|
Spiritul Basarabiei
de Claudiu TÂRZIU
 Multă vreme, pentru mine Basarabia – nume abia şoptit, cu întoarceri de
cap precaute – a fost o idee abstractă, exprimabilă doar literar, nu
matematic sau filosofic. Ceva mai târziu, mi-a părut o pagină de istorie cu
litera tulbure. Mai încoace, am resimţit-o ca pe o datorie veche, plătibilă
nu în bani ci în suflete.
Aşadar, mi-a luat şi mie destul timp să încep a simţi spiritul Basarabiei
refugiat în rănile ei mereu sângerânde.
Ca să descoperi adevărata Basarabie, trebuie să te smulgi din comoditatea
ideilor luate de-a gata, să îndrăzneşti a îndepărta păienjenişului de
prejudecăţi şi să ocoleşti munţii de gunoi turnat, an după an, la porţile
României de Est de camioanele unei prese inconştiente, când nu năimită.
Altminteri, ce “ştii” despre Basarabia? Că e o ţară săracă, rusofilă şi
românofobă, furnizoare de prostituate frumoase şi melancolice şi de rakeţi
puşi pe crime, un stat de leneşi şi beţivi, unde comunismul întârzie
ameninţător şi în care războiul civil este numai adormit, un tărâm din care
Dumnezeu a plecat definitiv, lăsând bisericile pe mâna unor kagebişti în
sutane, patria unor scriitori tributari stilului paşoptist... Viaţa
adevărată, care clocoteşte în venele superbei Basarabii, este redusă, în
ecourile caricaturale de presă, la scandaluri politice şi faptul divers “senzaţional”.
Despre Basarabia se vorbeşte cel mai des ca despre o femeie frumoasă şi
deşteaptă, care, pentru că are aceste calităţi, trebuie că e fie uşuratică,
fie bolnavă incurabil. Cine nu se va apropia de ea nu va avea nici o şansă
să o cunoască.
(continuare)
|
