Noua scrisori ale Doamnei Maria

Preasfinţite şi preaînvăţate Mitropolit al Cesareii, chir Hrisant, ne închinăm cu evlavie Preasfinţiei Voastre şi cea de faţă a noastră sscrisoaret să afle pe Preasfinţia Ta întru sănătate, fericire, mulţămire, bucurie şi toată bunăvoirea. Noi, cu mila lui Dumnezeu şi cu sfintele-Ţi rugăciuni, suntem sănătoşi.

Am primit cu cea mai mare evlavie cinstita Ta scrisoare, trimisă nouă, din care aflând sănătatea Preasfinţiei Tale, din tot sufletul ne-am bucurat şi ne-am învoioşat. Iar cele scrise în ea le-am cunoscut bine şi cu de-amănuntul; în care cu mulţămire ne scrii pentru cămăşile trimise Preasfinţiei Tale, pentru care să avem iertare şi îngăduinţă, pentru că se cuvenea ca înainte de praznic să se săvârşească şi să se trimeată Preasfinţiei Tale, ci ne-a fost de împiedecare, pe lângă altele, şi moartea răposatului Radu; pentru care încă o dată cerem iertare. Avem grija cea mai mare şi pentru mantie; numai să ne dea sănătate Sfântul Dumnezeu. Mulţămim foarte mult Fericirii Tale pentru borcanele cu dulceaţă de chitru[2].

Acestea deocamdată, şi anii Fericirii Tale să fie de la Dumnezeu mulţi şi cu totul fericiţi.

Preasfinţite şi preaînvăţate al nostru Preasfinţite de Cesareia, chir Hrisant, ne închinăm cu iubire Preasfinţiei Voastre, iar Domnul nostru Iisus Hristos Cel născut din Fecioară şi Care a primit a fi tăiat a opta zi împrejur, să dea şi să hărăzească Preasfinţiei Voastre sănătate, voinicie, fericire şi, împreună cu mântuirea sufletească, toate cele dorite.

Preasfinţita scrisoare a Preasfinţiei Voastre am primit-o bucuroşi, ceea ce a fost şi semn al sănătăţii voastre şi cele scrise în ea le-am aflat cu dragoste. Nu ne scapă din vedere că Preasfinţia Voastră vrea binele nostru şi se roagă pentru toate cele bune nouă şi pentru toată fericirea; dar, pe lângă toate, ne mai rugăm de Preasfinţia Voastră ca, în sfintele-i rugăciuni, şi de acum înainte să nu contenească de a se ruga lui Dumnezeu pentru noi. Iar noi vom rămânea a fi datori cu mulţămire faţă de Preasfinţia Ta şi să-i slujim pe cât putem. Ne scrii să ne gătim pentru nunta fiului nostru: noi ne gătim, ba chiar suntem gata, deoarece – slavă Domnului – cele de nevoie pentru nuntă nu ne lipsesc, adică pâine, mâncare şi celelalte le avem din belşug, dar fată după placul nostru nu aflăm: dar, aflându-se aceea, nu vom zăbovi să împlinim vorba Preasfinţiei Tale.

Am primit cutia şi stafidele, pentru care mulţămim Preasfinţiei Voastre. Şi, de pe acum rugăm pe Preasfinţia Voastră să nu lipsească a ne scrie ca să ne bucurăm de sănătatea Ta. Iar anii Preasfinţiei Tale fie de la Dumnezeu mulţi şi preafericiţi şi mântuitori.

Fiindcă s-a apropiat, cu Dumnezeu, şi prin rugăciunile Sfinţilor, şi Sfintele de lume mântuitoare Paşti, pe care să se învrednicească Fericirea Ta a le serba cu sănătate şi a le prăznui cu iubire de Dumnezeu, n-am lipsit şi eu să aduc iubirii Tale stăpâneşti semnul aplecării pline de evlavie către Tine, care nu sunt nimic alta decât nişte mici daruri. Deci, Te rog pe Fericirea Ta să le primeşti binevoitor, ca de la o fiică duhovnicească, necătând la mica sumă a darului, ci la evlavia dăruitorului, şi să mă ierţi.

Ai noştri toţi, şi fii şi gineri şi nepoţi, închinându-se cu evlavie Fericirii Tale, sărută cu smerenie sfinţita-Ţi dreaptă. Acestea, deocamdată, iar preasfintele-Ţi rugăciuni să fie cu mine în toată viaţa.

