LA DESPĂRŢIREA DE DAN SLUŞANSCHI

Pe 24 iulie a.c., la Biserica Sf. Ilie-Gorgani din Bucureşti, a avut loc slujba de înmormîntare a profesorului Dan Sluşanschi, clasicist şi indo-europenist de talie europeană, care a închis ochii pe 22 iulie, în urma atac cerebral. Avea numai 65 de ani şi era unul dintre puţinii cărturari auten-tici care ne-au mai rămas.

Născut la Sibiu, pe 12 septembrie 1943 (părinţii: Barbu Sluşanschi, scriitor şi luptător naţionalist, şi Silvia Sluşanschi, n. Procopovici, profesoară) avea să-şi împlinească strălucita carieră la Bucureşti, unde în 1965 a obţinut Diploma de merit în Filologie clasică (doctoratul şi-l va lua în 1972, cu teza Vocabularul criticii literare latine de la Seneca tatăl la Juvenal), fiind apoi cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, secretar ştiinţific al Asociaţiei de Studii Orientale din România şi ilustru universitar (din 1975). A mai fost, între altele, Preşedinte al Societăţii Române de Studii Indo-europene, director al Centrului “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de pretutindeni şi membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1987, în colaborare cu doamna Lucia Wald, a dat referenţiala Introducere în studiul limbii şi culturii indo-europene.

S-a încumetat, după George Murnu, să ofere o nouă versiune românească a poemelor homerice, dar şi a Eneidei lui Vergiliu, iar ca asiduu şi desăvîrşit editor (alături de regretatul Virgil Cândea) al operei cantemiriene, a fost răsplătit în 1984 cu Premiul “Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române şi în 1985 cu Premiul “Timotei Cipariu” al Academiei, pentru ediţia critică De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus. Historia Moldo-Vlachica (Bucureşti, Editura Academiei, 1983), şi mai de curînd cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor, pentru ediţia critică Descriptio Antiqui Et Hodierni Status Moldaviae/ Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei (Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2006). În 1994, a primit Premiul Târgului Naţional al Cărţii pentru traducerea comentată a monumentalei lucrări a lui G. Dumézil, Mit şi epopee (Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1993), realizată în colaborare cu doamnele Francisca Băltăceanu şi Gabriela Creţia. A mai tradus, între altele, două dialoguri platonice (unul în colaborare cu regretatul Petru Creţia) şi un Mic dicţionar enciclopedic al Bibliei (Bucureşti, Editura Humanitas, 1999). A contribuit, iniţial, şi la noua ediţie românească a Septuagintei scoasă sub egida Colegiului “Noua Europă”.

Dumnezeu să-l odihnească şi să-i păstreze amintirea vie şi lucrătoare în minţile şi inimile tuturor celor ce l-au cunoscut. (R. C.)

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!