Nu vă fie frică!

De câtăva vreme citim, vedem şi auzim pe canalele mass-media relatări subiective, pătimaşe şi lipsite de o elementară documentare cu privire la diverse "cazuri" prin care se loveste crunt în Biserica lui Hristos. Spunând Biserica lui Hristos mă refer desigur la singura Lui Biserică, Biserica Ortodoxă.

Amintesc aici doar câteva dintre aceste "cazuri", respectiv partea văzută a aisbergului mediatic meticulos dirijat întru dezbinarea şi distrugerea Bisericii: "Cazul de la Cernica" cu părintele ex-stareţ Clement Popescu, "cazul de la Bârnova" cu părintele Calistrat, iar acum, mai recent, "cazul de la Tanacu" cu parintele Daniel şi cele patru măicuţe.

Nu mai vorbim de propaganda construită în jurul acelui aşa-zis "fost stareţ adept al homosexualităţii" sau despre acel "călugar care a constatat existenta duhurilor necurate prin faptul că i s-a defectat laptop-ul". Şi nici de o altă serie de "cazuri spectaculoase" – în care purtatori de haine cernite au pretenţia de a prezenta publicului larg "icoane care plâng fie cu sânge, fie cu lacrimi, fie cu amestec de lacrimi şi sânge sau izvorâtoare de mir". Pe lângă care pot fi lesne identificaţi şi purtători de mitră şi engolpioane, adevăraţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, care compromit metodic Biserica lui Hristos şi prin deciziile singulare (fără asistenţa Duhului Sfânt) pe care le iau.

Toate acestea sunt făcaturile slujitorilor satanei care, după Cuvântul Evangheliei, se grăbesc a împlini Scripturile unde citim că: "Va veni vremea – zice Mântuitorul – când dintre voi se vor scula hristoşi mincinoşi, când vor zice iată hristos este acolo sau dincolo, când îngerul cel întunecat se va preface în înger de lumină făcând – prin slujitorii săi – semne şi minuni mari ca voi să vă miraţi". Şi aici nu este vorba doar de sectari (catolici, protestanţi, sau celelalte secte derivate din acestea) … , aceştia ştim sigur că nu fac parte din Biserică….

Dar toate acestea împlinindu-se, Mântuitorul ne învaţă: să nu-i urmăm, să nu-i credem, să cercetăm duhurile, că nu toate sunt de la Dumnezeu. Nu trebuie să ne lăsăm induşi în eroare de aceştia, ştiind că Evanghelia este una, venită de la singurul nostru Tată ceresc, prin Fiul Său cel Unul născut din Tatăl, din veci, şi făcută înţeleasă prin Duhul Sfânt, care de la Tatăl purcede, iar aceştia trei: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, una sunt ca Fiinţă – Dumnezeul cel Adevărat", iar temelia creştinătăţii este Cuvântul practic - Sfânta Tradiţie şi Cuvântul scris - Sfânta Evanghelie.

Asadar, fraţilor, cercetând duhurile precum ne spune Scriptura, şi noi, mădulare nevrednice ale Bisericii lui Hristos din sudul ţării, suntem alături, cu rugăciunea, de cei care suferă pentru dreptate şi adevăr, ştiind că doar această suferinţă este aducătoare de bucurie.

Mântuitorul a avut grijă să ne prevină zicând: "nu te teme turmă mică…", "dacă pe Mine m-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni …" şi veţi suferi acestea pentru că credeţi în Mine şi pentru că "voi nu sunteti din lume, precum nici Eu nu sunt din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume". Lumea însă nu poate înţelege asta. Tocmai de aceea, Mântuitorul în rugăciunea Sa se ruga, nu pentru lume ci, pentru acei pe care El i-a ales din lume pentru Împărăţia cerurilor.

Ştiind şi faptul că "Dumnezeu aşa de mult a iubit lumea încât l-a dat pe Unicul său Fiu să se jertfească pentru a-i mântui pe toţi cei ce vor crede în jertfa Sa şi se vor boteza în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" şi, avertizaţi fiind de unii părinţi ai biserici că: "Veni-va vremea ca lumea să înnebunească şi, văzând pe cei sănătoşi că nu sunt nebuni ca ei, să spună despre cei sănătoşi că ei sunt nebuni pentru că nu accepta nebunia lor", nu trebuie să ne tulburăm văzând şi auzind aceste lucruri rele, dar nici să fim nepăsători, ci trebuie să ne pregătim mai mult ca oricând sufleteşte, mărturisind Adevărul Evangheliei "cu timp şi fără timp", şi ţinând predaniile Sfinţilor Părinţi nealterate; să ne întarim în Dumnezeu care ne-a chemat şi care ne-a pregătit locaş bun întru Împărăţia Sa.

Astăzi sunt prigoniţi creştinii din Moldova, mâine poate cei din Ardeal sau Oltenia. Să nu ne fie frică! Dacă suntem cu adevărat creştini, trebuie să trecem cu răbdare şi bărbăţie prin aceste încercări.

Este pe cât se poate de clar că timpurile de pe urmă sunt aproape. Cele prezise de Mântuitorul nostru Iisus Hristos se pot împlini oricând. Cert este că noi trebuie să dăm sânge dacă vrem să câştigăm Duhul Sfânt – adică mântuirea. Să căutăm, aşadar, a sta în Braţele Părinteşti cât este cu putinţă, căci, iată, “diavolul umblă răcnind ca un leu să vadă pe cine să înghită", iar slujitorii celui rău dovedesc că au înţeles că "vin timpurile când cel ce va ucide (pe creştini, bineînţeles) spun că aduc jertfă lui Dumnezeu", şi săvârşesc acestea cu convingerea că fac dreptate.

Să-L rugăm, deci, pe Bunul Dumnezeu să ne ajute a ne duce crucea până pe Golgota, iar acolo, pironiţi fiind în văzul lumii, să putem spune aceleaşi cuvinte dumnezeieşti: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!" şi "în mâinile Tale încredinţez duhul meu". Amin.

Pr. Prodromos

|

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!