numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004

Craciunul, primul praznic al crestinilor

În fiecare an, la 25 decembrie, crestinatatea întreaga praznuieste Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, Împaratul si Dumnezeul nostru. Prin întruparea Fiului vesnic al lui Dumnezeu si Nasterea Sa ca Om, acum 2.000 de ani, se descopera in modul cel mai profund iubirea si bunatatea nesfarsita a lui Dumnezeu fata de lume (Ioan 3, 16). Nasterea Domnului aduce in inima fiecaruia bucuria rascumpararii noastre, pe care Sfantul Ioan Gura de Aur o marturisea astfel: "Toate puterile ingeresti impreuna cinstesc aceasta sfanta praznuire, contempland Dumnezeirea pe pamant si omul in ceruri. Cel mai presus de toate salasluieste acum jos pe pamant pentru a noastra mantuire, pentru ca cel aflat jos sa fie ridicat mai presus de toate dupa harul indumnezeitor".

Un alt mare parinte al Bisericii, Sfantul Leon cel Mare, arata si el ca "nimeni nu este alungat de la impartasirea acestei veselii, deoarece pricina bucuriei noastre este comuna tuturor oamenilor: Cuvantul lui Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul sa fie izbavit de moartea vesnica". Imparatul Pacii a venit sa vindece suferintele noastre. Diavolul asupritor a fost invins si am devenit zidire noua, cu o innoita demnitate, cuvenita fiilor si fiicelor Celui Puternic. Astazi, cand adesea iubirea si bunatatea din inimi sunt inlocuite cu ura, cand faptele bune se imputineaza, iar cele rele se inmultesc, cand putini oameni se imbogatesc si foarte multi saracesc, Evanghelia Nasterii lui Hristos ne cheama la mai multa rugaciune, priveghere, milostenie si fapte bune.

Craciunul se pare ca este primul praznic specific crestin, desi nu este la fel de vechi ca Pastele sau Rusaliile, care isi au originile in anumite sarbatori iudaice. Etimologia cuvantului "Craciun" este foarte controversata. Unii filologi spun ca ar fi de origine slava, dar foarte multi il considera de origine pur romaneasca. Hasdeu considera ca vine de la "crastinium"- ziua de maine, in timp ce Lexiconul de la Buda, din 1825, il deriva de la "carnationem"-"mancare de carne", iar Vasile Parvan considera ca este o derivatie de la "calationem", care inseamna "chemare", "convocare". Prima atestare a acestei sarbatori o datoram lui Nichifor Calist, care consemna ca, pe timpul imparatilor prigonitori Maximilian si Diocletian, crestinii se adunau intr-o biserica din Nicomidia pentru a serba Nasterea Domnului.

Nasterea Domnului, praznic la date diferite

Data la care a fost sarbatorita Nasterea Mântuitorului a fost diferita in lumea crestina. In Apus, pana prin secolul al III-lea, Craciunul se praznuia pe data de 25 decembrie, cand avusese loc recensamantul imparatului Cezar August (25 decembrie 754 ad Urbe condita - de la intemeierea Romei), la care face referire evanghelistul Luca. In schimb, in Rasarit, pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului era serbata la 6 ianuarie, adica in aceeasi zi cu Botezul Domnului, si se numea Aratarea Domnului sau Epifania. Cele doua sarbatori s-au separat in jurul anului 375. Armenii serbeaza insa si astazi Craciunul in aceeasi zi cu Boboteaza. La fixarea zilei de 25 decembrie ca zi de sarbatoare a Nasterii Domnului a contribuit si o consideratie simbolica referitoare la ciclul solar. Astfel, Sfantul Ioan Botezatorul a spus: "Aceluia (adica lui Iisus) se cade sa creasca, iar eu sa ma micsorez" ( Ioan 3, 30). De aceea s-a asezat sarbatoarea nasterii lui Ioan Botezatorul pe 24 iunie, momentul solstitiului de vara, cand zilele incep sa descreasca, iar nasterea lui Iisus pe 25 decembrie, dupa solstitiul de iarna, cand zilele incep sa se mareasca.

Umblatul cu icoana Nasterii

Intotdeauna Craciunul s-a sarbatorit cu mare solemnitate. In ajun se tinea post negru, se faceau slujbe in cadrul carora se botezau noii credinciosi si se citeau "Ceasurile mari" sau "imparatesti", numite astfel, pentru ca, in Bizant, la aceste slujbe, luau parte imparatii impreuna cu slujbasii lor. In ajun, preotii si dascalii umblau cu icoana Nasterii, ca si astazi, pe la casele crestinilor pentru a le vesti marele praznic de a doua zi. Cu timpul a fost instituit si Postul Craciunului, ca perioada de pregatire sufleteasca pentru intampinarea sarbatorii. Ziua aceasta era una de odihna, chiar si pentru sclavi. Erau interzise spectacolele civile, prin lege, jocurile de teatru, cele palestre sau circurile. Era, de asemenea, interzisa plecarea genunchilor pana la Boboteaza, aceasta fiind considerata o perioada a bucuriei.

Dumitru Manolache