar lua sfârsit azi"( în ziarul liberal "Viitorul", din 8 iunie 1930), pentru ca în noiembrie 1933, acelasi lider liberal sa accepte numirea sa în functia de prim-ministru de catre Carol al II-lea, devenind un instrument aproape docil al politicii Regelui ce prevestea viitoarea dictatura regala. Seful de guvern a carui intransigenta violenta a intrat în conflict cu intransigenta politica a Miscarii Legionare aflata în plina ascensiune, sfârsindu-si viata sub gloantele lui Nicolae Constantinescu, un simpatizant al "Garzii de Fier". Un asasinat politic în a carui organizare nu s-a dovedit, în acele timpuri, ca ar fi fost implicata Miscarea Legionara, formatiune politica pe care o gasim, la 25 noiembrie 1937, functionând legal si parte a unui pact de neagresiune electorala cu Partidul National Taranesc si cu onorabilul Partid National Liberal - Georgist, încheiat cu semnaturile lui Corneliu Zelea Codreanu, Iuliu Maniu si Gheorghe I. Bratianu.

Rea-credinta deconcertanta

Despre urmasii lui Darwin marturisesc ca stiu prea putine. Sunt convins însa ca înaintasii domnului Darwin au fost cimpanzeii. Cred ca a marturisi ca omul este creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Sa, "ca sa stapâneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se târasc pe pamânt si tot pamântul!" (Facerea I, 26) nu este în conflict ori incompatibilitate cu cercetarea stiintifica serioasa si în nici un caz nu reprezinta o bârfa!

În misiva pe care o trimite Parintelui Stoica de la Patriarhie, cel care, în numele Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, îi oferise un raspuns crestinesc, de bun simt si în duhul iubirii crestine si al împacarii, domnul Adrian Cioroianu îmi dovedeste ca manipuleaza grav trecutul si prezentul, amestecându-le nepermis. A acorda, printre rânduri, cvasi-anonimei organizatii neguvernamentale "Noua Dreapta" calitatea de urmasa a Miscarii Legionare este pe cât de hilar pentru un istoric serios, pe atât de ipocrit pentru un om politic care se vrea a fi responsabil. "Noua Dreapta" a avut prezenta de spirit, dar evident si interesul propagandistic, sa se implice în protestele firesti la adresa mascaradei homosexualilor, minoritari sexuali care desi aflati în legitima manifestare a dreptului la libera exprimare, au lezat prin marsul si mai ales cererile lor – precum legalizarea casatoriilor homosexuale - drepturile majoritatii la apararea, conservarea si promovarea traditiilor nationale autentice care, cu siguranta, se regasesc si în preocuparea domnului Cioroianu legata de "calea pe care o va lua societatea în care traieste". Apoi, a cataloga "Noua Dreapta" ca organizatie extremista este apanajul Justitiei, or Justitia a acordat, prin hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, statutul legal de o.n.g. pentru aceasta organizatie. Daca onorabilul cetatean Adrian Cioroianu detine si alte informatii decât cele pe care le-a cules superficial si dezlânat de pe site-ul "Noii Drepte", pentru a le folosi în scrisorica adresata Parintelui Stoica, atunci îl îndemn cu caldura sa se adreseze organelor în drept ale statului. Daca nu, îi recomand domnului Cioroianu sa nu se mai aventureze în afirmatii care devin nu numai campanie de imagine pentru insignifianta grupare "Noua Dreapta", dar si posibile impedimente în calea unei atitudini serioase si legale fata de gesturile extremiste care, într-adevar, pun în pericol siguranta nationala. Altfel, domnul Cioroianu se va trezi în ingrata calitate de propagandist fara voie al epigonilor lui Corneliu Zelea Codreanu care, adunati în "Noua Dreapta", traiesc în afara timpului si îi ofera dânsului prilejul unor digresiuni ieftine.

Domnul Cioroianu, mai presus decît Justitia

Cât priveste pericolul legionar, iata, domnule Cioroianu ce se spune în textul unei hotrarâri judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila prin sentinta Înaltei Curti de Casatie si Justitie, emisa în februarie 2006, în dosarul profesorului brasovean Grigore Oprita, acuzat de "propaganda nationalist-sovina si pentru organizarea unor grupari fasciste": "În România, ca stat democratic, exprimarea unor opinii sau convingeri legate de doctrina sau Miscarea Legionara nu sunt interzise. (…) De altfel, functionarea a numeroase organizatii legal înfiintate, precum "Miscarea Legionara", "Noua Dreapta" etc. si existenta unor publicatii ale acestora constituie o realitate care nu poate fi ignorata. (...) Suntem, de fapt, în prezenta materializarii libertatii de exprimare care, daca functioneaza în alte cazuri, trebuie sa functioneze, în limitele legii, si pentru inculpat".

Domnule Adrian Cioroianu, nu putem "transporta" peste timp, în trecut, valorile democratiei post-capitaliste europene a anilor 2000 si eticheta în numele acestor valori, actiunile politice si evenimentele dramatice si sângeroase ale istoriei interebelice românesti, nu este permis a utiliza mituri, precum cel al lui Iorga, în care se separa eronat marele si exceptionalul om de cultura, de jalnicul, orgoliosul si incapabilul om politic, în beneficiul celui dintâi si pentru întretinerea artificiala în constiintele contemporanilor nostri a unei jumatati de adevar. Nu ne este îngaduit sa ne afisam ca aparatori ai valorilor nationale si democratice autentice, confundând aceste valori cu pseudo-valori importate de aiurea prin intermediul diferitelor influente internationaliste, masonice, ecumeniste, globaliste ori mai stiu eu de ce alta origine, care au asediat si asediaza de vreo doua secole sufletul românesc, dorind sa-l modeleze altfel decât a îngaduit Dumnezeu.

O precizare despre "nationalismul" Bisericii

Ortodoxia, domnule Cioroianu, are caracter universal tocmai pentru ca are caracter national. Crestinismul ortodox se pogoara catre oricare neam care îl primeste liber, asezând neamul respectiv, în comuniune si neamestecare, alaturi de celelalte neamuri, într-o egalitate rânduita de Dumnezeu si nu de biete, efemere si incomplete legiuiri omenesti, tot asa cum Hristos întrupându-Se, rastignindu-Se si înviind pentru fiecare om, S-a întrupat, S-a rastignit si a înviiat pentru întreaga umanitate, daruind fiecaruia si tuturor posibilitatea mântuirii. Daca Biserica Ortodoxa Româna îsi asuma caracterul national, aceasta o face nu din nostalgii nationaliste, ci pentru ca Dumnezeu a rânduit-o sa pastoreasca, prin clerul, monahii si marii sai duhovnici, sufletul poporului român, parte inseparabila a acestei Biserici. Cred ca v-as ofensa daca as începe sa însirui nesfârsita lista a contributiilor Ortodoxiei si Bisericii Ortodoxe Române la istoria si calatoria neamului nostru prin lume catre Dumnezeu. Cunoasteti aceasta mult mai bine decât mine...

Închei cuvântul meu despre impoliteturile adresate de tânarul domn Adrian Cioroianu venerabilului nostru Parinte Patriarh, cu un citat dintr-o scrisoare al carei autor îi las domniei sale placerea sa-l descopere: "Datoria elementara a unui om corect este sa se informeze si la omul pe care îl judeca."

Marcel Radut Seliste

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!