Doamna Maria a lui Constantin-Vodă Brâncoveanu, către Patriarhul Hrisant Notara,

despre întoarcerea ei în ţară, ostenelile ce şi-a dat ea cu boierii ca să ajute,

Fericita-Ţi scrisoare cu smerenie am primit-o şi, aflând de buna-Ţi şi dorita-Ţi sănătate, m-am bucurat foarte. Am aflat şi cele în ea scrise pe rând, şi întâi pentru bucuria ce ai avut-o aflând sosirea noastră acasă şi găsirea celor de acolo, şi-Ţi mulţămim... Ci-mi pare rău, Stăpâne preafericite, şi-mi mistui inima, ca una ce sunt fericită numai după socotinţa lumii, iar cu adevărat departe de fericire. Pricina n-o mai însemn, ca una ce este ştiută, cunoscând bine că nu-Ţi este străină.

Pe lângă acestea, îmi spui că se cuvine ca, pentru dragostea, sârguinţa şi grija ce-a arătat faţă de noi preaînălţatul Domn, scăpându-ne de acel surgun depărtat şi preajalnic şi învrednicindu-ne de patria mult dorită, şi noi, în schimb, să arătăm aceste simţiri faţă de înălţimea Sa. Lucru de care nu trebuie să Te îndoieşti, gândindu-Te la aceea, anume în ce stare ajunsese ţara şi că era în primejdie a se pustii şi a ajunge o Iliadă de rele, iar noi, împreună cu boierii, sârguindu-ne cu ce putere şi grijă am fost în stare, iată că iarăşi în puţină vreme ţara s-a adunat şi a venit la cea dintâi stare a sa, şi, orice am fi crezut folositor şi prielnic pentru ridicarea ţării, arătându-l, cu cea mai mare iuţeală şi fără zăbavă s-a săvârşit. Şi sunt încredinţată că Domnul sIoant, cârmuind tot aşa, cu harul lui Dumnezeu şi rugăciunile Tale sfinte, se va aşeza şi întări în preaînălţatu-i Scaun întru ani foarte mulţi.

Am aflat şi primirea de Tine a nepotului nostru de fiu şi ne-am bucurat, rugând pe Dumnezeu să-Ţi dea viaţă şi sporire de acum înainte. Dar ne arăţi pe lângă acestea şi pentru domniţă că, aflându-se la mare lipsă, a rugat pe Sfinţia Ta să ne-o spui în fericita-Ţi scrisoare, ca s-o ajutăm. Şi de unde? Că nouă în ţară, după Dumnezeu, ne era nădejdea noastră, şi acum, viind aici, am găsit locul pustiu şi nimicit. Eu din nici o parte nu am. Era câte ceva în acele părţi şi le-au răpit neoamenii şi nemilostivii, şi s-au făcut şi aceia nimicitorii în al doilea rând ai casei mele. Dacă poate Fericirea Ta ştii în vreo altă parte, spune-mi-o, ca să iau şi eu şi s-o chivernisesc şi pe dânsa. Sunt şi eu fără mijloace, Stăpâne preafericite. Însă o sfătuiesc aceasta: ca în primăvară să vie aici, la oamenii săi, la moşiile sale, ca să se chivernisească şi ea, ca şi astelalte fiice ale mele.

Preacinstiţii boieri, cu nora şi cu nepotul meu de fiu, cu toţii, în genunchi Ţi se închină şi sfinţita-Ţi dreaptă cu evlavie o sărută. Acestea. Iar sfintele şi de Dumnezeu ascultatele-Ţi rugăciuni fie cu noi.

focul cel mare din Bucureşti şi cereri ale generalului-comandant din Ardeal[6]

Două sfinţite scrisori ale Tale cu închinăciune le-am primit, una prin arhidiaconul Tău şi alta prin Aivaz; din care aflând de buna şi preadorita-Ţi sănătate, covârşitor m-am bucurat. Am aflat şi cele scrise pe rând. Foarte îţi mulţămim că nu lipseşti a ne bucura necontenit cu sfintele-Ţi scrisori, vădind buna-Ţi sănătate, de care şi de acum înainte ne rugăm să nu ne lipseşti, ci, când vei avea vreme şi vei afla aducător, să ne scrii, şi o vom recunoaşte ca har şi binefacere preamare.

