Inundaţiile, provocate de necredinţa noastră

Părintele Calistrat Chifan şi-a publicat pe Internet părerea despre cauzele inundaţiilor. Iată care sînt acestea, în opinia Sfinţiei Sale: "Liberalizarea avorturilor, aprobarea concubinajelor, marşurile homosexualilor, predarea sexualităţii la gradiniţă şi în clasele primare, ideea de scoatere a religiei din şcoală, libertinajul religios, rugăciunile comune ale ortodocşilor cu păgînii, propaganda ecumenistă, programele mass-media cu caracter ateu şi cu sfaturi şi învăţături contra lui Dumnezeu, discreditarea Bisericii, discreditarea clericilor şi a monahilor, neîncrederea în cuvîntul lui Dumnzeu, neascultarea faţă de poruncile sfinte". Şi întreabă Părintele Calistrat, iar noi odată cu el: Cîte sfinte biserici nu stau goale în sărbători şi duminici? Cîte sfinte liturghii ignorate, slujite doar de preot şi de cîntăreţ? Cîte tîrguri deschise în sărbători? Cîte întreprinderi private în care sărbătorile creştine nu sînt respectate? Cîtă agoniseală nedreaptă, fără Dumnezeu, cămătării, credite false, înşelarea aproapelui, asuprirea văduvelor sărace şi a orfanilor, asuprirea slugilor şi a muncitorilor – sursă de îmbogăţire pentru cei care cred că lumea este nepieritoare şi Dumnezeu nu există?

Greu de demis

În timp ce vreo patru judeţe gemeau sub puhoaie, premierul Călin Popescu Tăriceanu – acest "hopa Mitică" al politichiei româneşti – a "demisionat" şi şi-a retras demisia de mai multe ori. Carevasăzică, pe 7 iulie, după ce Curtea Constituţională a respins pachetul de legi privind justiţia pe motiv de neconstituţionalitate pe ici, pe colo, Tăriceanu a zis că aşa afront nu suportă, dă cu demisia de pămînt şi declanşează alegeri anticipate. A tăcut cîteva zile, vreme în care colegii de partid şi tătucul Băsescu l-or fi urechit că a ieşit la rampă fără să se consulte cu ei. Pe 12 iulie, Tăriceanu a fost chemat la Cotroceni, cu publicul asigurat de PSD, PRM, PUR (zis PC) şi UDMR. La ieşire, a declarat că nu mai este cazul să demisioneze. A doua zi însă, sculat pare-se cu faţa la cearşaf, a scos din nou demisia din teacă. A amînat s-o semneze pînă după vizita la Bruxelles, unde avea să ceară opinia comisarilor. Pe 18 a fost la Bruxelles, iar a doua zi a declarat pompos că-şi asumă responsabilitatea de a salva România de potop, ca un patriot veritabil, şi nu mai demisionează. La ora cînd scriem aceste rînduri nu ştim sigur dacă apariţia revistei noastre pe tarabă nu-l va găsi debarcat pe Tăriceanu. Straşnic de hotărîtă şi demnă clasă politică avem!

Britanicii devin atenţi la musulmani

Britanicii încep să se întrebe dacă nu cumva sînt cam prea toleranţi cu emigranţii. Rezerva faţă de modelul de viaţă multicultural le-a fost provocată de atentatele recente de la Londra (7 iulie), venite pe fondul radicalizării tinerilor din comunitatea, de circa 1,5 milioane, de musulmani din Marea Britanie. Au mai fost dezbateri publice pornind de la ideea că stilul de viaţă multicultural al britanicilor poate avea efecte perverse. Discuţiile au fost determinate de alte două crize: cazul Rushdie, de la sfîrşitul anilor 1980 şi atentatele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite.

Cazul Rushdie a schimbat percepţia asupra comunităţii musulmane. Arderea în public, la Bradford, a romanului scriitorului Salman Rushdie Versetele satanice a reprezentat un şoc imens. Acest caz a ilustrat imensa diferenţă dintre musulmani - care credeau că respectiva carte le insulta religia şi profetul - şi populaţia liberală, indignată de interzicerea şi mai ales de gestul arderii unei cărţi.

Imigrarea masivă a musulmanilor în Marea Britanie a început după al doilea război mondial. Musulmani din Pakistan, Bangladesh şi India reprezentau mînă de lucru ieftină pentru industria textilă din nordul Angliei.

