numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004

REDESCOPERIREA UNEI PERSONALITATI EXEMPLARE

Vasile Bancila (1897-1979) a fost – fara ostentatie – una dintre marile figuri culturale ale perioadei interbelice. Ne apare cu atit mai surprinzator faptul ca, spre deosebire de multi dintre contemporanii sai, la care poate fi raportat fara complexe, acest stralucit eseist este astazi aproape ignorat de publicul mai larg, ba chiar si de o mare parte a admiratorilor actuali ai traditionalismului si ortodoxismului dintre cele doua razboaie. Comparat, bunaoara, cu un Mircea Vulcanescu (cu care are atitea afinitati spirituale si fata de a carui opera nu este cu nimic mai prejos), destinul sau postum se arata mult mai anevoios, desi cartile i-au fost reeditate in egala masura. Se pare ca in constiinta mai limpede sau mai obscura a posteritatii, pe Mircea Vulcanescu il impune mai pregnant nu atit valoarea intrinseca a operei (care e apreciabila), cit biografia mai "spectaculoasa", incununata tragic de moartea sa in detentie, cu acele memorabile vorbe din urma, covirsind tot ce scrisese sau savirsise mai inainte: "Sa nu ne razbunati!"... Vasile Bancila are o biografie sa-i zicem mai discreta, fara vreo culminatie memorabila; de aici, intr-o lume grabita si adeseori superficiala, un interes mai mic in jurul numelui sau si, in consecinta, mai putini cititori efectivi. Caci acesta este nodul problemei: desi reeditat in mare masura, inclusiv cu textele lui cele mai reprezentative (in frunte cu amplul eseu Lucian Blaga, energie romaneasca, pina acum cea mai subtila analiza a coordonatelor etnice ale blagianismului, pe fondul unei indraznete filosofii a spiritului romanesc Vasile Bancila nu a ajuns sa fie citit cu atentie si rabdare; daca ar fi (fost) citit astfel (si nu doar ca "exeget" al lui Blaga!), altul ar fi (fost) locul ocupat de el in constiinta noastra publica. O lectura onesta si avizata va descoperi negresit, in opera lui destul de intinsa si de diversa, reperele unei filosofii crestine inca foarte actuale, intemeiate nu doar pe o eruditie discreta, dar imensa, ci si pe o remarcabila capacitate de observatie si analiza a fenomenelor sociale sau spirituale, totul intr-un stil seducator si limpede in acelasi timp, in care ascutimea gindului, adincimea intuitiei, relevanta termenilor si forta sugestiva a metaforei se topesc laolalta, amintindu-ne ca eseul poate fi, in ceasurile lui de gratie, punct de convergenta a tuturor virtutilor cognitive sau creatoare ale culturii.

In eseistul Vasile Bancila coexista convingator filosoful, teologul, psihologul, pedagogul, sociologul si literatul. Gindirea sa este subtil subsumata credintei, cu o ortodoxie neostentativa, capabila sa se deschida spre tot si spre toate fara a-si pierde temeiurile, implinindu-se organic la rascrucea dintre religie si cultura, traditie si modernitate, national si universal. Toate acestea fac din Vasile Bancila un personaj cultural exemplar, altoit pe o vie constiinta romaneasca si crestina.

De data aceasta, nu o viata fascinanta ne provoaca la cunosterea operei, ci o opera fascinanta ne trimite spre taina unei vieti de o rodnica modestie, in cautarea omului ireprosabil care a fost Vasile Bancila. Un om care a trait intens maretia si declinul generatiei sale, pe care "teroarea istoriei" nu l-a putut anula si nici injosi si pe care acum, la 107 de ani de la nasterea si la 25 ani de la moartea sa, s-ar cuveni sa-l reintilnim esential, fie in ceea ce el a scris despre altii, fie in ceea ce altii au scris despre el. Vasile Bancila a reusit sa intruchipeze in sine, precum sfintii de odinioara, omul crestin pe care l-a nazuit si despre care a marturisit ("reontologizarea omului" este una dintre ideile sale directoare: "Ceea ce trebuie este reincadrarea omului in realitatea generala, in ontologice cercuri concentrice: societate, natura, transcendent. Omul modern e obligat sa revina la izvoarele lui"), devenind, pentru noile generatii romanesti, un model ce nu asteapta – in seceta de modéle autentice a lumii de azi – decit sa fie descoperit si valorificat pina la capat.

