O carte fundamentală pentru cultura română. Crezul unei generaţii pline de talent şi aspiraţii. Vintilă Horia a numit-o "generaţia de la 1939", iar Ion Şiugariu i-a spus "generaţia cerului".

Profesorul universitar Al.Husar, el însuşi apartenent acestei generaţii a spiritului, a luminării prin cultură, după cum îl arată şi operele sale de o remarcabilă erudiţie şi o sensibilitate literară, stimulat, după propria-i mărturisire de cărturarul Emil Pintea, realizatorul antologiei literare a Gândirii (700pp) a publicat în 2004, la editura Fundaţiei Culturale Memoria, antologia literară a revistei Meşterul Manole (ianuarie1939 – ianuarie-aprilie 1942) ai căror iniţiatori şi împlinitori au fost Vintilă Horia (poezii, proză, eseuri, traduceri, cronici literare, publicistică, reflexii în marginea timpului), Ion Şiugariu (poezii, cronici literare, eseuri – între care un Titu Maiorescu), Ovid Caledoniu (poezie, eseuri, proză). Printre colaboratori întâlnim pe Virgil Carianopol, Ştefan Baciu, Ion Frunzetti, Radu Stanca, Mircea Streinul, Coriolan Gheţie, Vlaicu Bârna, Pericle Martinescu, Mihai Chirnoagă, Laurenţiu Fulga, ... dar şi Al.Husar cu eseul "Ne vine Rândul" (1941), de un intelectualism analitic ce obligă reluarea lecturii pentru o mai critică înţelegere a vremurilor.

Meşterul Manole, prin Vintilă Horia, unul dintre directori, se declara continuator nuanţat al Gândirii: "Ne-am cunoscut şi ne-am perfecţionat la umbra Gândirii şi acolo am înţeles, în primul rând ce înseamnă a fi român. Ne-am dezvoltat citind şi meditând cărţi de Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Al.Busoiceanu, Oskar Walter Cisek, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Vasile Băncilă, Gib Mihăescu, Matei Caragiale, Tudor Vianu, Adrian Maniu, gânditori, poeţi, romancieri, care au ştiut să creeze o Românie literară şi filosofică pe măsura României geopolitice"... şi numind opere ca Nostalgia Paradisului de Nichifor Crainic, Trilogia Culturii şi Tilogia cunoaşterii de Blaga, Urcuş de V.Voiculescu, Estetica lui Tudor Vianu s.a. precizeză: "cărţi modelate într-un fel sau altul de spiritul Gândirii care a dus în acei ani către o definire a României prin creştinism şi cultură..."

Dar şi cu privire la conţinut, Vintila Horia ţine să remarce că întreaga aspiraţie a celui de-al doilea corifeu al noii reviste, Ion Şiugariu "lumină încărcată de poezie ... era în tradiţia Gândirii, din care i se trage întreaga inspiraţie" ... "chiar Sete de ceruri este un titlu gândirist" ... "E o poezie plină de de soare..." (Madrid, 21.01.1985).

Toată gruparea era unitară în efort şi toţi doreau să atingă pragul de sus al tradiţiei noastre culturale, mereu raportându-se la Gândirea, "expresia cea mai înaltă a geniului autohton" ... ştiau cu toţii precis că aveam să ducem mai departe mesajul Gândirii (ibidem).

Prin Gândirea aşadar, percepem în tot entuziasmul ei gruparea de la Meşterul Manole, care-şi elaborase manifestul cu doi ani înaintea apariţiei revistei. De altfel, Gândirea influenţase, orientativ, numeroase reviste între care cităm: Ramuri, Năzuinţa, Familia, Datina, Gând românesc, Linia dreaptă, Rânduiala, Sfarmă Piatră ş.a. Izvoarele sunt roditoare. Exemplele mobilizatoare. Ele trezesc conştiinţe, fortifică voinţe,deschid orizonturi. Nasc iniţiative cărora le împrumută discret sau direct – ca în cazul revistei Meşterul Manole, din spiritul lor, asemenea curentelor a căror destinare este să iasă din matcă, fertilizând.

Revista Meşterul Manole, prin titlu, sugera ideea de credinţă, de sacrificiu, de pasiune până la obsesie, cum scria Ştefan Baciu în poezia "Vates":

"Ca Meşterul Manole avem aripi deschise

Şi ne clădim soţiile în temelii

Pentru un stol de cântece şi vise ..."

..........................................................

"Hrănindu-ne cu-azur într-una flămânzim"...

Sublim! Ion Şiugariu, în eseul "Invitaţie la entuziasm" îndemna gândiristic "Să ne întoarcem cu faţa spre entuziasmul străvechi al neamului... Glia românească să ne încălzească sufletele... Să ne întoarcem spre entuziasm flămânzi de lumină..." Cu această nestăvilită bună credinţă erau siguri că vor ieşi esenţiali, originali, senini, în lume. "România de azi, scria Vintilă Horia, devine europeană nu prin posibilitatea ei de a îngurgita, ci prin aceea de a impune ca europene propriile sale valori" ... "o cultură română esenţială"..."universitatea românească" ("Note pentru călătoria noastră"). Deja în manifestul revistei, gândit îndelung, înscriau "garanţia unei tradiţii mereu ascensive". În această convingere şi Pericle Martinescu descoperea "elementul hotărâtor al spiritualităţii viitoare din sud-estul şi răsăritul Europei" - tradiţia.