Mai multe probleme – naţionale şi internaţionale – au provocat radicalizarea opiniei publice musulmane. Printre acestea au figurat Intifada palestiniană, războiul din Golf din 1991 şi războiul interetnic şi inter-religios din fosta Iugoslavie.

În acelaşi timp, mulţi tineri musulmani din Marea Britanie se confruntau cu probleme ce ţineau de situaţia internă: infracţionalitatea, drogurile, şomajul şi prejudecăţile.

Expoziţie preţioasă pe simezele bucureştene

Cea mai mare expoziţie de pictură franceză prezentată în Europa Centrală şi de Est după 1945 - "Umbre şi lumini. Patru secole de pictură franceză. Secolele XVII-XX", un periplu original în peisajul pictural francez, prin intermediul a 77 de lucrări reprezentative pentru arta din ţara hexagonului, s-a deschis pe 14 iulie, de ziua Franţei, la Muzeul Naţional de Artă al României din Bucureşti. Este cea mai importantă manifestare expoziţională cu patrimoniu artistic din străinătate găzduită de ţara noastră după anul '90. Reuneşte semnături faimoase precum Georges de la Tour, Nicolas Poussin, Jean-Baptiste Chardin, Jean-Honore Fragonard, Jacques Louis David, Jean-Auguste Dominiques Ingres, Eugene Delacroix, Alfred Sisley, Paul Cezanne, Henri Matisse ori Pablo Picasso. Tablourile au fost asigurate pentru 240 de milioane de euro.

Centru pentru alinarea bolnavilor de cancer

Fundaţia "Sfînta Irina" construieşte în Voluntari, lîngă Bucureşti, un Centru de Terapia Durerii pentru asistarea medicală, socială şi spirituală a bolnavilor de cancer în stadiu avansat. Aşezămîntul este unul de filantropie creştin-ortodoxă. El se află în curs de finalizare şi dotare. Pentru a fi desăvîrşit, însă, e nevoie încă de bani. Cei care vreţi să daţi un mic ajutor, pentru alinarea suferinţei unor oameni grav bolnavi, pot telefona la 0 900 90 00 60 şi astfel vor dona doi euro.

Academia are grija lui "â"

Academia Română a lansat, recent, noul Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). În treacăt spunem că în DOOM sînt "legalizate" cîteva expresii cu totul aiurea, ca de pildă: "cireşi" (în loc şi alături de "cireşe"), "căpşuni" ("căpşune"); mai sînt preluate o mulţime de cuvinte străine (care se citesc cum se scriu în limba română) pentru care avem echivalent în româneşte; şi sînt făcute noi reguli fără noimă: "nici un" şi "nici o" se pot scrie, după DOOM, şi "niciun" şi "nicio" !

Dincolo de acestea, Academia, prin vocea preşedintelui său, Eugen Simion, a făcut un apel către toate instituţile din România şi către toţi reprezentanţii culturii româneşti în favoarea respectării, în producţiile cu caracter public, a normelor de scriere cu "â" şi "sunt". Academia crede că "laxismul în acest domeniu riscă să agraveze, mai ales la generaţia tânără, tendinţa nerespectării oricăror norme, nu numai a celor lingvistice".

ROST a arătat de ce nu este corect să scriem cu "â" şi "sunt", încă de la primele sale numere. Totuşi, am permis autorilor care vor să scrie după cum spune Academia s-o facă. Acum, însă, după insistenţele Academiei, probabil că vom reveni cu explicaţiile de rigoare şi vom institui regula lui "î" şi a lui "sînt" în toată revista.

Biserica respinge eutanasia

Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române respinge eutanasia, considerînd că orice acţiune prin care s-ar încerca ridicarea vieţii cuiva şi orice modalitate prin

care cineva ar încerca să-şi ia viaţa sînt împotriva moralei creştine. O declaraţie în acest sens a fost făcută de Patriarhie imediat după întrunirea Sfîntului Sinod la 5 – 6 iulie a.c.

Potrivit Declaraţiei drepturilor omului, "prin eutanasie se înţelege o acţiune sau o omisiune care, prin natura sa sau prin intenţii, provoacă moartea în scopul eliberării de orice durere". Eutanasia se situează deodată la nivelul intenţiilor şi al metodelor folosite.

