|
||||||||||||||||||||||||||
|
numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004 |
||||||||||||||||||||||||||
|
Ideea conservatoare
Lumea romaneasca postcomunista poarta pecetea nefirescului. Parca trezit brusc dintr-un somn prea lung, romanul nu-si mai revine din buimaceala. Grabit spre niciunde, imbraca nadragii pe dos si se incalta anapoda, cu pantoful drept in piciorul sting si viceversa. Stie ca are un drum de facut, dar nu se intreaba cum, ci se repede sa incalece deodata si calul, si bicicleta. Si ramine prabusit in colb. De 14 ani nu izbuteste sa faca un pas hotarit inainte. Geaba se osteneste vreunul mai limpede sa-i arate calea, sa-l urce in vreo caruta mai de Doamne-ajuta! Romanul nostru se incrunta, ca unul care a fost ocarit, se plinge ca a flaminzit intr-o tranzitie nesfirsita si se incapatineaza sa comita aceleasi erori. Daca si-ar lua un ragaz sa gindeasca inainte de a actiona… Sa ne mai mire ca aproape totul este la noi invers decit in lumea civilizata? Bogati devin numai fotbalistii, manelistii si clientii politici; moralitatea e tratata ca un moft; credinta – drept obscurantism; cei care ne-au saracit sint pusi mai departe in capul trebii; valorile sint silite sa paraseasca tara; calaii si victimele lucreaza mina in mina etc. Majoritatea cunoaste vinovatul pentru debandada generala: clasa politica. Dar prea putini cauta sa refaca ordinea fireasca a vietii romanesti. {i inca si mai putini stiu cum. Intre acestia se numara conservatorii. Ei nu actioneaza inca politic, deoarece conservatorismul este singura mare directie absenta din spectrul politic al Romaniei postdecembriste (inca o proba a anormalitatii societatii). Este vorba mai curind despre adeptii unei filosofii de viata. (1) Probabil ca un numar important de romani nutresc ideile conservatoare. Fara organizare, insa, ideea singura nu poate provoca o schimbare radicala a lumii romanesti. Ideea conservatoare se intemeiaza pe traditie si pe autoritate. In lipsa unei forte conservatoare care sa le dezvaluie si sa le cultive, traditia este ingropata in traditionalism si autoritatea se inacreste in autoritarism. Tinjind dupa o mina de fier care sa puna ordine, romanul va fi ispitit de gruparile extremist-populiste (cum s-a mai intimplat). Iata primejdia pe care o nesocotesc toti cei care se bucura de slabiciunea Dreptei romanesti, in general, si de absenta conservatorismului de pe scena politica, in special. In toate statele spre al caror nivel de dezvoltare tindem, Germania, Marea Britanie, SUA, conservatorii au o pozitie importanta in viata publica. Acolo unde conservatorii nu au o reprezentare semnificativa, sint puternici crestin-democratii. La noi, crestin-democratia nu a beneficiat niciodata de o sustinere majora din partea electoratului, pentru ca este straina de tipologia romaneasca. Ascensiunea taranistilor la putere a fost posibila numai sub umbrela CDR, care insemna mai mult decit crestin-democratie. (2) Astazi, toate partidele romanesti crestin-democrate/populare abia daca intrunesc 5% din intentiile de vot. Fapt care accentueaza dezechilibrul dintre Stinga si Dreapta, in favoarea celei dintii. Conservatorismul este solutia pentru a cumpani balanta. Traditia conservatoare are radacini adinci in fiinta romaneasca, numai ca aceste radacini sint acoperite de zgura trecutului recent. Odata ce isi va regasi principalele repere si va reinvata sa duca o viata in spirit conservator, romanul va credita neindoielnic un partid cu o astfel de orientare. Bineinteles, pentru acesta nu este suficient sa existe un partid cu acest nume, nici infiintarea acestuia nu-i pasul de inceput. Intii, trebuie redesteptata in romani sensibilitatea pentru principiile si valorile conservatoare. {i, cum am mai spus si alta data, o astfel de intreprindere se face cu mijloace culturale. (3)
Claudiu Tarziu |
||||||||||||||||||||||||||