Brailean, ca si Nae Ionescu, Vasile Bancila va fi unul dintre primii discipoli ai acestuia (in 1940, la moartea profesorului, ii va face un portret memorabil, care va fi publicat in fruntea Istoriei logicei din 1941, raminind pina astazi unul dintre cele mai profunde texte despre personalitatea si gindirea lui Nae Ionescu). Ca virsta, Vasile Bancila este mai apropiat de marii dascali ai "noii generatii" (Nichifor Crainic, n. 1889; Nae Ionescu, n. 1890; Lucian Blaga, n. 1895) decit de elevii acestora (Mircea Eliade, n. 1907; Constantin Noica, n. 1909; Emil Cioran, n. 1911 etc.). Printre marii sai prieteni, se numara, in afara lui Nae Ionescu, un Nichifor Crainic, un Al. Busuioceanu, un Bazil Munteanu, un Lucian Blaga, un Ion Chinezu, un Grigore Nandris etc. Licentiat in Filosofie (studiile urmate la Bucuresti sint completate cu o specializare la Paris), isi incepe bogata activitate publicistica in 1924 (desfasurata paralel cu activitatea didactica: la {coala Normala de Baieti din Braila iar apoi din Bucuresti, la Liceul "Mihai Viteazu" si la clasa Marelui Voievod de Alba Iulia – Regele Mihai I). Este unul dintre colaboratorii constanti ai Gandirii si, alaturi de Nichifor Crainic, principal teoretician al "gandirismului" (cu o viziune culturala poate mai nuantata decit cea a autorului Nostalgiei paradisului). Colaboreaza insa la numeroase alte publicatii ale epocii: Gand romanesc, Ideea Europeana, Revista de filosofie, Insemnari sociologice, Revista generala a invatamintului, Satul si {coala, Randuiala lui Ernest Bernea etc. In 1938 i-a aparut unicul volum antum: Lucian Blaga, energie romaneasca. Contemporanii nu ignorau insa vasta sa opera risipita prin periodice, iar in 1940, in a sa Istorie a filosofiei romanesti, N. Bagdasar (altminteri atit de deosebit ca orientare) scria: "Vasile Bancila a imbratisat cele mai variate teme, aducind contributii interesante in aproape toate domeniile filosofiei. Astfel, metafizica, logica, etica, estetica, pedagogia, sociologia, filosofia culturii sau a religiei il pot revendica deopotriva"; cele doua caracteristici fundamentale ale activitatii filosofice a lui Vasile Bancila erau, dupa parerea autorului, "reflectarea libera asupra problemelor, emancipata de spiritul de eruditie s...t, urmindu-si drumul lui personal, aducind solutii proprii sau dind sugestii semnificative" si "transpunerea problemelor pe care le ia in cercetare pe plan metafizic s...t, indiferent carui domeniu apartin ele" (a se vedea, pentru o editie mai recenta, N. Bagdasar, Scrieri, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1988, unde consideratiile despre Vasile Bancila figureaza intre pp. 184-188). {i N. Bagdasar conchidea: "Dupa Bancila, filosofia este o sinteza de transcendentalism si naturalism s...t Bancila insusi caracterizeaza viziunea lui filosofica drept «un totalitarism personalizat» sau «un ontologism care isi aliaza avantagiile umanismului, pus nu pe temeiuri factice de prezumtie umana, ci pe recunoasterea primatului realitatii generale si vrerilor ei»" (idee comuna, de altfel, lui Nae Ionescu si "scolii" sale). 

Din pacate, valul de teroare al comunismului il va lovi in plina efervescenta creatoare, obligindu-l la o indelungata tacere. Va continua sa scrie, increzator intr-un viitor mai favorabil si fara a-si trada nici o clipa principiile teoretice si morale. Numele sau mai apare prin citeva reviste culturale ale anilor '70, dar esentialul operei sale este refuzat marelui public. Moare la 82 de ani si se afla inmormintat la cimitirul Manastirii Cernica (unde-l vor urma in 1984 sotia sa, iar in 1996 fiica sa, Ileana, ce a vegheat majoritatea reeditarilor de pina acum).

Vasile Bancila incepe sa fie retiparit semnificativ abia in 1987, cind ii apare, sub egida "Revistei de istorie si teorie literara" (col. "Capricorn"), volumul de eseuri Portrete si semnificatii (editie ingrijita si adnotata de Ileana Bancila, cu o prefata de Zoe Dumitrescu-Busulenga). Volumul cuprinde 20 de texte cu caracter mai mult evocator si mai putin teoretic, precedate de un remarcabil eseu "Despre eseu" (text care s-ar cuveni sa figureze astazi in manualele de liceu, in fruntea capitolului despre eseistica interbelica).

Din 1993, opera sa este editata sau reeditata in mod sustinut, tinindu-se seama, in mare, de indicatiile sale testamentare.

Intr-o vreme de criza a culturii crestine si traditionale in genere, reactualizarea lui Vasile Bancila poate fi nu doar implinirea unei datorii fata de un om si de o generatie de exceptie, dar si un important serviciu facut culturii nationale si spiritualitatii crestine, adica temeiurilor noastre istorice si sufletesti, fara de care riscam sa raminem doar niste aspiranti fara identitate la portile abia intredeschise ale unei Europe crepusculare.

Razvan Codrescu

Lucrari editate

Portrete si semnificatii, Revista de istorie si teorie literara, Bucuresti, 1987

Aforisme si paraaforisme, vol. I – III, Ed. Marineasa, Timisoara, 1993-1996

Initierea religioasa a copilului, Ed. Istros Muzeul Brailei, 1994

Initierea religioasa a copilului, editia a doua, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1996

Lucian Blaga, energie romaneasca, Ed. Marineasa, Timisoara, 1995

Duhul sarbatorii, Ed. Anastasia, Bucuresti, 19996

Copilarie si miracol brailean, Ed. Istros Muzeul Brailei, 1996

Filosofia varstelor (Duhul sarbatorii, vol. 2), Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997

C. Radulescu-Motru, Ed. Ex-Ponto, Constanta, 1997

Religia iubirii si Pestalozzi, Ed. Ex-Ponto, Constanta, 1998

Semnificatia Ardealului, Ed. Marineasa, Timisoara, 1997

Manuscriptum, volum omagial dedicat centenarului Vasile Bancila, Ed. Muzeului Literaturii Romane, Bucuresti, 1998

Corespondenta Vasile Bancila - Basil Munteanu, Ed. Istros Muzeul Brailei, 1998

Mici testamente, vol I si II, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2000

Spatiul Baraganului, Ed. Istros Muzeul Brailei si Ed. Muzeului Literaturii Romane, Bucuresti, 2001

Corespondenta Vasile Bancila - Lucian Blaga, Ed. Istros Muzeul Brailei si Ed. Muzeului Literaturii Romane, Bucuresti, 2001

Arta si cunoastere, Ed. Istros Muzeul Brailei si Ed. Muzeului Literaturii Romane, Bucuresti, 2002