Din nou despre românii timoceni

Presa din zona sud-vest limitrofa României abunda, în ultima perioada, de materiale care acuza "o politica strategica a României de românizare a «vlahilor» din regiunea Timocului", care ar avea ca finalitate, "împlinirea pretentiilor teritoriale ale tarii noastre fata de zona limitrofa".

Totodata, sunt difuzate în mod voit, pentru ca altfel nu se poate explica, o serie de erori precum ignorarea semnului egal între termenii «vlah» si «român», pentru a induce ideea unei populatii cu origine diferita de cea româneasca în Timocul sârbesc si a motiva astfel acuzele privind "derularea de catre tara noastra a unei politici revendicative, cu efecte negative în planul relatiilor sârbo-române", care ar fi vizibila în plan cultural si/sau spiritual.

Astfel, cererea justificata de înfiintare a unei Episcopii Românesti în zona Timocului, care realitatea istorica o identifica ca fiind areal de origine româneasca (vom vedea în cele ce urmeaza), este considerata, citez din presa contemporana, o "provocare de intensitate maxima, care vizeaza inducerea intolerantei nationale si religioase în rândul populatiei sârbesti".

În baza aceleiasi gândiri nesanatoase, cu tenta antieuropeana, date fiind tratatele/conventiile/prevederile în materia drepturilor omului ratificate de Serbia, care nu sunt respectate în acest caz, manifestarea româneasca, organizata la începutul anului în curs, la mânastirea Cologras, de lânga Negotin, pentru comemorarea eroilor români si sârbi cazuti în al doilea raboi mondial, a fost tratata de autoritatile vecine cu o ostilitate inimaginabila. S-au implicat direct pe aceasta linie si oficialii ecleziastici din tara vecina, prin provocarea unor tensiuni artificiale, astfel încât organizatorii sa poata fi calificati ca provocatori de instabilitate sociala.

Acestea sunt doar doua exemple ale unei politici oficiale antiminoritare, mai concret, în cazul de fata, antiromânesti, sustinuta pentru a bloca eforturile structurilor asociative de a prezerva/perpetua identitatea populatiei românesti, într-o zona în care prezenta româneasca este straveche. Am în vedere, când fac aceste afirmatii, surse bibliografice bine documentate stiintific precum lucrarile: Chestiunea timoceana – Români uitati (scrisa de N.A. Constantinescu), Marturii despre românii din Timocul Sârbesc (aparuta sub egida Fundatiei "Scrisul românesc") si Românii Timoceni (semnata de Gheorghe Zbuchea si Cezar Dobre), din care voi cita mai jos, în special în ceea ce priveste evolutia istorica a Timocului Sârbesc si situatia populatiei românesti din acest areal.

În prezent, românii din Serbia traiesc într-o zona din nord-estul tarii, delimitata la vest de râul Morava, la sud de muntele Artan, la nord de fluviul Dunarea (hotar cu tara mama) si la est de Muntii Balcani, care delimiteaza acest teritoriu de Bulgaria. Pentru ca este strabatuta de râul Timoc, aceasta zona locuita de români se mai numeste si Timoc. Este formata din 300 de sate si 20 de orase. Conform surselor statistice în jurul anului 1900, numarul românilor se ridica la 300.000 suflete, iar în 1941 – 600.000 persoane, în vreme ce o serie de cercetari recente estimeaza circa 800.000 de suflete.

Înainte de 1830, când s-a format statul sârbesc, râul Timoc nu-i despartea pe românii din Serbia de cei din Bulgaria, acestia traiau într-un teritoriu comun numit Provincia Morava-Lom.

Aparitia poporului român la sud de Dunare este o enigma pentru timoceni datorita faptului ca, în scolile din Serbia si Bulgaria, profesorii de istorie nu au vrut, nu au putut s-au nu au fost lasati sa prezinte adevarul istoric, sustinând ca, "în antichitate, în Peninsula Balcanica traiau trei mari popoare: celtii, traco-dacii si ilirii; dintre care celtii au disparut fara urmasi, din iliri au aparut albanezii, iar din amestecul tracilor cu dacii si colonizatorii romani a aparut poporul român, pe când românii-vlahi sunt slavi (bulgari sau sârbi) românizati".

În vreme ce atestarile documentare releva o prezenta milenara a românilor în Balcani, Serbia a aparut în perioada 1718-1739, ca o creatie a politicii austriece, care cauta sa faca un pas în Peninsula Balcanica. Ulterior formarii statului sârbesc, începând cu 1833, a fost declansat un "proces de asimilare fortata, culturala, religioasa si nationala a românilor din Timoc, care a devenit cu timpul tot mai complex si intens, inclusiv în contextul statului Iugoslav".

Nationalismul sârbesc a facut imposibila dezvoltarea vietii nationale si culturale a românilor din zona. În biserica limba româna n-a fost tolerata si orice încercare de a o introduce era aspru reprimata, fiind permisa doar pastoratia în limba slavona straveche. De asemenea, preotii români au fost izgoniti si înlocuiti cu preoti slavi. N-au fost admise scolile cu predare în limba româna, desi ponderea nationalilor era/este semnificativa, învatamântul desfasurându-se exclusiv în limba sârba si cu litere chirilice. Redactarea de ziare, carti românesti nu era autorizata.

Mai mult, începând cu anii 1950, din actele oficiale dispare chiar si denumirea de vlah din capitolul "apartenenta nationala", astfel ca românii-vlahi au devenit sârbi, fara a fi întrebati daca sunt de acord.

Deoarece nici timpul si nici spatiul nu mi-o permit, am sa finalizez în acest punct reiterarea datelor si faptelor istorice culese din volumele anterior mentionate, care vin sa contrazica clevetitorii sârbi ce se lanseaza în acuze mediatice dure la adresa încercarilor justificate de omogenizarea a spiritualitatii românesti.

De ce oare nu realizeaza nimeni ca "românii timoceni constituie un popor care a varsat foarte mult sânge si a pierdut multi fii în eliberarea Serbiei, în razboaiele balcanice, în cele doua razboaie mondiale, în razboaiele din anii '90 din spatiul iugoslav. Poporul român din Timoc niciodata nu a întors spatele sârbilor, în toate bataliile si razboaiele". Mai mult, o mare parte dintre eroii români au fost sârbizati post-mortem si, în istoria sârbeasca, sunt considerati mari eroi sârbi (ex.:Stevan Singeleici, cazut în luptele cu turcii, originar din comuna româneasca Resova).

Trist în toata aceasta stare de fapt este ca o parte din populatia româna din Timoc, din considerentele pe care le-am enumerat anterior (propaganda antiromâneasca, oprelisti în domeniul învatamântului, pastoratiei etc.) nu are constiinta nationala dezvoltata. Lipsa accentuata de manevrele sîrbesti de tipul celor prilejuite de recensamântului populatiei din Serbia (aprilie 2006), cînd s-a încercat, fara succes, introducerea în formularele specifice a etnonimelor de "vlahi" sau "valahi", separat de cel de român, pentru a obtine dezbinarea populatiei românesti.

Este evident pentru toata lumea - inclusiv pentru departamentul Românilor de Pretutindeni din guvernul român, care însa nu face nimic – ca trebuie realizata o strategie de sprijinire a românilor timoceni. Ei rezista, în pofida tuturor obstacolelor, ca pastratori ai spiritualitatii românesti, dar au nevoie de ajutorul nostru. Au nevoie de scoli si biserici de limba româna, de fonduri logistice (carti, manuale etc.) sau financiare pentru restaurarea unor edificii deja existente dar ajunse în stare de ruina.

Pr. Radu Ilas

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!