numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004

Educatia sexuala aberanta la romani

De mult s-a a adus la cunostinta opiniei publice ca din 2004 se va introduce ca materie optionala în programa scolara Educatia sexuala. Dintr-un anumit punct de vedere, nu este o noutate pentru ca, se pare, la multe licee, psihologul scolii, pe lânga consilierea elevilor cu probleme, se ocupa si cu acest aspect, al educatiei sexuale la orele de dirigentie de fiecare data când era chemat. 

Sa încercam sa întelegem care vor fi impactul si posibilele efecte ale introducerii acestei discipline optionale în orarul tinerilor elevi.

De curând am intrat în posesia unui CD multimedia intitulat „Programul national de Educatie pentru sanatate în scoala româneasca, Ghid multimedia pentru profesori, partea I”, CD aparut sub egida Ministerului Educatiei si Cercetarii (el poarta din iunie 2003 titulatura Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului (M.E.C.T.) si finantat de U.N.P.D. - România (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare).

La domeniul Sanatatea reproducerii am întâlnit subdomeniile: Anatomie (aparatul genital feminin; aparatul genital masculin),Ceasul biologic (ceasul organismului feminin; ceasul organismului masculin), Procesul de reproducere (Ovulul si ovogeneza; Spermatozoidul si spermatogeneza; Conceptia; Sarcina), Igiena reproducerii (Igiena organelor sexuale; Igiena sarcinii; Diagnoza prenatala), Comportament sexual, Contraceptia.

Deschiderea si lectura subdomeniului Comportament sexual m-a oripilat. Din perspectiva autorilor Programului national „Educatia pentru sanatate în scoala româneasca”, homosexualitatea (masculina sau feminina, inclusiv bisexualitatea) e o practica normala: „desi multi oameni considera înca homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta moderna precum si normele juridice internationale o accepta în sfera normalului”… Mai mult decât atât, autorii CD-ului gasesc de cuviinta sa descrie în amanunt ce fac homosexualii si lesbienele în dormitor. Nu îndraznesc a le reproduce dintr-un minim bun-simt. Oricum, dragi parinti crestini stati „linistiti”, copiii nostri le vor auzi la… scoala!! Poate ca unii puberi, curiosi din fire, le stiau din revistele tineresti sau din forumurile paginilor web despre sexualitate. Grozavia cea mare e ca acum le vor auzi de la catedra, de la educatori în Institutii de învatamânt. Una e strada, alta e catedra! Ma mir ca partenerii educationali de la Ministerul Sanatatii si Familiei (ministerul poarta din iunie 2003 titulatura Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (M.M.S.S.F.)) n-au realizat ca apologia relatiilor homosexuale loveste în ceea ce dânsii sunt datori sa apere: familia.

Am fost mirat sa descopar ca, din perspectiva educatorilor ce au întocmit programa în discutie, masturbarea, felatia si cunnilingus, sexul anal intra în categoria Aspecte particulare ale raportului sexual, si nu la perversiuni sexuale asa cum înca un numar mare de specialisti le catalogheaza. Oare aceste aspecte au fost întocmite dupa mintea si practica românului? Dupa cuvântul unuia dintre autorii Programului, „scoala trebuie sa-si adapteze într-o masura importanta curriculum-ul la presiunile etosului comunitar, cu valorile sale specifice de ordin moral si cultural” (Buletin de informare si documentare Educatia pentru Sanatate în scoala Româneasca (aparut sub egida M.E.C.), nr. 2, p. 5.).

Conform aceluiasi buletin de informare si documentare, Educatia pentru sanatate în scoala Româneasca, editat de M.E.C., „grupul tinta al Programului sunt elevii din învatamântul primar, gimnazial, profesional si de ucenici, liceal (inclusiv din învatamântul teologic si din institutiile din subordinea M.I. si M.Ap.N.)”. Adica e vorba si de o lipsa totala de discernamânt, caci, conform Programului, si calugarii si calugaritele care învata în Seminarii trebuie sa stie câte ceva despre „normalitatea perversiunilor”… Dar nu-i vorba doar de calugari (logica amorala ar sopti ca daca-i scoatem pe acestia, pentru restul ar fi acceptabil), ci de toata suflarea tineretului român sau, altfel spus, de România de mâine.

