Ultimii boieri şi... cumanii

Cartea lui Neagu Djuvara Thocomerius - Negru Vodă. Un voievod cuman la începuturile Ţării Româneşti, publicată de Editura Humanitas, a făcut valuri printre formatorii de opinie din România şi nu numai. Într-o lume cu profesori şi cu elevi tot mai derutaţi, efectul cărţii trebuie să fie dezastruos. Autorul merge pe aceeaşi idee a "destructurării" istoriei şi a culturii naţionale, a desacralizării. Neagu Djuvara trage o concluzie cel puţin stranie: vechile familii boiereşti ar fi de origine cumană. Iar dacă Basarabii se trăgeau din asemenea primitivi, la fel se poate afirma şi despre Muşatini, fiindcă se înrudeau. Atât cronicarul Anonymus al lui Bela al III-lea, cât şi Diploma Ioaniţilor de la 1247 scriu însă despre domnitori vlahi, iar nu despre cumani. Bărbat şi Litovoi erau vlahi, iar nu cumani. Dacă ar fi fost cuman, Basarab nu putea să aibă relaţii cu tătarii, după ce urmaşii lui Ghinghis Han au distrus Cumania Neagră în 1241-1242 şi i-au aruncat pe cumani peste Dunăre şi peste Carpaţi. Abia după ce tătarii au zdrobit dominaţia cumană, domnitorii noştri s-au putut manifesta în războaiele de apărare contra Ungariei ca vlahi. Mai ales că strămoşii cumani erau aliaţii ungurilor. Neagu Djuvara preia o idee contemporană, care bântuie prin creierii fondatorilor "discriminării pozitive": popoarele autohtone erau prea epuizate pentru a mai rezista şi atunci, apărea un minoritar pe cal alb şi ducea drapelul mai departe. El forma statul, dădea un sens naţiunii şi fonda o nouă dinastie. Minoritarul devine astfel "descălecător de ţară, dătător de legi şi datini". Sună frumos: cumanul pantocrator!

După teoreticienii "destructurării", elitele nu puteau să vină de-aici. Care români? Vlahi? Aiurea! Dacii, adică acelaşi lucru - au murit demult! - cum îmi spunea recent un distins profesor universitar. Elitele au venit din colbul hoardelor, numai nu de-aici! După cum spune Neagu Djuvara, cu un adânc regret de stepă:"Asta vreau să le bag în cap românaşilor mei de azi: anormal ar fi fost ca primul stat român să fie creat de un moşnean român! Fiindcă nicăieri în lume – nici în istoria Chinei, nici a Indiei, nici a Persiei, nici a Egiptului, nici a Imperiului Roman – când se dărâmă un imperiu şi după sute de ani se naşte pe acelaşi teritoriu un nou stat, acesta niciodată nu este făcut de băştinaşi! Ei sunt, iertaţi-mă de cuvânt, scopiţi. Ei nu mai au vlagă politică. Asta e o lege universală. Când s-a dărâmat primul Imperiu Chinez, el a fost creat din nou de mongoli. În Persia – de parţi, care veneau din afară şi refăceau imperiul persan după 500 de ani. Cine a făcut un prim stat în Franţa? Francii – un trib german! În Marea Britanie? Nu sunt celţii cei care au refăcut statul, sunt anglii, saxonii, danezii, mai târziu normanzii. În Spania sunt vizigoţii, în Italia – longobarzii. Culmea este că peste tot aproape a rămas numele învingătorului, al cuceritorului barbar: Francia de la franci, Anglia de la angli, în Spania – Andaluzia de la vandali, în Italia – Lombardia, de la longobarzi. România, în mod normal, ar fi trebuit să se numească Cumania, dacă cumanii n-ar fi fost alungaţi de mongoli. În hărţile europene de la Veneţia, de la Bizanţ, Muntenia întreagă este numită timp de sute de ani Cumania. Dacă n-ar fi fost alungaţi de mongoli, cumanii ar fi fost cei care fondau un stat şi îl numeau Cumania". Aşa se fundamentează "destructurarea". Uneori inepţiile lui Neagu Djuvara amintesc de "elegiacul" Patapievici: "Şi atunci suntem în legea universală: a trebuit un altoi de barbari nomazi ca să avem vâna să creăm un stat. Altfel, cum vă explicaţi că noi ne naştem cu sute de ani în spatele celorlalţi: cu 6-700 de ani după Bulgaria, cu 500 de ani după Rusia, cu sute de ani după Polonia, cu sute de ani după Croaţia, cu 150 de ani după Serbia. De ce suntem ultimii? Şi vă spun: suntem ultimii, pentru că nu aveam barbarul cel bun la noi! Asta e explicaţia!". Pentru falsul istoric, regii Dromichete, Tomiris, Burebista, Decebal, Regalian nu au existat. Noi ne naştem cu 6-700 de ani după bulgari! O neghiobie mai revoltătoare nu am întâlnit, iar individul este curtat de toţi snobii zilei.