Tineri şi dotaţi, mereu declarativi şi ilustrativi ai proiectelor analizate într-o rară prietenie, gruparea de la Meşterul Manole credea nelimitat în valorile neamului românesc, în destinul solar al României, în capacitatea românilor de a comprima timpul istoric şi a ieşi cultural în universalitate. "Cavaleri sublimi ai creştinităţii, scria Vintilă Horia, ne împlineam cu sfinţenie hărăzirea, porunca"... "împlinim destinul ce ni se cuvine şi turnăm în bronz monumentalul chip al româniei care astfel va pătrunde în conştiinţa universală". Gândirea lor le exprima fidel simţirea, voinţa şi capacităţile de a finaliza proiectele. "Credeam din tot sufletul nostru, sublinia Ion Şiugariu, într-o literatură românească mare, unică, universală". Erau foarte convinşi că în faţa culturii orice adversar se înclină: "Pentru naţiuni nimic nu contează mai mult decât cultura"... care "nu poate fi învinsă, nici îngenuncheată, nici anulată", afirmă Vintilă Horia. Meşter-manoliştii gândeau la mobilizarea energiei mnaţionale într-un flux regenerator, o regeneraţie care să inoculeze Europa "cu aer românesc"... "expansiune spirituală" adică începutul unui imperialism al duhului românesc în lume"... "elanul către frumos al întregii Românii tinere". Ce crez superior şi cât de necesar acestor vremi! "Şi în entuziasmul nostru curat, eram convinşi că vom da omenirii, tuturor neamurilor, o nouă posibilitate de a înţelege, de a avea încredere reciprocă, dincolo de falsele mesaje politice care promiteau pacea dar aţâţau la războaie".

Parcurgând antologia realizată de Al.Husar (330p.) reţinem talentul poetic al tuturor, specificul amoţional ce-l degajă fiecare, notele comune centrate pe îngândurarea, pe alocuri elegiacă, explicabilă în conjunctura celui de-al doilea război mondial cu final imprevizibil şi cum s-a adeverit, catastrofal pentru România, pentru români. Ce cote am fi atins, ca în visul acestei atât de tinere generaţii de la Meşterul Manole, dacă n-ar fi fost apocalipticul război!

Oprim impulsul comentariilor paralele pentru a preciza că proza din antologie este superioară poeziei şi eseurile sunt superioare oricăror alte texte. Talentaţii tineri aveau dotaţia reflexiunii analitice, a unei înţelepciuni care se identificăpersonalităţii lor complexe. Aveau darul realizării de mari opere aşa cum Vintilă Horia a dovedit-o cu romanele: Dumnezeu s-a născut în exil (Premiul Goncourt) – romanul poetului Ovidiu, Scrisoarea a VII-a – romanul lui Platon, Un român în cer – romanul lui El Greco, dar şi Jurnalul unui ţăran de la Dunăre, Călătorii spre centrul pământului şi atâtea alte cărţi între care unele de poezie şi eseuri interviuri etc. Vintilă Horia scriitorul de la Gândirea şi de la Meşterul Manole care a publicat în patru limbi şi e tradus în peste douăzeci.

Introducerea la Antologie, semnată tot Al.Husar, este un studiu extrem de documentat, similar celui dedicat lui Ion Şiugariu ca prefaţă la volumul Ţara crinilor (Editura Agora – Iaşi, 1997). Cele cinci pagini privind structura Antologiei şi realizarea ei, precedate de câteva reflexii referitoare la destinul corifeilor Meşterului Manole îşi au valoarea lor nu numai istoric-literară.

Addenda volumului este de o importanţă rarisimă. Aici întâlnim: din corespondenţa lui Vintilă Horia cu Ovid Caledoniu, cu Lucia Şiugariu Soreanu, cu Liliana Georgescu; Vintilă Horia despre Ion Şiugariu, Ovid Caledoniu – studii apărute la Madrid şi în Canada; Virgil Ierunca în dialog cu Vintilă Horia; Nae Antonescu: "Meşterul Manole", mit şi destin" (1995), Liliana Georgescu: "Ovid Caledoniu – poet al luminii" (1995), Lucia Soreanu: "Cuvânt pentru Vintilă Horia" (1995), Constantin Ciopraga: "Căutările unui "perigrin" patetic: Ion Şiugariu".bine ar fi fost să le se fi adăugat şi studiul "Locul lui Şiugariu", prefată la Ţara crinilor, semnată de Al.Husar.

De un interes ştiinţific deosebit se acoperă Indicele bibliografic, realizat de specialista Departamentului Bibliografic al Bibliotecii Centrale Universitare "Mihai Eminescu din Iaşi, doamna Aurelia Stoica.

Iconografia acestui sărbătoresc volum luminează vremuri şi creatori, una din imagini descoperindu-ni-l pe magistrul Al.Husar, la braţ de suflet şi crez literar, cu Ion Şiugariu.

"Generaţia de la 1939", "generaţia cerului", generaţia soarelui, una şi cea mai luminoasă din razele permanenţei gândirismului în expansiune spirituală.

Constantin N.Strachinaru