| [an error occurred while processing this directive] | ||||
| numărul 18, august 2004 | ||||
|
|
Caietele intime ale lui Bernea
Ernest Bernea a lăsat posterităţii şapte caiete groase de două sute de file, cu pagini neliniate, scrise mărunt numai cu creionul şi îmbrăcate în coperţi de imitaţie de piele. În ele şi-a notat zilnic, în anii imediat după eliberarea din închisoare, gândurile, trăirile, speranţele, nemulţumirile. Acest jurnal – intitulat modest Caiete intime – lasă să se întrevadă sufletul şi mentalitatea filosofului. Redăm mai jos câteva fragmente.
Eu, tu şi noi Când din eu am devenit noi, am fost eu plus tu şi n-am mai fost eu. Dispariţia lui tu aduce infirmitatea lui eu, care nu mai poate redeveni eu dinainte de a fi noi. În acest fel se produce dispariţia lui noi care există dincolo de eu şi tu dar prin prezenţa lor activă şi armonioasă. (20 oct. 1965)
Moarte şi creaţie Luptăm împotriva morţii din condiţie, din destin, pentru că moartea e implicată în condiţia noastră umană,. Trăind instabilitatea în toate modurile ei, trăind continua trecere a lucrurilor, noi vrem nemurirea; în fiece formă, în fiece relaţie, în fiece act, noi căutăm să învingem prezenţa morţii. De aceea actul de creaţie vine ca o necesitate şi o bucurie. (20 nov. 1965)
Dragoste şi umanitate Dragostea este a omului şi pentru oameni. Privind lucrurile dincolo de banala trecere a zilei, noi trebuie să iubim toţi oamenii, atitudine ce se impune prin natură, prin destin, prin setea de absolut. Aşa s-a născut sfinţenia. Uneori suntem surprinşi cum sufletul nostru se închide şi nu mai poate adera la nimeni. Mergem indiferenţi, consumaţi de tristul nostru destin, până ce un obraz inocent de copil, unul suav de femeie sau unul spiritualizat de bătrân ne deschide ochii şi disponibilitatea sufletească; atunci creştem pînă la topirea în universul lărgit al umanităţii noastre. (1 dec. 1965)
A exista Pentru cei mai mulţi dintre oameni, a exista e o problemă de relaţie, de raport cu oamenii şi lucrurile înconjurătoare. A exista însă cu adevărat e a avea conştiinţa eului propriu în faţa lumii şi a vieţii, în faţa destinului uman. Conştiinţa aceasta are spinii ei, născuţi din necorespondenţa aspiraţiilor noastre cu ceea ce ne este dat. Vedem mult mai departe decât putem parcurge. Echilibrata poziţie cere o disciplină interioară puternică şi un efort de cele mai multe ori depăşit în acordul căutat. Setea de absolut e arcul ce ne aruncă dincolo de zonele permise ; ea ne păstrează prospeţimea, ne aduce puterea ascensională, dar ne aduce şi drama. (19 ian. 1966)
Mai bun Doresc să redevin bun, tot atât de bun cât a fost luminişul acela din pădurea în care am plâns pentru tine, pentru suferinţa oamenilor. Ca să fiu bun trebuie să fiu curat şi ca să fiu curat trebuie să alung tot ce apare dincolo de esenţe. (2 febr. 1966)
Suferinţa Suferinţa face parte din condiţia umană; nu o putem înlătura pentru că vine din natura noastră imperfectă, din prezenţa răului. Suferinţa consumă dar şi creşte fiinţa noastră morală pentru că prin arderea răului din noi ea ne purifică şi înalţă. Dar nu toată suferinţa este creatoare pentru că omul rămâne deseori la periferia vieţii. (2 aprilie 1966)
Căile succesului Dacă vrei să reuşeşti în viaţă respectă legile onoarei. Munca şi talentul, dragostea de om şi de creaţie au fost întotdeauna căile succesului adevărat. Aşa zisul practicism modern manifestă în plin trista condiţie umană. Pentru cei mai mulţi a fi om practic nu înseamnă în fond altceva decât a fi om fără suflet, fără ţinută morală, fără demnitate. În acest fel se manifestă practicismul epocii noastre. (4 apr. 1966)
Nedumerire Dacă trăieşti numai pentru tine, în ţarcul strâmt al egosimului, eşti privit ca om normal şi serios. Dacă trăieşti pentru copii şi te sacrifici familiei eşti privit ca om aparte (exagerat). Dacă trăieşti pentru o comunitate mai mare, cum e poporul căruia îi aparţii bunăoară, eşti văzut ca excentric şi nu rareori ţi se aplică unele corecţii. Dacă trăieşti pentru om şi umanitate, dacă lupţi pentru un ideal superior şi pentru salvarea civilizaţiei eşti văzut ca un om periculos. (12 apr. 1966) |
|||
|
||||
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet! |
||||
|
|
||||