Sigur, puritatea etnică este absurdă astăzi. Eu nu neg existenţa unor reprezentanţi din alte etnii în istoria unor familii boiereşti. Era un proces natural. Apartenenţa la o naţiune este însă o chestiune de opţiune, iar boierii vechi au optat prin faptele lor: erau vlahi, adică români. "Cumanii să plece unde vor", spunea Dan Puric. Am căutat repere actuale pentru a înţelege mai bine disconfortul pe care mi-l poate induce cartea lui Neagu Djuvara şi m-am convins: nu am venit din Asia.

C. Bălăceanu-Stolnici: "Bălăcenii şi Berindeii sunt de origine cumană"

- Domnule academician Constantin Bălăceanu Stolnici, recunosc că m-a derutat cartea lui Neagu Djuvara cu privire la originea cumană a boierilor români. Dumneavoastră sunteţi tot cuman?

- Ideea nu este nouă, originală. Istoricii au spus-o de multă vreme. O parte din aristocraţia română şi domnitorii Basarabi erau de origine cumană. Eu am publicat două cărţi înainte de 1989 cu privire la acest subiect: "Cele trei săgeţi" şi "Saga Bălăceană". Cred că şi Bălăcenii, la fel ca Berindeii, sunt de origine cumană. Lucrul nu trebuie să ne mire în Europa. Erau ţări peste care veneau năvălitorii aceştia în număr destul de mic, dar bine înarmaţi.

- Erau războinici.

- Erau militari. Punea mâna o juntă militară pe ţară şi stătea acolo două-trei generaţii. Cum s-a întâmplat cu minoritatea vizigotă din Spania, unde o parte din aristocraţie era de origine vizigotă. Vizigoţii au stat acolo câteva secole şi au implantat ceva din mentalitatea lor. După aceea au venit arabii şi o parte din aristocraţia spaniolă era de origine arabă. În Anglia au venit normanzii şi au făcut la fel, inclusiv cu limba. Este un fenomen universal. Faptul că au fost mai mulţi cumani aici o dovedesc şi numele localităţilor: Comana, Comăneşti... Cu rezonanţe turcomane.

- Nu cumva este valabil şi fenomenul invers, aşa cum s-a întâmplat în Transilvania, unde majoritatea aristocraţilor români şi-au luat nume ungureşti pentru a-şi salva familiile şi averea? Cum a fost boierul Cândea...

- Era populaţia autohtonă stabilă. Şi Corvineştii au fost aşa. Să te baţi cu aristocraţia maghiară, care a creat o dinastie, era greu. Deşi regele Ştefan cel Sfânt a fost numit de împăratul Bizanţului, vechea coroană a Ungariei este bizantină, totuşi ungurii au intrat sub umbrela catolicismului, au pătruns în spaţiul cultural occidental şi au acceptat sistemul vasalităţii vest-europene. Când au ocupat Transilvania, i-au trecut pe români la sistemul de vasalitate propriu. Pe tronul Ungariei, nu au fost numai unguri. Au fost şi francezi din dinastia de Anjou. De altfel şi stema Basarabilor este scutul de Anjou, la fel ca stema Ungariei.

- În ce măsură cercetarea antropologică ne ajută să clarificăm aceste aspecte?