"Eutanasia este expresia unei mentalităţi secularizate care are pretenţia că omul are dreptul să dispună de viaţa lui şi a altuia. Eutanasia este şi expresia unei etici hedoniste şi utilitariste care nu vede rostul suferinţei.

Medicul (şi nimeni altcineva) nu are dreptul să ridice viaţa vreunei persoane. Cel care nu poate da cuiva un drept, nu i-l poate lua; aşadar, cel care nu poate da cuiva viaţă nu i-o poate lua. Ca instrument şi mijlocitor prin care Dumnezeu lucrează, medicul (valorificînd vocaţia şi menirea sa) este dator să aline suferinţele, dar nu are dreptul să grăbească intenţionat procesul natural al morţii" – se arată în comunicatul Patriarhiei.

Moartea fizică este o realitate prin care trece orice fiinţă creată. Atunci cînd survine în viaţa omului, cu sau fără suferinţă, aceasta trebuie privită ca mijloc de unire cu Dumnezeu.

În cazul bolilor incurabile, Biserica recomandă folosirea tuturor mijloacelor în vederea uşurării durerii provocate de boală: în primul rînd a celor de natură spirituală, înţelegîndu-se prin aceasta administrarea Sfintelor Taine, consilierea duhovnicească, rugăciunea şi susţinerea morală, iar în al doilea rînd, de natură medicală, prin administrarea tratamentelor normale, prin asigurarea igienei corespunzătoare şi a tratamentelor paleative.

Creştinismul nu exclude suferinţa. Aceasta este o realitate pe care Mîntuitorul Hristos n-a negat-o, n-a suprimat-o, ci şi-a asumat-o.

Pierzînd sensul transcendent al fiinţei umane, omul modern nu mai este capabil să recunoască valoarea inviolabilă a propriei vieţi, ajungînd, astfel, în situaţia de a propune eliberarea de viaţă ca şi cum ea ar fi un simplu obiect.

Dreapta vine la putere şi în Polonia

Formaţiunile de dreapta sînt net favorite la alegerile legislative poloneze, în timp ce Partidul Social-Democrat, aflat la putere, este cotat cu doar 8% din intenţiile de vot, potrivit celor mai proaspete sondaje.

Cu două luni înaintea alegerilor legislative din Polonia, Partidul Drept şi Justiţie (PiS, dreapta catolică) se bucură de susţinerea a aproximativ 26% dintre alegători, devansînd partidul liberal Platforma Civică (PO), creditat cu 21% din intenţiile de vot.

Cele două formaţiuni de opoziţie, care discută deja pe tema unei coaliţii guvernamentale, sînt urmate în sondaje de partidul populist Samoobrona (Autoapărarea), creditat cu 14% din voturi.

Liga Familiilor Poloneze (LPR), partid radical catolic şi naţionalist, beneficiază de 10% din voturi. Pe lîngă formaţiunile menţionate, ar mai intra în viitorul Parlament de la Varşovia un partid social-democrat disident SDPL (5%).

Alegerile legislative din Polonia vor fi urmate, la 9 octombrie, de alegerile prezidenţiale, un al doilea tur de scrutin pentru acestea fiind prevăzut, dacă va fi cazul, 15 zile mai tîrziu.

Sondajele îl dau ca favorit la alegerile pentru funcţia supremă în stat pe candidatul social-democrat Wlodzimierz Cimoszewicz, fost premier, fost ministru de Externe şi actual preşedinte al Dietei (Camera Inferioară a Parlamentului).

Lege nedreaptă pentru majoritatea luptătorilor anticomunişti

Guvernul a decis, în şedinţa din 7 iulie, facilitarea demersurilor prin care foştii deţinuţi politici îşi vor recupera bunurile confiscate de regimul comunist, prin adoptarea unui proiect de Lege care modifică OUG 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă. Decizia privind constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi folosită ca probă în faţa instituţiilor care dispun restituirea bunurilor confiscate. Legislaţia în vigoare stipulează că bunurile luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, confiscate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, vor fi restituite în natură sau, dacă nu este posibil, prin echivalent.

Calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă este recunoscută persoanelor condamnate din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Nu se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni împotriva umanităţii sau celor care au desfăşurat activităţi cu caracter fascist.

Calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă va fi constatată, pe baza unei cereri făcute de cel în cauză, de către o comisie specială. În cazul în care cererea nu este însoţită de actele doveditoare necesare, Comisia este obligată să solicite documente, date sau informaţii de la instituţiile publice care le deţin. În acest caz, cererea va fi soluţionată în termen de cel mult 30 de zile de la primirea datelor solicitate.

