Spiritul Basarabiei

Multă vreme, pentru mine Basarabia – nume abia şoptit, cu întoarceri de cap precaute – a fost o idee abstractă, exprimabilă doar literar, nu matematic sau filosofic. Ceva mai târziu, mi-a părut o pagină de istorie cu litera tulbure. Mai încoace, am resimţit-o ca pe o datorie veche, plătibilă nu în bani ci în suflete.

Aşadar, mi-a luat şi mie destul timp să încep a simţi spiritul Basarabiei refugiat în rănile ei mereu sângerânde.

Ca să descoperi adevărata Basarabie, trebuie să te smulgi din comoditatea ideilor luate de-a gata, să îndrăzneşti a îndepărta păienjenişului de prejudecăţi şi să ocoleşti munţii de gunoi turnat, an după an, la porţile României de Est de camioanele unei prese inconştiente, când nu năimită. Altminteri, ce “ştii” despre Basarabia? Că e o ţară săracă, rusofilă şi românofobă, furnizoare de prostituate frumoase şi melancolice şi de rakeţi puşi pe crime, un stat de leneşi şi beţivi, unde comunismul întârzie ameninţător şi în care războiul civil este numai adormit, un tărâm din care Dumnezeu a plecat definitiv, lăsând bisericile pe mâna unor kagebişti în sutane, patria unor scriitori tributari stilului paşoptist... Viaţa adevărată, care clocoteşte în venele superbei Basarabii, este redusă, în ecourile caricaturale de presă, la scandaluri politice şi faptul divers “senzaţional”. Despre Basarabia se vorbeşte cel mai des ca despre o femeie frumoasă şi deşteaptă, care, pentru că are aceste calităţi, trebuie că e fie uşuratică, fie bolnavă incurabil. Cine nu se va apropia de ea nu va avea nici o şansă să o cunoască.

După ani de amânări şi după ce m-am împrietenit cu destui basarabeni vrednici, am fost şi eu în Basarabia. Şi m-a entuziasmat. Nu spun că pe străzile ei curge lapte şi miere, că oamenii sunt toţi purtători de aripi îngereşti sau că e un ţinut, prin definiţie, al excelenţei profesionale. Dar cred că Basarabia este nădejdea noastră binecuvântată. Fiecare neam are nevoie, din când în când, să-şi împrospăteze rezervele de vitalitate, de curaj şi de creativitate, spre a face un salt în istorie. Cred că Basarabia este resursa noastră de ingenuitate, cutezanţă, credinţă şi fantezie.

Basarabenii au rădăcini puternice şi sănătoase: limba şi Tradiţia. Ei fac politică vorbind limba română şi apărându-şi identitatea. Pentru basarabeni, Hristos nu e icoană, nici pricină de dezbateri teologice, ci Fratele mai mare, la pieptul căruia îşi găsesc adăpost şi alinare.

Patrioţii basarabeni sunt veritabili cavaleri ai rezistenţei, care şi-au probat sentimentele prin jertfe inimaginabile pentru “patrioţii” noştri de hârtie. Basarabia este provincia românească în care a avut loc cel mai mare genocid european: a treia parte din locuitori au fost decimaţi de comuniştii ruşi.

Basarabia este partea sufletului românesc pe care am uitat-o.

Basarabia este mâna noastră dreaptă, de care am consimţit prea mult să ne lipsim.

Claudiu Târziu

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!