|
||||||||||||||||||||||||
| numărul 30, august 2005 | ||||||||||||||||||||||||
|
|
Alcoolismul, o boală ce devastează România (II)
Am început, într-un număr trecut, o discuţie despre dezastrele pe care alcoolul le produce la nivelul individului şi al societăţii. Din păcate, această boală se dezvoltă treptat, astfel încât, de multe ori consumatorul de alcool îşi dă seama că a devenit dependent, abia când este prea târziu. O mare parte din vină o poartă autorităţile statului, care nu fac nimic pentru a opri acest flagel. Mult prea încet, societatea civilă şi Biserica au început să reacţioneze, în încercarea de a suplini, prin iniţiative proprii, ceea ce ar trebui să fie un efort de proporţii al statului român.
Alcoolismul este o boală cu evoluţie progresivă. British Medical Association (BMA) a dat publicităţii o listă cu 19 trepte de evoluţie a acestei boli:
BMA a creat un test cu scopul prevenirii alcoolismului, numit CAGE (Cuşca): Potrivit BMA, cei care răspund afirmativ la măcar două întrebări sunt alcoolici şi trebuie să solicite imediat ajutor medical.
Stadii şi forme de manifestare În beţia obişnuită, primul stadiu este cel euforic (alcoolemie de 0,3-0,5 grame la mie). În acest stadiu se manifestă scăderea discernământului critic. În stadiul ebrios (alcoolemie de 1,5-2,5 g la mie), consumatorul pierde capacitatea de a gândi şi a vorbi coerent, manifestă tendinţe megalomanice, devine somnolent. Discernământul este tot mai precar şi au loc confuzii, care îl predispun pe băutor la accidente. Stadiul paralitic (alcoolemie de 2,5-4 g la mie) se caracterizează prin scăderea reflexelor condiţionate, limbaj neinteligibil, perturbarea coordonării motorii. Persoana cade într-un somn adânc, care durează câteva ore. Stadiul comatos (alcoolemie de 3,5-5 g la mie) se caracterizează prin abolirea reflexelor spinale, pupile mărite şi imobile, scăderea tensiunii arteriale, puls neregulat, respiraţie rară şi zgomotoasă; scade temperatura corpului, iar extremităţile şi mucoasele capătă culoare vineţie. La o alcoolemie de 5 g la mie, intervine de obicei decesul, prin oprirea respiraţiei. Beţia alcoolică supraacută apare în cazul persoanelor care consumă mari cantităţi de alcool în timp scurt, sau în cazul persoanelor sensibile şi neobişnuite să bea (de exemplu copiii). Se intră rapid în comă, iar colapsul circulator care intervine provoacă decesul. Alcoolismul cronic apare prin consumul în timp îndelungat. Determină dependenţă şi provoacă tulburări neuropsihice; alcoolicul este iritabil şi predispus la violenţă.
Efectele alcoolului asupra organismului Aproximativ 90% din cantitatea de alcool din organism este transformată în bioxid de carbon şi apă, formă sub care este eliminat. Doar o mică parte se elimină direct, prin plămâni, rinichi, transpiraţie. Ficatul metabolizează alcoolul, rezultând acetaldehida, produs toxic. Consumul de alcool are consecinţe grave asupra fizicului, dar şi asupra psihicului; duce la creşterea lipidelor în sânge şi la scăderea glicemiei, ceea ce are drept consecinţe transpiraţii abundente, tahicardie sau pierderea cunoştinţei. Ficatul este deseori afectat – "ficat gras", "hepatita alcoolică", "ciroza alcoolică". Alcoolul etilic determină tulburări metabolice şi de nutriţie; astfel, scade apetitul pentru mâncare, ceea ce provoacă malnutriţia. Organismul are o rezistenţă scăzută la infecţii, au loc tulburări endocrine (funcţia de reproducere, la bărbaţi, este afectată). Femeile care beau în timpul sarcinii nasc copii cu malformaţii fizice, subponderali, deseori cu deficienţe mentale. Alcoolul poate provoca tulburări neurologice şi neuropsihice: demenţă, crize epileptiforme, halucinaţii, depresii, tulburări de personalitate. Au de suferit, de asemenea, sistemul cardiovascular şi percepţia senzorială.