- O serie de popoare migratoare au venit aici. Singurul lucru care s-ar putea face este un studiu genetic. S-au făcut câteva studii genetice. Trebuie căutate în genom elemente care sunt indicatoare pentru originea rasială. Napoleon Săvescu crede că noi nu suntem romanizaţi, că noi am fi coborâtori din triburile dacice vechi. Imperiul Roman era o formaţiune statală globală. Legiunile venite aici nu erau de origine romană. De aceea, aportul biologic al Romei este neglijabil aici. Noi nu putem avea pretenţia că am fi urmaşii romanilor din punct de vedere biologic. Romanii au adus aici cultura, civilizaţia şi limba latină. La Sarmisegetuza se văd urmele zeilor din Orient. Erau influenţele religiei mithraice. Cultura grecească nu a prins în Dobrogea, unde romanii au ajuns cu o sută de ani înainte de războaiele lui Decebal.

- Cercetarea antropoligică arată că există nişte tipuri fizionomice în România. Ce se mai poate spune astăzi?

- Totul este statistică. Noi avem atlasul antropologic în care se arată cum au fost distribuite craniile dolicocefale, brahiocefale şi aşa mai departe, care ne dau o oarecare imagine. Însă nu trebuie să ne cramponăm prea mult de asemenea aspecte. Constantele morfologice s-au modificat după venirea tătarilor, turcilor, ruşilor. Cătanele germane aveau relaţii cu femei de-aici. Au existat orientări ale antroplogiei fizice care nu mai pot absolutizate. Antropolgia a început prin a fi antroplogie fizică. Aşa a fost cu Proca şi cu toată şcoala franceză. Pe parcurs, anglo-saxonii au adăugat antropologia culturală. Antroplogia fizică nu a fost abandonată, dimpotrivă ea se dezvoltă graţie cercetărilor genetice. Se cercetează grupele sanguine, amprentele, lingvistica.

- În ce măsură cercetarea genetică ne poate ajuta prntru a stabili migraţia populaţiilor?

- Analizele genetice arată că homo sapiens are o vechime de cel puţin două sute de mii de ani. Omul preistoric a trecut peste Bosfor, a ajuns la Dunăre şi s-a răspândit în toată Europa. Bosforul nu era un obstacol. Chiar şi homo erectus, care era mult inferior ca intelgenţă lui homo sapiens, a trecut în Indonezia.

- Ce anume conferă unicitate unei naţiuni: substratul sau ceea ce vine peste acel substrat?

- Comunitatea de limbă face ca populaţiile care vorbesc la fel să se simtă solidare între ele şi îşi dezvoltă relaţiile interne ca un organism comun. La români fenomenul este cu totul excepţional: am trăit în trei state, dar limba, obiceiurile, religia au rămas în general aceleaşi. Aspecte care nu se regăsesc în Germania, Franţa, Italia sau Spania.

Cercetarea antropologică însă costă. Nici nu ne putem imagina deocamdată să ne facem un laborator pentru cercetări genetice, prin care să citim trecutul omului. Colaborăm foarte bine cu Şcoala antroplogică franceză, cu unele centre univeristare americane, germane. Facem schimb de informaţie şi de experienţă. Trebuie să se facă şi aici ceva. Institutul nostru are nevoie de fonduri.

- Eu am avut impresia că boierii noştri de vatră erau nişte invariante spirituale şi deci şi antroplogice ale românilor. De exemplu, în fizionomia dumneavoastră nu văd nimic turcic, nimic asiatic. De aceea, mi-e foarte greu să accept originea străină a aristocraţiei noastre. Cum aş putea crede că aţi fi de origine cumană?

- Da, dar de exemplu la Berindei o să găsiţi. Pomeţii sunt proeminenţi. Şi mama şi tata erau Berindei, aveau fizionomii asiatice. Nu a fost nici o barieră pentru genomul asiatic.

- De la realizarea acelui atlas antroplogic al României, ce alte lucrări monumentale pot fi menţionate?

-Avem lucrări de antropologie culturală şi fizică. Rişcuţia a fost un nume referinţă.