De aici ce să-Ţi scriem? Că Domnul a plecat de aici la 26 ale lui martie şi că, înainte de plecarea lui, pentru multele noastre păcate, cu voia lui Dumnezeu, s-a întâmplat un foc foarte mare şi au ars multe case şi mănăstiri, mai ales Curtea Domnească şi vestita mănăstire a Sfântului Gheorghe. Suntem siguri că ai aflat-o. Iar că ne-am întristat mult de ceea ce s-a întâmplat, e vădit, şi nu e nevoie întru aceasta să mai vorbim de prisos, ci numai atâta zicem: Dumnezeu Sfântul, prin rugăciunile-Ţi sfinte, şi de acum înainte să ne fie cu îndurare şi să oprească mânia Lui cea dreaptă pornită asupra-ne, păzindu-ne de şi mai rele. Pentru “peucele” ce Ţi-am mai scris înainte vreme, nici un răspuns nu ne-a venit de la dumneaei Ruxandra. Generalul nu încetează zilnic să ni le ceară prin scrisorile-i stăruitoare şi ne rugăm să-i scrii şi a doua oară sRuxandreit, ca să ni le trimeată cât mai iute, să scăpăm şi de tulburarea ce ne pricinuieşte Excelenţa Sa cu porunca.

Ginerii mei de aici şi nora mea, cu fiul ei, se închină şi cu evlavie sărută sfinţita-Ţi dreaptă; ai căruia ani fie de la Dumnezeu preamulţi şi fericiţi, şi rugăciunile-Ţi, de Dumnezeu ascultate, fie cu noi.

Scrisoarea-Ţi sfinţită de la 2 ale lui aprilie am primit-o cu evlavie şi pentru buna şi nouă preadorita-Ţi sănătate peste măsură ne-am bucurat; am cunoscut şi cele scrise pe rând. Şi pentru răul ce a făcut de obşte la toţi focul ce s-a întâmplat, şi mai ales la mănăstirea Sfântului Gheorghe, că m-am întristat, cum Ţi-am scris şi mai nainte, e vădit; la care lucru, desigur, de am avea, n-am lipsi a face în grabă cuvenitul ajutor; dar ştii Fericirea Ta lipsa ce o avem acuma, asemenea şi ce împrumutători avem şi ce strâmtorare ne fac zilnic, mai ales ginerii mei, şi cu deosebire Nicolachi: atâta strâmtorare ne fac pentru banii lor, încât nu e cu putinţă în nici un chip s-o ducem. Numai Dumnezeu Sfântul să ne facă nouă mila Sa şi să ne scape de ei cât mai iute, ca şi ei să se odihnească, şi eu să mă uşurez de tulburări ca acestea din partea lor.

Ci, ca semn al preamarii noastre datorii, iată că am orânduit ca pe moşiile mele, cu însăşi a mea cheltuială, să facă oareşce lemnărie, ca să acoperim biserica; şi, dând Dumnezeu de acuma pace şi întărirea preaînălţatului nostru Domn, se va acoperi şi mai frumos, căci a făgăduit înălţimea Sa să facă ajutor; de asemenea, şi pe boieri atunci îi vom îndemna să ajute şi dumnealor, ca, după putinţă, să se orânduiască toate, aşa cum au fost mai înainte.

Pentru banii jupânesei răposatului Spelaiotes, care-mi spui să-i dăm Preasfinţitului de Betleem, deocamdată să-i plătim toţi, n-avem; ci, după puţine zile, vom da cei cinci sute Preasfinţiei Sale, iar pentru ceilalţi ne rugăm să fie puţină răbdare, şi, când vom avea în mână, vom face şi plata acelora.

Ne scrieţi pentru manuale (mânecare), că au venit acolo şi le-ai primit; pentru care ne-am bucurat. Dumnezeu Sfântul să le ducă cu bine şi la sfânta cetate a Ierusalimului, fără pagubă, fără primejdie. Cele două mânecare ce sunt la Sagi-Cuzi, i-am scris adesea să ni le trimeată, şi încă nu ne-am învrednicit să le vedem. Ne rugăm ca şi Fericirea Ta să-i spuie cinstit dumisale, ca să le dăm unde le-am afierosit şi să scăpăm de datoria ce avem.

Ginerii mei de aici, cu fiicele mele, şi nora mea cu nepoţii mei de fiu, se închină şi sărută dreapta-Ţi preasfinţită; ai căruia ani să fie de la Dumnezeu preamulţi şi pe deplin fericiţi, şi, de Dumnezeu ascultatele-Ţi rugăciuni, cu noi.

