numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004

Unde ne sint inchizitorii?

Stimate domnule Protopopescu,

Inteleg ca pentru a nu mai alimenta un “dialog al surzilor” v-ati hotarit sa mutiti. Nadajduiesc insa ca nu sinteti si atit de orbit ideologic incit sa nu puteti citi rindurile care urmeaza.

1. Cu toate ca “redactor” nu inseamna doar “angajat al unei publicatii”, ci si “persoana care scrie/compune/alcatuieste un text”, regret ca v-am numit astfel de vreme ce dumneavoastra nu sinteti decit “colaborator sporadic”. Veti fi, sper, de acord cu mine, in a recunoaste benignitatea acestei erori izvorite din politete. Fara acordul dumneavoastra, pe care acum il am, ar fi fost lipsit de eleganta sa va calific drept: “Valentin Protopopescu, un colaborator sporadic al Observatorului cultural.”

2. Daca sinteti constient ca dl. Cristian Badilita nu e catolic, atunci de ce in replica pe care i-ati dat-o in Aldine scrieti : “Desigur, imi cer scuze pentru «incultura» de a folosi anacronica sintagma «fundamentalism ortodox». Intr-adevar, a fi convins de realitatea revelatiei ce a prilejuit Scripturile sau de adevarul Imaculatei Conceptiuni este semn de acuta contemporaneitate cu prezentul satelitilor, ordinatorului, celularului si clonarii.“ Oare nu stiti ca Imaculata Conceptie e o dogma catolica?

Oricit de figurat ar fi limbajul folosit in polemici, e ciudat sa blamezi pe cineva pentru credinte, maniere apologetice (“inchizitorial”, “cruciat”) si ritualuri (“a imbracat camasa mortii”) care nu-l definesc.

3. Ma uimeste usurinta cu care patinati intre ideea initiala:

a) ca dl. Cristian Badilita l-a atacat pe dl. José Saramago pentru ca acesta, in calitate de nobelizat, putea sa-si rasfringa ceva din propria faima asupra agresorului sau; si ideea

b) ca nu avea de ce sa-i atace pe altii pentru ca numai Saramago a “hulit”. Pai asta spuneam si eu. Fara ghilimele insa.

Pe de alta parte, dl. José Saramago (1) nu e singurul laureat Nobel cu optiuni de extrema-stinga sau atee. Shaw, Solohov, Neruda sau Bertrand Russell nu au fost nici ei prea timizi in stingacia lor. Bergson, pe care mi-l oferiti ca alternativa, a murit convertit la catolicism, asa ca e bine vazut printre fundamentalisti.

4. Am scris ca Emil Cioran s-a dezis, fara a mentiona si “frecventa” palinodiilor sale. Cit despre vocatia dumneavoastra psihanalitica, s-ar putea – va citez – ca “inconstientul (2) sa va joace feste”. V-ati proiectat polemica impotriva dlui. Cristian Badilita in jurul unui proces de intentie care nu se obisnuieste in critica literara. In practica medicala, ati fi indreptatit sa va exercitati virtutile psihanalitice, mesmerizante, lavateriene sau frenologice daca dl. Cristian Badilita vi s-ar oferi ca pacient, v-ar povesti visele si v-ar lasa sa-i pipaiti bossa geniului. Dar chiar si atunci discursul dumneavoastra ar trebui sa tina seama de confidentialitatea relatiei pacient-medic. Nu ati putea divulga cele dibuite. In critica literara, insa, procesele de intentie sunt irelevante pentru ca sunt de prost gust.

De unde sa stim noi, lipsiti de facilitatile enumerate mai sus, de ce l-a atacat dl. Cristian Badilita pe dl. José Saramago intr-o revista de la Iasi? {i, la urma urmelor, chiar ne intereseaza?

Poate ca dl. Cristian Badilita are pur si simplu rubrica in Convorbiri literare. Poate ca atacul s-a produs in provincie din ratiuni similare celor datorita carora Cioran s-a simtit obligat sa se dezica de trecutul sau: din cauza ca, in afara de Convorbiri literare si de alte doua-trei publicatii, restul presei culturale rominesti e prea doctrinar corecta-politic/postmoderna pentru a publica ceva ce nu-i convine. Nu e multa vreme de cind un redactor al Dilemei , altminteri om cu delicata constitutie dar posedat brusc de un duh dejist, se oferea sa denunte politiei pe toti “banditii de dreapta” pe care-i stie el.

Si articolul dlui. Cristian Badilita, direct vizat, si articolul meu, poate si altele, au fost refuzate de Observatorul cultural. Replicile dumneavoastra, la articolul dlui. Cristian Badilita din Aldine, si la articolul meu din Rost, au fost publicate integral in Aldine, si acum in Rost, nomenclaturi publicistice de dreapta. Deci unde ne sunt inchizitorii, domnule Valentin Protopopescu?!

Cu jungiana simpatie,

Mircea Platon

1 In privinta tirajelor lui Saramago, ati scris ca, datorita polemicilor stirnite, « tirajele editiilor nationale si internationale ale Evangheliei dupa Isus Christos isi vor spori neobosit numarul. » Aceasta « judecata in absolut » sugereaza tiraje pletorice. Cit despre « judecata in relativ », cea dintre un pahiderm si un tintar de Kenia, poate fi amuzanta, dar e sigur strivitoare si nedreapta. Domeniul filologiei clasice si al patristicii nu sunt cele ale miilor de « sorbonarzi harnici », ci mai degraba ale unei elite care nu se deschide numai harniciei. Faptul ca dl. Cristian Badilita e cunoscut de mai putina lume decit Saramago, daca dovedeste ceva, dovedeste extrema specializare si inalta performanta necesare pentru a face parte din elita universitara a filologiei clasice. La urma urmelor, cititori multi a avut si laureata Nobel a fost si Pearl Buck, pe care n-o mai citeste nimeni astazi.

2 Sa deduc de aici, cu bucurie, ca sinteti jungian si nu freudian?