"Tatăl biologic al lui Bălăceanu-Stolnici este regele Carol al II-lea"

- Domnule doctor Şerban Milcoveanu, dumneavoastră, ca descendent al unei familii de boieri vechi, vă mândriţi cu originea cumană?

- Acest atac contra aristocraţiei noastre este al doilea. Primul a fost al lui Iorgu Iordan, pe timpul lui Ceauşescu. Iordan era bulgar şi i-a cerut aprobare lui Ceauşescu să scrie asemenea inepţii şi nimeni să nu-l critice. Şi Ceauşescu a dat ordin în toată literatura de-atunci să nu fie criticat. A scris o carte în care a atacat toate familiile boiereşti mari. Ura cea mare nu este contra mulţimii, ci contra elitei. Fiindcă naţiunea noastră dacă a supravieţuit două mii de ani, nu se datorează clasei ţărăneşti. Naţiunea a fost ţărănimea, dar elita a condus lupta, iar elita Basarabilor şi a Muşatinilor era formată din români. Dacă-i adevărat ce spune acest Neagu Djuvara. Dacă ar fi adevărat ce spune el, Moldova şi Ţara Românească se numeau Cumania Neagră. E adevărat că au lăsat nişte nume, cum e Teleormanul.

- De ce credeţi că Neagu Djuvara îl invocă pe Iorga atunci când reia această idee?

-Până în jurul anului 1200, noi românii trăiam prin păduri, răsfiraţi, într-un fel de republici ţărăneşti. Cine era mai viteaz lua conducerea în bătălie. Expresia “cămaşa de izbândă” de-atunci vine. Când năvăleau barbarii, mai ales tătarii, femeile ţeseau o cămaşă, preotul o sfinţea şi o îmbrăca bărbatul pentru apărare. Expresia a rămas de-atunci.

- Eu am vorbit cu Bălăceanu-Stolnici şi el crede la fel ca Neagu Djuvara: şi familia lui este de origine cumană.

- Mama sau tata? Bălăcenii erau veche familie românească, naţionalistă. Ei l-au adus pe Gheorghe Lazăr profesor la Bucureşti, ca inginer topograf pentru tribunale. Tatăl lui nu este Bălăceanu Stolnici. Tatăl lui biologic este regele Carol al II-lea.

- De unde ştiţi?

- Ştiu de la părinţii mei, că vorbea lumea. Carol al II-lea ar fi lăsat-o însărcinată pe mama lui şi a uitat de ea. Carol al II-lea a făcut foarte multe fărădelegi.

- În ce relaţii erau părinţii dumneavoastră cu familia Bălăceanu?

- Erau din Slatina cu toţii. Bălăceanu avea moşie în nordul judeţului, iar tatăl meu avea în comuna Milcov de lângă Slatina. Eu am fost la un consult cu Bălăceanu-Stolnici. El mă ducea cu maşina lui. Aveam clientelă; el – neurolog, eu – internist. Mergeam la un bolnav împreună. În maşină am spus că toate nenorocirile României provin de la regele Carol al II-lea. Toate, una după alta. Domnule, ştii ce-a făcut? A oprit maşina şi mi-a spus: Dacă repeţi, te dau jos! Deci el ştie de Carol al II-lea. Era după 1970. La televiziune i-a adus elogii lui Carol al II-lea.

- Tot legat de familiile boiereşti, dumneavoastră în casă nu i-aţi auzit pe bunicii dumneavoastră povestind de unde se trăgeau bunicii lor? Alexandru Paleologu era boier grec, susţinea el. După care a spus că de altfel bunicii au luat numnele de la boierul grec pe moşia căruia trăiau.

