|
||||||||||||||||||||||||
| numărul 30, august 2005 | ||||||||||||||||||||||||
|
|
Doctorul de desfrînare: Cristian Andrei
Cu concursul doctorului Cristian Andrei, fiecare seară la Radio 21 se transformă într-un festin al permisivităţii. Pierderea nordului etic nu-l îngrijorează nicidecum pe eruditul psiholog cu reale calităţi de prestidigitator, căruia "lecţiile particulare" i-au adus o notorietate confortabilă. Gurul spovedaniilor picante este prea plimbat – prin turneele naţionale de "educaţie" sexuală – ca să pozeze în ceea ce este, adică un real idol al tinerimii române. Cu o logoree distinsă şi o "mobilitate de fermoar", doctorul atacă familia, fie îndrumând pe soţ să apeleze la "minciuna cea bună" când şi-a înşelat soţia, fie sfătuind femeile să avorteze în primele luni pentru a nu se descoperi unui risc prea mare. Oferta emisiunii are tot tacâmul, pauzele publicitare fiind asediate de chemările la avort ale clinicii "Marries Stop" din Bucureşti, unde elevele şi studentele – atenţie! – beneficiază de reduceri – mai precis, strângi câteva alocaţii şi lepezi un prunc incomod, tarif preferenţial pentru crimă! Având o predilecţie clară pentru dărâmarea tabuurilor, "neconstructive" şi "îngrăditoare", doctorul deviaţionist de la morală învaţă că amorul oral sau anal constituie un exotism al senzaţiilor tari, aflat la îndemâna oricui, căci, se ştie, sexul este jucăria săracului. Mai mult, auditoriului i se descoperă că sexul în grup este o piedică în calea plictiselii unui act sexual normal. Însă "normal" este un cuvânt care îşi pierde din start orice fond, în cadrul "lecţiilor particulare" babilonia fiind singura ierarhie. Aici bisexualitatea nu mai e boală, ci o disponibilitate de invidiat… O analiză în retortă a discursurilor noului diriguitor de moravuri ne arată un aspect capital: pericolul anihilării conştiinţei păcatului, omul fără for interior fiind gata oricând să facă răul. Oare acest neguţător de moravuri uşoare cu vad în creştere nu cunoaşte că actele umane externe sunt oglinda vieţii intime? Amendăm ca nerealistă părerea că malahia ar regla inactivitatea sexuală, de exemplu, sau că nepotrivirea sexuală a partenerilor este un motiv de "ieşire din indiviziune" a cuplului. Surd la criticile asociaţiilor creştine şi ale unor preoţi, doctorul Cristian Andrei ne acuză, însă, de prejudecăţi religioase, bătându-ne pe umăr părinteşte când decretează că în pat nu există legi şi că plăcerea este singurul etalon. Focalizarea libidoului asupra plăcerii cu orice preţ este prioritatea şi nu o permanentă psihopedagogie a înfrânării, care înnobilează umanul. Mai nou, doctorul încearcă să-şi sorteze publicul, întrebându-i pe partenerii de dialog dacă sunt credincioşi sau dacă merg la biserică, pentru a şti de pe ce poziţii să şarjeze. Nu contestăm dăruirea cu care se apleacă asupra cazurilor şi nici valoarea cunoaşterii tacticilor psihologice predate de maestru fără parcimonie, ci incriminăm lipsa unei "minima moralia" din conduita sexuală pe care o sugestionează pe calea undelor. O deontologie nescrisă cere medicului să nu-şi "strice" pacienţii, ori, prin tot ceea ce spune, doctorul Cristian Andrei amână până la anulare definirea kilometrului zero al topografiei morale, proces complex care se derulează mai ales în adolescenţă. Timpul trece, emisiunea e pe terminate. Cu temele pe jumătate încheiate, copiii adorm fericiţi, căci doctorul le-a urat "Noapte bună şi vise erotice!"… Cu siguranţă, de acum, noaptea nu mai e un sfetnic bun…
Octavian Vasile Dărmănescu |
|||||||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||
|
Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet! |
||||||||||||||||||||||||
|
|
||||||||||||||||||||||||