Licăriri de speranţă În 1956, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat că "alcoolismul este o boală tratabilă, dar nevindecabilă", asemănătoare cu diabetul sau bolile cardiovasculare. Astăzi există însă programe terapeutice, bazate pe metode ştiinţifice, prin care alcoolismul poate fi tratat. În condiţiile în care alcoolismul afectează un număr din ce în ce mai mare de români, instalându-se şi la tot mai mulţi tineri sub 20 de ani, au apărut şi primele reacţii, timide, ale societăţii, dar care, dacă ar fi sprijinite de autorităţi, ar putea, măcar în ceasul al 12-lea, să salveze multe vieţi. În Iaşi, pe lângă Asociaţia “Crucea Albastră", funcţionează un grup de într-ajutorare al foştilor băutori, de tip “Alcoolicii Anonimi", care are rezultate remarcabile. În cadrul său s-au salvat persoane grav bolnave, de cele mai diferite profesiuni şi condiţii sociale. S-au legat prietenii durabile şi s-a produs miracolul recuperării unor oameni consideraţi pierduţi pentru societate; s-au reunit familii destrămate, s-au reluat activităţi profesionale, precum şi studii universitare sau doctorale întrerupte. Foşti alcoolici duc acum o viaţă normală. Asociaţia “Crucea Albastră" îşi desfăşoară activitatea din anul 1993, sub conducerea dr. Octavian Driga, pe bază de voluntariat. Asociaţia organizează şi cursuri de perfecţionare pentru profesorii diriginţi, având ca temă alcoolismul, şi cursuri de practică universitară pentru studenţii de profil de la Universitatea “Al. I. Cuza" din Iaşi. Dr. Driga predă la aceeaşi universitate cursuri de asistenţa socială a persoanelor dependente de drog şi de alcool. (Informaţii se pot obţine la Asociaţia “Crucea Albastră", CP 75, Iaşi). Tot în Iaşi, la Spitalul Universitar de Psihiatrie "Socola", în spaţiul sacru al bisericii de acolo, Fundaţia "Solidaritate şi Speranţă" a demarat la 16 iunie 2004 un proiect care urmăreşte consilierea şi tratarea dependenţilor şi co-dependenţilor de alcool şi droguri, mulţi dintre ei internaţi la secţia de dezalcoolizare a unităţii spitaliceşti. Proiectul se bazează, de asemenea, pe voluntariat şi are binecuvântarea |.P.S. Daniel, fiind legat de Centrul Ortodox de Reabilitare a Alcoolicilor. Activitatea este fundamentată pe modelul Minnesota, cunoscut şi ca "metoda celor 12 paşi" (despre care am vorbit în numărul trecut) şi foloseşte pentru alcoolism conceptul de boală bio-psiho-socio-spirituală, ceea ce presupune o abordare multidisciplinară a acesteia. Astfel, rugăciunile şi slujba (cum ar fi Rugăciunea de seninătate şi "Acatistul Potirul Nesecat", izbăvitor de beţie) se împletesc cu discuţiile libere şi mărturisirile sincere – după modelul şedinţelor de tip "Alcoolici Anonimi", dar şi cu prezentarea teoretică, inclusiv prin pliante, broşuri, cărţi. Informarea pacienţilor despre faptul că alcoolismul este o boală tratabilă, precum şi terapia de grup, ca singură posibilitate de menţinere a abstinenţei, au început (alături de tratamentul convenţional, "de uscare", cu medicamente specifice şi cură represivă) să dea rezultate. Se are în vedere, pentru viitor, ca alcoolicii să fie încurajaţi să se întâlnească singuri la şedinţele de grup, chiar şi după externare. Urmează identificarea persoanelor bolnave de alcoolism şi crearea unor grupuri de suport în localităţile de provenienţă, cu ajutorul şi sub coordonarea preotului, în fiecare parohie. Aceasta, pentru că, aşa cum spuneau Sfinţii Părinţi, "omul, de păcătuit, păcătuieşte singur, dar de îndreptat, se îndreaptă numai în comuniune". Din păcate, nu doar băutorul suferă; alcoolismul înseamnă familii destrămate, un dezastru pentru copii, mai ales dacă beau ambii părinţi (de obicei tatăl bea, iar mama este cea care ţine familia). Violenţele datorate consumului de alcool fac ravagii în România, mai ales în mediul rural, ceea ce face necesară consilierea şi pentru membrii familiilor de alcoolici. Însă, la noi, nimeni nu se ocupă de asta. De aceea, într-un număr viitor vom arăta efectele alcoolului asupra copiilor şi partenerului de viaţă al alcoolicului.
Mihail Albişteanu |
|||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet! |
||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||