- Nu ştiu. Mai târziu, după dispariţia acelor republici ţărăneşti, arma i-a diferenţiat drastic pe oameni. Aşa s-a diferenţiat aristocraţia de mulţime în toată Europa. Cuvântul “boier” vine din paleo-slavă şi înseamnă “viteaz”. Sensul a dispărut. Asta e originea clasei boiereşti. Cei din familia mea au ajuns boieri pe timpul lui Mihai Viteazu. Erau trei fraţi cu numele de Ştirbei care s-au evidenţiat prin vitejie. Mihai Viteazu i-a înnobilat pe toţi trei. Le-a dat câte o moşie. Pământ era peste tot, nu ca acum. Ţăranii munceau cât puteau. Fratele mare a rămas cu numele Ştirbei. Cel mijlociu a căpătat comuna Drăgăneşti de Olt şi numele Drăgănescu. Cel mai mic, Matei Ştirbei, a primit pământul de la Milcov, lângă Slatina şi şi-a luat numele Milcoveanu. Prinţul Barbu Ştirbei de mai târziu era rudă cu noi. M-a invitat acasă la palat. Era un om foarte distins. Prin urmare, noi eram simpli luptători la origine.

"Originea noastră este mai veche şi ne onorează"

- Domnule doctor Napoleon Săvescu, aveţi boieri în familie ?

- N-am avut, domnule, boieri în familie.

- Deci nu sunteţi de origine cumană?

- Nu, dar am avut aventuri cu cumanii! La Kalamazoo, statul Michigan, unde are loc cel mai mare congres anual de istorie din lume. Acolo vin peste două mii de oameni ca să-şi prezinte lucrările. De la o sală la alta, se merge cu autobuzul. Avem acolo 700 de săli. Iniţial, cei de la Kalamazoo şi-au propus să cerceteze istoria Evului Mediu. Ei bine, eu am reuşit să creez o secţie de istorie a dacilor şi am ajuns la ediţia a cincea. Oamenii sunt foarte interesanţi. Preşedintele congresului se numeşte “Keilăn”, aşa se pronunţă şi ce-mi zice într-o zi: “Aveţi o groază de prieteni acolo în România. Am primit o scrisoare de la preşedintele societăţii cumanilor, semnată de 12 istorici şi profesori, care mi-au cerut să vă opresc, să vă interzic participarea la congres. Lucruri foarte neplăcute au scris despre dumneavoastră. Vreţi să vă arăt scrisoarea?” Nu. Nu mă interesează, i-am zis. Nişte derbedei.

Profesorul “Keilăn” este de alfel Calin, mai precis, Călin. “Bunicul meu a fost profesor de istorie în România şi mi-a vorbit despre daci de când eram mic. Am rămas uimit că nu se mai pomeneşte de acei strămoşi ai noştri. Când aţi trimis cererea de înscriere la congres, am acceptat imediat şi din curiozitate v-am pus lângă mine ca să aud şi ce vorbiţi”, mi-a spus.

Eu am scris “Istoria dacilor”, care a rămas lucrare de referinţă la Congresul de la Kalamazoo pentru studenţii care cercetează istoria veche a Europei. Mai frumos compliment nu putea să-mi facă nimeni.

- De ce credeţi că există istorici la noi care preferă să trateze istoria românilor din perspectiva minoritarilor?

- Există o politică în acest sens. Pe când am început eu să învăţ la şcoală, ni se spunea că am fi un popor de origine slavă, cu foarte puţine influenţe latine. Abecedarul se deschidea cu Saşa şi Maşa. Aşa era politica. Atunci oraşul Braşov se numea Stalin. Apoi, s-a schimbat puţin şi aflăm că am fi de origine latină. La polul opus. Plimbându-ne dintr-o parte în alta, după cum vor politicienii şi istoricii care sunt servanţii lor, acceptăm asemenea lucruri. Există însă o limită a credibilităţii acestor oameni. Trebuie să spunem odată: “Ajunge!”. Originea noastră este mult mai veche şi mai îndepărtată, ne onorează şi nu ne discreditează, cum susţin unii. Îi vedem pe bulgari care au venit în secolul VI după Hristos şi acum se revendică de la traci. Aşa că ei îi studiază pe traci aşa de frumos şi descoperă foarte multe lucruri, încât îţi face şi plăcere să-i urmăreşti. Ei ne-au luat însă dreptul de a spune că noi suntem centrul tracic al Europei.

- Neagu Djuvara susţine că tracii ar fi fost altceva decât dacii.