Proiectul prevede un nou termen, de şase luni de la intrarea în vigoare a acestei iniţiative legislative, pentru depunerea cererilor de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.

E bine că onor guvernul s-a gîndit şi la puţinii foşti luptători anticomunişti care mai sînt în viaţă. Însă, liberalo-pediştii, pe urmele criptocomuniştilor din FSN-PSD, continuă să nedreptăţească majoritatea luptătorilor din rezistenţa anticomunistă, care au fost legionari. Ca şi cum ei nu ar fi dat cea mai mare jertfă - în închisori şi în munţi – în lupta contra regimului comunist. Sigur, în textul legii nu se spune că această calitate, de fost luptător, le este refuzată legionarilor, ci doar celor care au avut "activităţi fasciste". Autorităţile noastre – ignorante sau pur şi simplu rău voitoare – au dovedit însă că nu fac nici o diferenţă între fascişti şi legionari. Ar fi bine ca, înainte de a vota textul final al legii, parlamentarii să facă o socoteală simplă: cîţi foşti luptători anticomunişti mai rămîn, dacă sînt daţi deoparte legionarii. Sau, de fapt, aici e schepsisul, să rămînă cît mai puţini din cei care îşi pot recupera bunurile.

Bolşevicii ruşi, în afara legii

Partidul Naţional Bolşevic (grupare rusă de buzunar cu vederi radicale) a fost interzis de un tribunal din Rusia, după ce procurorii i-au acuzat pe liderii grupării ca doresc să formeze o organizaţie paramilitară care să invadeze Kazakhstanul. Preşedintele partidului, excentricul scriitor Eduard Limonov, a negat totul, acuzînd în schimb tribunalul că acţionează la ordinele Kremlinului.

Purtătorul de cuvînt al Procuraturii a afirmat că, în ultimii cinci ani, naţional-bolşevicii au încălcat repetat legea organizaţiilor politice şi legea care sancţionează extremismul. Oficialul a negat totodată existenţa oricăror motivaţii politice în decizia luată de judecători.

Deşi mic, partidul a căpătat notorietate prin virulenţa protestelor împotriva puterii, în cursul cărora zeci de activişti au fost arestaţi. Însuşi Limonov a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru posesie ilegală de arme de foc, acuzaţie negată vehement de acesta.

Canonizarea unui cărturar al Bisericii

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a aprobat propunerea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei de canonizare a fostului mitropolit Dosoftei, primul traducător în limba română al cărţilor de slujbă religioasă.

Dosoftei, mitropolit al Moldovei în perioada 1671-1686, a fost unul dintre cei mai mari cărturari români din secolul al XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet naţional, primul traducător în limba română al cărţilor de slujbă religioasă, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul tălmăcitor în româneşte al unor cărţi din literatura dramatică şi istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii.

Mitropolitul Dosoftei mai este cunoscut drept o personalitate a vieţii culturale şi spirituale româneşti şi pentru traducerile sale din literatura patristică şi pentru contribuţia la formarea limbii literare româneşti.

Homosexualii îşi continuă acţiunile de prozelitism

Asociaţia homosexualilor "Accept" a căpătat curaj după marşul de pe străzile Bucureştiului şi îşi continuă acţiunile prin care încearcă să-i smintească şi pe alţii. Acum, băieţii cu apucături pidosnice vor să-i determine pe profesori să îi înveţe pe elevi că homosexualitatea este o opţiune sexuală ca oricare alta. Ei au editat o broşură destinată dascălilor care predau educaţia sexuală, pe care au început s-o împrăştie prin şcoli. În "manual" scrie că homosexualitatea este o orientare nici mai bună, nici mai rea decît heterosexualitatea. Acolo sînt şi teste prin care elevii "să-şi poată defini orientarea sexuală"! La capitolul date statistice, homosexualii mint de îngheaţă apele. Aceştia pretind că "la nivel mondial infectarea cu HIV se produce în raport de 70% prin raporturi sexuale între barbaţi şi femei" şi numai 10% prin raporturi între bărbaţi.