Daca vom merge pe acelasi drum al mortii sufletesti, vom ajunge sa ne familiarizam cu pacatul, dar în asa fel încât vom considera ca promiscuitatea sexuala si credinta în Dumnezeu nu se exclud. De altfel, procesul acesta a început, astfel încât se poate întâmpla sa fii banuit ca faci parte dintr-o secta daca vorbesti, spre exemplu, de castitate premaritala. Pacatul, si înca cel mare, strigator la cer, începe sa se împleteasca cu credinta crestina. „Îl iubesc pe Dumnezeu si El ma iubeste”, „Îl am pe Dumnezeu în inima” - auzim uneori din gura unor desfrânati notorii. Aceasta este ispita cea mai grozava din câte exista si anume sa ajungi sa crezi ca esti bun crestin indiferent de viata pe care o duci, indiferent de fapte. Vom ajunge la o asa familiaritate cu raul, cu pacatul încât atasamentul fata de Biserica va fi pur formal, aflându-ne într-un permanent sperjur.

Contrar parerilor multora, Biserica Ortodoxa nu are nimic împotriva educatiei sexuale, nu are nimic împotriva oricarei forme de educatie, ea însa „Dezaproba însa orice forma de initiere sau instruire în tehnici si practici care ar putea pune în pericol formarea omului pentru învesnicirea alaturi de Dumnezeu” ( Pr. Vasile Raduca, Ghidul crestinului ortodox de azi, Editura Humanitas, 1998, p. 161.). Educatia sexuala este doar un instrument – de formare sau deformare – si deci totul depinde de felul în care este facuta: efectele ei pot fi benefice sau dezastruoase. Acelasi parinte afirma ca: „De multe ori, prin educatie sexuala specialistii înteleg tehnica actului sexual, protejarea de anumite maladii si planificarea sarcinilor. Niciodata însa (sau de prea putine ori), ei nu înteleg si nu recomanda: disciplinarea sentimentelor, castitatea si ceea ce este cel mai important, respectul pentru persoana celuilalt/celeilalte” ( ibidem).

Am mare nadejde ca lucrarea aceasta necrestina va fi zadarnicita sau macar reevaluata în lumina credintei, datorita luarii de atitudine a Bisericii, a unor fundatii crestine sau a partidelor care-si vor aminti în pragul alegerilor ca sunt crestine. Ce propunem concret? Eliminarea ideilor privind normalitatea homosexualitatii, pe baza unor argumente pertinente si pline de iubire; prezentarea unor metode profilactice, de recuperare a homosexualilor, trecerea în categoria perversiunilor sexuale a homosexualitatii, bisexualitatii, masturbarii, sexului oral si anal etc., fiind aratate nu doar pagubele trupesti, ci si cele sufletesti provocate de aceste practici impotriva firii. În plus, ar trebui introdusa o bibliografie crestina pe tematica sexualitatii pe care profesorii sa o aiba în vedere.

Daca traim într-un stat ateu sau crestin ne vom lamuri mai bine în viitor. Un lucru e cert, cu ocazia Juramântului în fata primului ministru si a presedintelui tarii, un ministru al Guvernului României spune: „Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului român…”. Încheie spunând: „Asa sa-mi ajute Dumnezeu” si îsi face de obicei semnul Sfintei Cruci…

Amin zic, adica „Asa sa fie”!

Noul Ministru Athanasiu a spus ceva vizavi de aceasta problema: "Nu cred ca este bine ca anumite deviatii de comportament sexual sa fie prezentate elevilor de 12-13 ani". Asta e bine, însa, noi nu stim ce considera dumnealui „deviatii”. Pe noi, ca parinti crestini, ne deranjeaza si asa zisele „normalitati” prezentate în Programul national de Educatie pentru sanatate în scoala româneasca .

In final, este bine sa retinem: „Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale în Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale în scolile europene: violurile au crescut cu 300%; bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ; cazurile de graviditate, de sarcina în afara casatoriei s-au dublat; divorturile s-au dublat; avorturile au crescut cu 500% (!).

Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si vârsta medie a primului raport sexual…”( dupa Foi transmise et sainte tradition, buletin interparohial ortodox din sud-estul Frantei, nr.102/1998, preluat dintr-un articol al Pr. Iulian Nistea –Pionieratul Educatiei sexuale în scoala publicat pe Internet la adresa www.nistea.com).

Laurentiu Dumitru*

* profesor de religie