- Nu ştie ce spune. Să vedem dacă recunoaşte unde s-a născut. El s-a născut în Rusia. L-am studiat atent. A ajuns mai târziu în Franţa.

- Cum putem să susţinem că dinastiile Basarabilor şi Muşatinilor, care erau înrudite între ele, ar fi de origine cumană? În presa noastră, se manifestă opinii extatice: în sfârşit, a venit cineva care are curajul să spună adevărul!

- E grav că avem şi oameni care-i acceptă şi care cred că aşa trebuie să li se scrie istoria. Gogomănii totale! Din punct de vedere biologic, noi ştim exact cine suntem. S-au făcut testele genetice pentru populaţiile lumii şi pentru România. Europa, după ultima glaciaţiune, la începutul formării ei, era locuită de trei grupuri: iberic, central-european de la sud de Carpaţi şi grupul massagetic sau arian, care a apărut între Marea Neagră şi Marea Caspică. Cele trei grupuri genetice au dat naştere la 75% din populaţia Europei de azi. Întrebarea este cărui grup genetic aparţinem noi. Italienii aparţin grupului iberic în proporţie de peste 75%. Românii, în aceeaşi proporţie, aparţin grupului “I”, central-european. Doar 4% din populaţia României are legături genetice comune cu italienii şi ibericii. Restul, aparţin grupului massagetic. Doar 5% formează grupul agricultorilor care au sosit din Anatolia în urmă cu şapte mii de ani. Ei au adus agricultura şi nu se regăsesc în partea nordică a Europei. Ultimul grup genetic sosit în Europa este cel fino-ugric, care a venit pe continent în urmă cu patru mii de ani. Prin urmare, ne tragem din grupul central-european “I” de la Ion. Ei bine, 45% din populaţia scandinavă sunt urmaşii grupului “I”. Majoritatea celţilor, vikingilor au plecat din acelaşi grup. Lingviştii mari ai lumii contemporane arată că nucleul indo-european s-a dezvoltat la nivelul carpato-danubiano-pontic. De-aici s-au răpândit 3-4 grupuri lingvistice: latin spre vest, sanscrit – spe est şi cel iranian. Limba noastră are multe elemente în comun şi cu latina, şi cu sanscrita. Când s-au împărţit limbile după pronunţia cuvântului “sută” - “centa”, ne-am trezit că ne pun lângă sanscrită. Eminescu a intuit perfect lucrurile atunci când a vrut să realizeze primul dicţionar român-sanscrit. Genetica este singura măsură precisă de măsurare a originii noastre şi ne arată că suntem din grupul central-european. Orice istorie veche a lumii arată că primele migraţii au plecat de-aici, din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Germania şi Anglia încă erau acoperite de gheaţă. Englezii şi americanii aşa încep istoria veche a lumii, cu spaţiul nostru.

- Ce-ar trebui să facă Institutul de Antropologie de la Bucureşti pentru clarificarea istoriei etnogenezei românilor?

- În primul rând să-i schimbe pe cei aflaţi la conducere. Unui prost nu-i poţi spune adevărul fiindcă nu-l înţelege. Unui om care nu acceptă nimic nou pentru că aşa e construit creierul lui nu poţi să-i impui să accepte noul. Am fost cu 14 ani în urmă la Hong Kong şi chinezii recomandau balegă de vacă pentru diaree. Avea efect. Bronşita se trata cu broaşte uscate şi fierte. Mai acceptaţi un asemenea tratament astăzi? E de preferat un sirop curat, oferit de medicina modernă. Aşa şi cu ştiinţa istoriei. Nu putem râmâne la nivelul cronicarilor care scriau într-o chilie o istorie închipuită a poporului român, aşa cum o visau ei. Trebuie să facem un pas mai departe.

Cred că viitorul istoriei noastre este în mâinile tinerilor care refuză să accepte îndemnul “Crede şi nu cerceta!”. Ei vor schimba istoria noastră, ei studiază serios şi limba engleză. Deci au comunicare cu toate sistemele de informare din lume, consultă internetul. Tinerii noştri vor înţelege unde este adevărul.

Viorel Patrichi

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!