numarul 10-11, decembrie 2003 - ianuarie 2004

Integrarea in Uniunea Europeana, Fata Morgana a Romaniei

Unul dintre marii cai de bataie ai campaniei electorale din Romania – incepute deja cu un an inainte de alegeri – este indiscutabil aderarea tarii la Uniunea Europeana.

Alegatorului roman i se prezinta intrarea in U. E. drept o mana cereasca aducatoare de locuri de munca, prosperitate materiala, impliniri ale visurilor secrete, intr-un cuvant savarsirea unei minuni. Realitatea este insa alta.

Nu ne numim Franta, Germania sau macar Italia – tari cu o economie dezvoltata, care le face competitive pe piata mondiala. Nu vreau sa intru in detalii si cifre, dar este de datoria noastra sa spunem romanilor ca UE inseamna reguli noi – unele care ne pot stanjeni –, concurenta economica acerba si mai ales costuri importante. Prin grija partidului-stat FSN-FDSN-PDSR-PSD, care a detinut puterea 10 ani din cei 14 post-revolutionari, Romania a pierdut aproape tot ce avea cat de cat dezvoltat in industrie, agricultura, turism. Ce s-a putut fura s-a furat (iar clientii politici ai partidului de guvernamant sunt primii beneficiari), iar ce nu – a fost lasat sa se distruga.

Aderarea la UE va avea, desigur, si efecte pozitive pentru romani – in special in privinta respectarii unor drepturi si libertati fundamentale, azi incalcate cu nonsalanta de guvernanti sau cel putin limitate; poate si in aceea a limitarii coruptiei – dar, in principal, se va traduce prin transformarea noastra intr-o piata de desfacere pentru produsele statelor vest-europene. Vor fi indepartate barierele fiscale care acum mai protejeaza micii intreprinzatori industriali si temerarii din domeniul agricol.

Atata timp cat nu ne consolidam pozitia in cadrul industriei europene, cat nu ne recastigam renumele de granarul Europei si nu dezvoltam turismul – care singur ar putea asigura cea mai mare parte a veniturilor la bugetul statului –, integrarea in Uniunea Europeana nu va fi decat o palida consolare a Romaniei ca a fost admisa in selectul club al tarilor civilizate.

Militantii ferventi in favoarea integrarii (impotriva careia, sa ne intelegem, nu suntem apriori) ar trebui sa ne dea raspunsul la macar cateva intrebari:

- Cum va putea limita Romania infuzia si asa puternica de produse europene in defavoarea celor autohtone?

- Cum vor putea concura produsele romanesti, in general necunoscute si de o calitate indoielnica, cu produse faimoase pe piata mondiala – si nu ma refer la parfumuri sau bomboane, ci la acelea care au fost stopate de taxele vamale ce s-au instituit pentru protejarea unei industrii in dezvoltare?

Cum vor fi stopate exporturile masive de materii prime, la preturi de nimic, practicate si acum (de pilda, lemnul) dar la care, din momentul aderarii, vom fi stimulati?

De ce ar mai accepta companiile straine sa foloseasca forta de munca (astazi ieftina) din Romania dupa ce costurile cu aceasta va fi adusa la nivelul tarilor UE?

Lista ar putea continua, dar ne temem ca fara vreun raspuns din partea oficialilor romani.

Fonduri semnificative au fost dirijate pentru sustinerea unei campanii de promovare acestei integrari, la fel ca si in cazul pregatirii pentru includerea in NATO. Iacata, in NATO suntem deja cu un picior si mare castig nu avem. Dimpotriva, ne trimitem tinerii sa moara in razboaie care nu sunt ale noastre, cheltuim enorm pentru aducerea armatei la un stadiu de dotare apropiat de cel al celorlalte state membre, ne redimensionam ostirea dupa cerintele venite de la cartierul general al aliantei etc. |n schimb, primim cate o bataie prietenoasa pe umar de la presedintele american sau cate un cuvant de lauda de la vreun emisar al sau. |nainte de a capata acordul de integrare in NATO, am fost convinsi, printr-o propaganda inversunata, ca daca nu vom fi primiti vom pieri ca neam si ca stat. Acum nu vedem unde ne este salvarea. Evident, exista un sentiment de securitate: nu mai suntem singuri. Dar atat. |ntre timp, fratii nostri europeni, spre care ne ne indreptam in egala masura, se pregatesc de infiintarea unei armate europene. Atunci, care sa fie ratiunea pentru care ne-am zbatut atat?

La fel se va intampla cu UE. Ne vom trezi integrati, vrand-nevrand, caci occidentalii ne stiu locul dinainte si ne vor langa ei mai repede cu un scop, fie ca vom indeplini criteriile de aderare, fie ca nu. {i-apoi ne vom plange ca nu putem suporta costul: somaj (datorat lipsei de cautare a produselor romanesti si de invazia de produse sttraine), preturi mari (caci, deh!, vor fi corelate cu cele din UE), venituri insuficiente (pentru ca nu avem forta economica) etc.

Daca ar fi vointa politica, Romania si-ar putea redresa balanta super-deficitara numai intervenind decisiv in agricultura si in turism. |n paralel, ar putea fi adoptate masuri de incurajare a intreprinzatorilor mici si mijlocii din industrie spre a aduce acest sector al economiei pe linia de plutire.

Romania detine un potential enorm pentru agricultura si turism, astfel ca intr-o scurta perioada de timp ar putea obtine o balanta pozitiva. Nu-i o utopie, caci avem exemplul altor tari, care se descurca neexploatand toate domeniile economice. De pilda, Elvetia isi asigura statutul de tara dezvoltata bazandu-se preponderent pe servicii financiar-bancare si turism.

|nsa, pentru asemenea performante avem nevoie de un cadru legislativ propice si de oameni politici devotati tarii si celor care i-au ales. O economie sanatoasa nu se poate crea cu un sistem politic corupt, in care demnitarii sunt intangibili in fata legii si chiar mai presus de lege, ceea ce le permite sa se imbogateasca din activitati ilegale pe care le savarsesc uzand de informatiile si influenta pe care le au in virtutea functiilor.

Integrarea in UE nu este decat o Fata Morgana care tine aprinsa speranta romanilor. Nu este decat cubul de zahar cu care amagesti un copil pentru a sta linistit. Cei multi si nevoiasi inchid ochii mai usor la suprataxele impuse de guvern, strang din dinti si din curea in fata lipsurilor de tot soiul, accepta sa-si mai dea o data votul pentru un partid care nu a facut nimic pentru ei doar in iluzia ca o data intrati in UE vor ajunge in raiul de pe pamant.

Fiind un observator extern, demult scapat de grija zilei de maine in Romania, constat amar ca singura politica dusa de majoritatea partidelor romanesti este de satisfacere a intereselor membrilor lor. PSD are ceva in plus: politica de saracire si indoctrinare a romanilor, dupa mijloacele totalitarism modern

PSD a facut din aderarea la UE si NATO – pe care alta data le respingea vehement – o adevarata afacere. Liderii sai castiga bani grei prin infruptarea din fondurile europene si din cele romanesti destinate procesului de integrare, iar partidul castiga voturile naivilor si aprecierea forurilor internationale.

Liviu Vornicu