Sfinţita scrisoare a Fericirii Tale, cu închinăciune am primit-o; şi pentru buna-Ţi sănătate m-am bucurat peste măsură. Am aflat şi cele scrise pe rând, adică pentru numirea preaînălţatului Domn Nicolae Voievod în strălucitul Scaun al Ungrovlahiei; la care m-am bucurat foarte şi am ridicat lui Dumnezeu cântări de mulţămire, că ne-a miluit pe noi şi toată această ţară nenorocită, şi n-a lăsat să înainteze vreun străin, ci înălţimea Sa, care, fiind ca un fiu al nostru iubit şi preadorit, sunt sigură că, în fericitele zile ale înălţimii Sale, nu numai noi o vom duce bine şi liniştit, ci şi toată ţara va lua mare uşurare. Pentru care, rugăm pe Dumnezeu Sfântul să-L întărească în preaînălţatul Lui Scaun, cu cea mai deplină sănătate, bunăstare necontenită şi stare paşnică, întru ani prea mulţi şi pe deplin fericiţi; şi să ne învrednicească a ne închina lui după dorirea şi vrerea noastră.

Vei afla însă Fericirea Ta că locul se află în mare strâmtorare şi ne rugăm să vorbeşti preaînălţatului Domn despre aceasta, care, poate, cu mărinimia înălţimii Sale, va face vreo chivernisire, aşa încât să se aducă oareşce uşurare, mai ales şi pentru toată casa noastră, faţă de care, deşi sunt sigură, cum spusei mai înainte, că se va purta cu bunăvoinţă mare şi călduroasă iubire, cum şi făgăduieşte, şi prin fapte a dovedit-o în vremea nenorocirii noastre, dar rugăm şi pe Fericirea Ta să nu lipseşti a-i spune ce vei găsi cu cale. Pe care, ca un fiu sufletesc al Tău, nu mă îndoiesc că te va asculta la câte-i vei spune.

Acestea. Ci ne rugăm, iarăşi, să avem sfinţita-Ţi scrisoare vădindu-Ţi buna sănătate; ai cărui ani fie de la Dumnezeu preamulţi şi pe deplin fericiţi, şi, de Dumnezeu ascultatele-Ţi rugăciuni, cu noi.

Sfinţita scrisoare a Fericirii Tale, cu închinăciune am primit-o, din care aflându-Ţi buna sănătate, m-am bucurat peste măsură şi am înălţat lui Dumnezeu imnuri şi cântări de mulţămire.

Mulţămim foarte mult Fericirii Tale pentru părinteasca preafierbinte iubire ce o ai către noi, care iubire şi mai înainte ne era cunoscută nouă. Şi acuma ne-am încredinţat mai mult de dânsa, deoarece la o vreme ca aceasta nu Te-ai răbdat să taci, ci, mişcat de părinteasca-Ţi iubire, ai scris, cercetând pentru sănătatea noastră: pentru care vei şi afla că, din mila lui Dumnezeu şi cu rugăciunile sfinte ale Fericirii Tale, până acum suntem sănătoşi cu toţii.

Pentru preadulcele nostru frate, Pană, desigur că ne-am scârbit mult, şi am vărsat pâraie de lacrămi pentru încetarea lui din viaţa aceasta, ba am ajuns pe pragul morţii, din nemăsurata noastră tulburare. Dar, gândindu-ne iarăşi, după sfatul Tău părintesc, că din aceasta nu iese nici un folos, am tăcut, dând slavă lui Dumnezeu, pe care-L şi rog ca pe acela să-l odihnească în corturile Drepţilor, iar celor rămaşi în urmă să le dea sănătate şi viaţă îndelungată, şi să nu mă mai pedepsească în viaţa mea de acum înainte cu o altă întâmplare ca aceasta.

Pentru preaînălţatul nostru Domn, cum că se află la Mogoşoaia, ne pare foarte bine, şi ne bucurăm pentru dragostea şi cinstea ce ne-o arată nouă. Dumnezeu Cel întru toate milostiv să-L păzească pe Înălţimea Sa sănătos şi bucuros, de asemenea şi pe prealuminata-i Doamnă, şi pe dumnealor beizadelele, vlăstarele luminate ale înălţimii Sale, şi ne rugăm ca, până ce Dumnezeu Cel mult milostiv va face mila Sa şi va opri această dreaptă a Sa mânie, dacă află Înălţimea Sa acolo odihna-I, să stea, şi o vom cunoaşte ca laudă şi cinste mare a noastră.

Nora mea, Aniţa, cu nepotul meu de fiu Constantin, şi cu Maria se închină şi sărută sfinţita-Ţi dreaptă.

Ne rugăm de Fericirea Ta să nu lipsească smeritele noastre nume din fericitele-Ţi rugăciuni către Dumnezeu, ca să ne fie cu milă asupra noastră şi să ne păzească de dreapta-I mânie, care cu dreptate s-a pornit asupră-ne.

Acestea. Iar anii Fericirii Tale fie preamulţi şi fericiţi şi, rugăciunile-Ţi, de Dumnezeu ascultate cu noi.