Evident că iniţiativa gay-lor a stîrnit controverse. Iar unele personalităţi au luat deja poziţii publice ferme împotriva "manualului". De pildă, reputatul psihanalist ieşean prof. dr. Constantin Romanescu a declarat pentru "Ieşeanul": "Mă întreb cum ar putea un profesor teafăr, care combate fumatul şi alcoolul, care sînt simple obiceiuri, să promoveze în clasă viciul şi devierea instinctului speciei? Este clar o tentativă de a culege de prozeliţi şi este cu atît mai condamnabil că se încearcă în şcoli, acolo unde adolescenţii au, la o anumită vîrstă, o opţiune bipolară".

Noi am atras atenţia că pederaştii nu se mulţumesc doar să-i tolerăm, ci că vor să facă prozeliţi şi că o să atace mai ales copiii.

Cotele sărăciei în România

Un sfert din populaţia României trăieşte cu mai puţin de 1 dolar pe zi, iar opt români dintr-o sută trăiesc cu mai puţin, situîndu-se sub pragul sărăciei severe, a declarat Maria Molnar, cercetător la Institutul de Economie Naţională, coautor al studiului "Dimensiuni ale sărăciei în România - o evaluare din perspectivă multidimensională"

Banca Mondială a definit iniţial sărăcia absolută ca fiind situaţia în care un om trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi, pentru ca ulterior să ridice pragul la 4 dolari. Luînd ca bază de calcul această sumă, la noi rata sărăciei în mediul rural, de 13,9%, este de patru ori mai mare decît cea din mediul urban.

Zona cea mai saracă a ţării este Moldova, la polul opus situîndu-se Ardealul.

Conform studiului "Dimensiuni ale sărăciei în România", cel mai mare grad de sărăcie se înregistrează în gospodăriile unde persoana de referinţă este agricultor, are numai educaţie primară, are între trei şi patru copii în întreţinere şi locuieşte în mediul rural.

Cel mai scăzut grad de sărăcie se înregistrează în gospodăriile unde persoana de referinţă este patron sau salariat, are studii universitare, un copil şi trăieşte în Bucureşti.

Site dedicat "creaţionismului ştiinţific"

Recent, asociaţia Altermedia a lansat un nou site: www.creationism-stiintific.ro.

Potrivit iniţiatorilor site-ului, "creaţionismul ştiinţific este o teorie ştiinţifică asupra apariţiei vieţii din perspectivă creştină". N-am prea înţeles cum devine chestia asta cu demonstratul ştiinţific al existenţei lui Dumnezeu şi de ce, dacă ştim că viaţa pe pămînt i se datorează Lui, deci acceptăm adevărul evenghelic, mai căutăm explicaţii "ştiinţifice". În orice caz, merită să vă aruncaţi, măcar de curiozitate, un ochi pe site-ul cu pricina.

Foştii PCR-işti, profesori de europenism

La Timişoara, studiile europene sînt predate de foşti secretari PCR (trecuţi în PSD după mişcările din decembrie 1989) şi de militari acuzaţi că au comis crime la Revoluţie.

Societatea civilă din Timisoara a protestat recent, printr-un memoriu trimis Ministerului Învăţămîntului şi Senatului Şcolii de Înalte Studii Europene Comparative de la Universitatea de Vest –Timişoara, împotriva faptului că generalul (r) Paul Vasile este profesor în această instituţie. Paul Vasile este acuzat că a condus un dispozitiv militar care a ucis şi rănit mai multe persoane în decembrie 1989 la Timişoara.

Semnatarii protestului arată că Parchetul Militar a încheiat ancheta în cazul implicării fostului maior Paul Vasile în reprimarea revoluţiei din decembrie

1989. "Concluziile procurorului Dan Voinea, care a instrumentat cazul, şi la care noi subscriem, atestă pe deplin vinovăţia lui Paul Vasile. Acesta s-a sustras instanţei de judecată printr-o manevră nedemnă de un cadru militar, obţinînd în acest fel un iluzoriu statut de nevinovat. (…) Pe de altă parte, considerăm că generalul în rezervă nu deţine nici calificarea profesională care să îi permită să predea la Universitate. Persoana în cauză a fost atestată de către minister ca profesor în domeniul Ştiinţelor Militare, domeniu care nu există printre specializările de la Universităţii de Vest – Timişoara." Memoriul de protest este semnat de Memorialul Revoluţiei, Societatea Timişoara, Atelierul civic Ariergarda şi ALTAR 1989.

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!