Dr. Nae Nicolau

Vestea trecerii la Domnul a doctorului Nae Nicolau a venit pe neaşteptate, aşa cum se întâmplă, de altfel, în asemenea momente ştiute şi rânduite numai de Pronia cerească, deşi starea Domniei sale de sănătate era destul de şubrezită, în ultima vreme. În astfel de clipe, dincolo de rugăciunile creştine pentru sufletul celui recent mutat dintre noi, la ceruri, rememorăm cu pietate personalitatea sa, încercând să punctăm esenţialitatea profilului său interior.

Dr. Nae Nicolau (n.1922), medic, publicist, originar din Bucureşti, a absolvit, în 1948, Facultatea de Medicină din capitală. Pus în urmărire de Securitate pentru activitate legionară încă din 14 mai 1948, a fost arestat la 31 martie 1950 şi condamnat la 20 de ani muncă silnică. A trecut prin Jilava (mai 1950-martie 1951) şi şi-a executat pedeapsa la Aiud (martie 1951-august 1964). Din mai 1953 a stat izolat în Zarca Aiudului până la eliberare. A avut două mici deplasări: un an la Constanţa, pentru un supliment de anchetă şi un an la Gherla, cu prilejul marii grevei a foamei din 1956. O parte din amintirile sale despre personalităţile cu care a stat în temniţa comunistă sunt tipărite în volumele “Din documentele Rezistenţei”, editate de AFDP. A fost redactor-adjunct al revistei Permanenţe, precum şi îngrijitorul ediţiei lui Macarie Lungu, Simon Cirenianul (Bucureşti, Editura Brad, 1999). În mai 1997, la invitaţia domnului Gheorghe Stănescu, domnul Nae Nicolau a susţinut, la Casa Simian din Rm. Vâlcea, o conferinţă despre Biserica Ortodoxă Română şi Martiriul său. Un suflet generos şi un bun cărturar, un cunoscător al fenomenului iudaic, un abil mânuitor al cuvântului, dr. Nae Nicolau a fost şi un poet sensibil, cu profunde implicaţii religioase.

“O! Cerbul cu fruntea bătută-n smaralde/Ce arc îi trimite săgeţi de aramă?/Ce duh fără umbre puterea-i destramă,/În tânărul sânge râvnind să se scalde?/Căzut, ochii umezi mai caută cerul/Şi-ncet, sub sărutul de frunze brumate/Pe fruntea în care ardeau nestemate/Minunea se stinge şi moare misterul” (Final, Aiud 1960, în Poeţi după gratii, vol 2, editat de AFDPA, 1993, p.94).

L-am cunoscut personal pe Dr. Nae Nicolau, cu prilejul excepţionalei conferinţe despre Biserica Ortodoxă Română şi Martiriul său, ţinute la Casa Simian (Muzeul de Artă) din Rm. Vâlcea, din primăvara anului 1997. O întâmplare miraculoasă, ţesută parcă anume din firele nevăzute ale divinităţii, a făcut ca această conferinţă susţinută de Dr. Nae Nicolau să constituie începutul înnodării unei puternice prietenii cu regretatul scriitor şi rezistent anticomunist Gheorghe Stănescu, iniţiatorul multor proiecte de restituire a istoriei noastre recente. Astfel, din lungile şi miezoasele convorbiri avute cu nea Ghiţă Stănescu, cum îi spuneam noi, apropiaţii săi, am aflat despre existenţa unei prietenii unice între Dr. Nae Nicolau, Pr. Liviu Brânzaş şi Gheorghe Stănescu, prietenie care se cimentase între ei încă din anii temniţei comuniste. Toate aceste trei personalităţi ale rezistenţei româneşti anticomuniste ofereau un model unic de ceea ce înseamnă prietenia ca modus vivendi, prietenia asumată nu numai la modul profunzimii afective, ci mai ales al celei sufleteşti, de ordin spiritual.

Pentru a face o mărturisire de credinţă, pot spune că am intrat în contact cu valorile fundamentale ale lumii interbelice şi prin intermediul acestor trei reprezentanţi (Gheorghe Stănescu, Dr. Nae Nicolau şi Pr. Liviu Brânzaş), alături de alţi reprezentanţi de marcă, precum: Gheorghe Mihai, Elena Nicolaescu, George Popescu Glogoveanu, Alexandru Ştefănescu, Mircea Nicolau, Viorica Călinescu, Aspazia Oţel Petrescu, Constantin Emilian Bucescu. Toţi aceştia întrupează dimensiunea Omeniei româneşti pe care comunismul a încercat din răsputeri s-o confişte. Cine a avut privilegiul de a cunoaşte asemenea repere morale, intelectuale ale naţiunii române poate spune răspicat că a intrat în contact cu universul axiologiei naţionale, al superbiei spirituale româneşti.

Membru al Fundaţiei Culturale Profesor George Manu, Dr. Nae Nicolau reprezenta o constantă indispensabilă a revistei Permanenţe, prin prezenţa sa continuă în paginile revistei asigurând, alături de alte nume sonore, calitatea revistei şi garanţia lucrului bine făcut.

Prezenţa doctorului Nae Nicolau în publicistica angajată, îndeosebi în revistele de recuperare a memoriei colective, impunea prin prestanţa intelectuală, prin calitatea scriiturii sale rafinate, prin profunzimea ideatică şi prin diversitatea problematicii abordate. De la poezie la eseu, de la analiza teologică la cea literară, Dr. Nae Nicolau dovedea o mobilitate culturală admirabilă, o dezinvoltură care proba, dacă mai era nevoie, reala vocaţie cărturărească. Un intelectual creştin, par excellence, Dr. Nae Nicolau nu a mai avut răgazul necesar de a-şi aşterne în scris toate proiectele la care visa, deşi ar fi avut multe de spus în varii domenii ale culturii. Ultima sa prezenţă în spaţiul recuperării spirituale şi culturale româneşti a fost contribuţia la realizarea numărului din ROST dedicat Pr. Liviu Brânzaş, prin readucerea în prim plan a unuia dintre preoţii care întrupează dimensiunea teologiei luptătoare, alături de Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

Prin mutarea Dr. Nae Nicolau la Domnul am câştigat un alt mare rugător în oastea din ceruri a lui Hristos, dar am pierdut un autentic român şi creştin, aici, pe pământ. Să ne rugăm cu smerenie Bunului Dumnezeu să-i odihnească sufletul în ceata celor drepţi, iar pe noi să ne învrednicească să ducem mai departe moştenirea lăsată de această generaţie a martiriului românesc.

Constantin Mihai

Cumpăraţi revista "Rost" de la chioşcurile Rodipet!