Sfinţita scrisoare a Fericirii Tale cu închinăciune am primit-o şi pentru buna-Ţi sănătate am înălţat imnuri de mulţămire lui Dumnezeu. Am aflat şi cele scrise pe rând; şi, cât despre retragerea preaînălţatului Domn de pe aici, ne-a părut rău mult, deoarece ne răzimam cu tot sufletul nostru întru aceea ca să stea pe aici, având-o aceasta, cum Ţi-am şi scris-o mai înainte, drept laudă şi cinste a noastră. Dar, poate că şi înălţimea Sa s-a retras pentru această boală; care lucru, dacă e de acest fel, cu bună socoteală a făcut-o, căci a se şi muta cineva adesea la vremea de azi, nu e fără folos. Iar, cât pentru Fericirea Ta, că ai rămas la case, nu că îmi pare rău, cum spui, ci mai curând bine mi-a părut şi ne-am bucurat foarte; pe care Dumnezeu Sfântul să Te ţie în cea mai deplină sănătate şi toată bucuria şi Te rugăm să stai în case cât pofteşti, căci şi noi într-acolo, aşa de repede, n-avem de gând să venim.

Iată că am poruncit şi pârcălabului să aibă grijă a nu lipsi nimic şi rugăm ca şi Fericirea Ta, atât despre pivniţă, cât şi despre celelalte, să orânduieşti ca un stăpân al casei, fără vreo sfială; şi, de vom auzi că nu faci cum îţi spunem, să fii sigur că ne va părea foarte rău şi că ne vom supăra pe Tine.

Pe lângă acestea, scrii Fericirea Ta că, fiind acolo, ai auzit despre dumnealui Iordachi, ginerele meu, cum că preaînălţatul Domn l-a făcut Logofăt; şi spui să nu bănuim cum că a făcut-o cu vreo mânie, căci şi Fericirea Sa are şi acum fără îndoială aceeaşi iubire ce o avea mai nainte către noi şi către toată casa noastră, fără vreo îndoială. Şi cum că Preaînălţatul n-a făcut-o cu vreo mânie, preafericite Stăpâne, nu ne îndoim, căci şi noi şi toţi ginerii noştri cunoaştem că se poartă cu dragoste mare şi credinţă învederată către înălţimea Sa şi către credincioşii şi supuşii săi robi. Înălţimea Sa, sunt sigură, arată, nu zicem: mânie, ci iubire şi bunăvoinţă; de care rugăm pe înălţimea Sa să nu ne depărteze, ci, ca şi până acum, aşa şi de acum înainte să ne iubească, şi să ne miluiască cu chivernisirea celor ce trebuie. Iar, pentru boieriile şi dregătoriile Curţii, cum îi va plăcea înălţimii Sale şi cum va găsi că e bine mintea Lui cea mare, aşa se cade să facă; unele ca acestea nu-i sunt date uneia ca mine să le cerceteze.

Două scrisori le-am trimes alaltăieri cu Stolnicul chir Mateiu Fericirii Tale, care, de se va întâmpla să meargă cineva la Constantinopol, rugăm a se trimete.

Nora mea, Aniţa, se închină şi sărută cu evlavie sfinţita-Ţi dreaptă; de asemenea şi nepoţii mei Constantin şi Măriuţa, cari şi-au şi împărţit cele trimese lor frăţeşte şi fără vreo supărare, şi foarte mulţămesc Fericirii Tale că nu-i uiţi.

Acestea. Iar anii Fericirii Tale fie de la Dumnezeu preamulţi şi cu totul fericiţi şi, rugăciunile-ţi ascultate de Dumnezeu, cu noi.

[1] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea I, 1320-1716, Bucureşti, 1915, pp. 364-365.

[2] Chitrul este un arbore exotic spinos, cu flori mari de culoare albă şi cu fructe comestibile, asemănătoare cu lămâile.

[3] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea I, 1320-1716, Bucureşti, 1915, pp. 367-368.

[4] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea I, 1320-1716, Bucureşti, 1915, p. 514.

[5] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea a II-a, 1716-1777, Bucureşti, 1917, pp. 810-811.

[6] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea a II-a, 1716-1777, Bucureşti, 1917, pp. 830-831.

[7] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea a II-a, 1716-1777, Bucureşti, 1917, pp. 831-833.

[8] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea a II-a, 1716-1777, Bucureşti, 1917, pp. 847-848.

[9] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea a II-a, 1716-1777, Bucureşti, 1917, pp. 848-849.

[10] Reprodusă după N. Iorga, Documente greceşti privitoare la istoria românilor, partea a II-a, 1716-1777, Bucureşti, 1917, pp. 853-854.